Sarcina gemelară este o sarcină multiplă în care se dezvoltă doi bebeluși în același timp, un fenomen ce poate implica obstetriciene în gestionarea riscurilor asociate pentru mamă și copii.
Există două tipuri principale de gemeni: dizigoti (DZ) și monozigoti (MZ). Gemenii FIV/ICSI au riscuri asemănătoare cu cele ale gemenilor concepuți spontan în privința prematurității și a greutății mici la naștere.
Fertilizarea in vitro (FIV) este o metodă răspândită de tratament al infertilității, având drept consecinţă creșterea incidenței gemenilor și a sarcinilor multiple.
În cursul sarcinii, pot apărea o serie de complicații materne (hipertensiune arterială, diabet gestațional, anemie, preeclampsie, sângerări sau pierderea sarcinii) dar și complicații fetale (prematuritate, greutate mică la naștere, tulburări de dezvoltare, anomalii congenitale, până la deces).
Gemenii dizigoți apar odată cu înaintarea în vârstă și cu paritatea; cu cât este mai frecventă ovulația multiplă și crește vârsta maternă, cu atât crește numărul sarcinilor gemelare.
Cu aproximativ 30% dintre sarcinile gemelare caucaziene fiind MZ și aproximativ 70% DZ, zigozitatea indică tipul de concepție, în timp ce corionicitatea se referă la tipul placentei.
Gemenii MZ rezultă din divizarea în primele două săptămâni ale embriogenezei unui ovul fecundat, în timp ce gemenii DZ provin din fecundarea a două ovule de către spermatozoizi diferiți.
Placentele din sarcinile gemelare pot fi monocoriale (MC) sau dicoriale (DC); sarcinile DZ sunt întotdeauna DC, în timp ce MZ pot fi MC sau DC.
Rata malformațiilor per făt în sarcinile gemelare DZ obținute spontan este similară cu cea a feților unici, în timp ce la gemenii MZ rata malformațiilor este de două-trei ori mai mare.
Morbiditatea neonatală este considerabil mai mare în cazul gemenilor FIV/ICSI decât în cazul feților unici obținuți prin aceeași metodă, iar riscurile de paralizie cerebrală sunt în parte comparabile între gemenii FIV/ICSI și cei concepuți spontan.
În timpul sarcinii multiplă se poate dezvolta sindromul transfuzor-transfuzat (STT), în special la gemenii MC; acest sindrom crește riscurile de complicații, iar STT este rar întâlnit în cazul gemenilor cu placentă dicorială.
Transferul unui embrion selectat nu este practicat pe scară largă din motive precum costuri și competiție între clinici, dar majoritatea ghidurilor recomandă limitarea transferurilor multiple pentru a obține sarcini unice.
Sarcina gemelară necesită controale mai frecvente: ecografii morfo-fetale, monitorizarea valorilor beta hCG, teste de sânge, monitorizarea tensiunii arteriale, evaluarea creșterii fetale și, în unele cazuri, monitorizare de medicină fetală.
Nașterea poate fi naturală sau prin cezariană, indicată în funcție de poziția feților și de complicatii; după expulziunea primului fat, poziția celui de-al doilea fat este verificată pentru a decide traiectoria nașterii.
Numărul sarcinilor gemelare a crescut în ultimii ani, în principal datorită înaintării în vârstă a gospodăriilor și utilizării tehnicilor de reproducere asistată (TRA).
În ciuda eforturilor de limitare a incidenței sarcinilor plurifetale după FIV, majoritatea tratamentelor includ transferul a doi embrioni sau mai mulți, ceea ce contribuie la rata gemelarității.
În cazul gemenilor dizigoți, marea majoritate apar ca rezultat al eliberării mai multor ovule și al fertilizării acestora de spermatozoizi diferiți, iar fiecare fat are propriul sac amniotic și proprie placentă.
Gemenii monozigoți pot împărți placenta și sacul amniotic, în funcție de momentul diviziunii; în funcție de momente, aceștia pot prezenta diferite aranjamente placentare și de sac amniotic.
La nivel clinic, monitorizarea sarcinii gemelare include ecografii regulate, teste de sânge hematologice, monitorizarea glicemiei și a tensiunii arteriale, precum și evaluarea creșterii fetale pentru a preveni și gestiona complicațiile.
Complicațiile majore pentru mamă includ hipertensiunea gestațională, preeclampsia, diabetul gestational și anemia; pentru fetuși, prematuritatea, IUGR și TTTS sunt riscuri esențiale de urmărit.
Nasterea prematură este întâlnită la peste 50% dintre gemeni, iar prematuritatea este asociată cu riscuri crescute de probleme respiratorii, neurologice și de dezvoltare la naștere.
Planul de naștere în cazul sarcinilor gemelare se stabilește în funcție de prezentarea feților, cu posibilitatea nașterii naturale dacă primul fat este în prezentare cezariană sau pelvină la momentul expulziei.
În România, gemenii reprezintă aproximativ 1 din 95 de nașteri, iar sarcina gemelară poate apărea fie natural, fie ca rezultat al tratamentelor de fertilitate, în special FIV.
Dr Irina Oproiu: primele 3 luni de sarcină după FIV
- Factorii care influențează apariția sarcinii gemelare: vârsta mamei, istoricul familial, genetica, utilizarea TRA și stimularea ovarelor.
- Monitorizarea ecografică și testele periodice sunt esențiale pentru evaluarea creșterii fetale și prevenirea complicațiilor.
- Planul de naștere este individualizat în funcție de prezentarea fetilor și de condițiile placentare (monocorial vs dicorial).
tags: #sarcina #gemelara #cu #un #embrion #mai
Postări populare:
- Abordări actuale în afecțiunile respiratorii la copii din sezonul rece cu Dr. Cristea
- Cum funcționează un centru maternal de urgență: proceduri, echipamente și personal
- Procedura de montare a sondei urinare în cezariană: ghid practic
- Diferența dintre data concepției și data nașterii
- Ghid complet pentru hainelor de iarnă la bebeluși de 0 luni