Embrionii pot fi teoretic transferati in uterul mamei oricand intre prima si a cincea zi de viata. Realitatea biologica este ca aproape jumatate din toti embrionii umani sunt anormali sau neviabili, indiferent ca au fost obtinuti in interiorul corpului (in vivo) sau in vitro. Pana in urma cu nici zece ani, transferul in uterul maternal a mai mult de 2-3 embrioni deodata era o practica curenta. Trendul actual de gandire este acela ca succesul unui tratament de fertilizare in vitro inseamna nasterea la termen a unui fat unic sanatos, sarcina multipla fiind recunoscuta ca si complicatie a tratamentului.
Imbunatatirea mediilor si tehnicilor de cultura embrionara din ultimii 20 de ani a facut posibila studierea comportamentului embrionilor umani dincolo de zilele 2-3 de viata; in zilele noastre, transferul embrionilor in ziua a 5-a, in stadiul de blastocist este o practica frecventa in multe din clinicile de reproducere asistata, fiind asociat cu rate de implantare si sarcina net superioare fata de transferul embrionilor aflati in ziua 2 sau 3 de evolutie. Un blastocist considerat ideal pentru a fi singurul transferat este unul bine expansionat, notat T 4/5 AA sau AB/BA. Altii imputa posibile modificari epigenetice ale embrionului cauzate de cultura prelungita la blastocist.
Blastocistul este o etapa in evolutia embrionului, care se formeaza la 5-6 zile dupa fertilizarea ovocitului de catre spermatozoid. Acesta se implanteaza la nivelul uterului. Aceasta etapa din cadrul sarcinii este foarte importanta, de ea depinzand evolutia ulterioara. In cazul tehnicilor de reproducere asistata, blastocistii formati sunt initial analizati si, dupa o riguroasa evaluare calitativa, are loc implantarea. Inspira si lasa-te inspirat! Aboneaza-te la newsletter si vei gasi in inbox doar noutati.
Infertilitatea este o boala cu care, din pacate, se confrunta din ce in ce mai multe cupluri, din ce in ce mai devreme. În România, 1 din 5-6 cupluri se lupta cu probleme de fertilitate. Este esential ca vizita la medicul specialist sa fie efectuata la timp, dupa 6-12 luni de incercari active in care sarcina intarzie sa apara. Fertilizarea in vitro (FIV) reprezinta o procedura pentru combaterea infertilitatii si are ca scop nasterea unui copil sanatos. Este o metoda de reproducere umana asistata care implica recoltarea ovocitelor in urma stimularii ovariene controlate si fertilizarea acestora in laborator cu spermatozoizi.
În prezent, mai mult de 8 milioane de copii s-au nascut prin FIV in intreaga lume. Fertilizarea in vitro este cea mai eficienta metoda de reproducere umana asistata pentru cuplurile care se lupta cu infertilitatea. În cazurile cuplurilor in care infertilitatea este de partea masculina, fertilizarea in vitro ramane cea mai eficienta metoda de obtinere a unei sarcini. În cadrul primei vizite la medicul specialist in infertilitate, acesta analizeaza un istoric medical extins pentru ambii parteneri. În urma vizitei initiale, se vor recomanda analize specifice fiecărui partener, cu scopul de a diagnostica cu exactitate cauza infertilității.
Investigațiile adresează, în general, cele mai comune cauze de infertilitate. Pentru parteneră se efectuează o serie de analize de sânge AMH, LH, FSH, Estradiol, Progesteron, Prolactina, TSH, fT4, ATPO. Rezerva ovariană se poate evalua prin două teste: AMH și AFC. Ecografia transvaginală face parte din investigațiile de bază în orice cabinet de infertilitate. Pentru a exclude o cauză tubară a infertilității, toate femeile trebuie să efectueze o evaluare a permeabilității trompelor (HSG sau HyCoSy). În a doua etapă este posibil ca pacienta să necesite investigații mai invazive precum laparoscopia sau hysteroscopia, în funcție de cauza infertilității. Spermograma este analiza de bază pentru evaluarea inițială a fertilității masculine, iar Testul Halosperm analizează integritatea ADN-ului spermatic.
În mod obișnuit, în fiecare lună pacienta are un ciclu menstrual monovulator. Într-un ciclu natural corpul alege un singur folicul dominant și doar acest folicul va ovula; restul foliculilor se atreziază. În urma fertilizării se formează embrionul care, după 5 zile de dezvoltare la nivelul trompei uterine, se va implanta în cavitatea uterina. Creșterea foliculară se realizează prin administrarea injectabilă a hormonului FSH, care atinge nivele suprafiziologice comparativ cu FSH-ul dintr-un ciclu natural. Stimularea ovariană începe în protocoalele standard la menstruație în ziua a 2-a-3-a și durează în medie 10-14 zile, în funcție de răspunsul pacientei. Pentru a preveni ovulația precoce, concomitent cu medicația de stimulare ovariană se administrează injectabil diferiți compuși inhibitori ai GnRH, cu protocoale variate (lung cu agoniști, scurt cu agoniști sau cu antagoniști).
Declanșarea ovulației în cadrul procedurii de FIV are rolul de a mature ovocitele. La finalul stimulării, atunci când foliculii sunt crescuți suficient, se administrează o injecție cu 34-36 de ore înainte de puncția ovariană. Recoltarea ovocitelor se realizează prin puncție vaginală sub anestezie. În ziua puncției ovariene, partenerul va aduna proba de spermă în camerele dedicate. Există situații de infertilitate masculină severă în care în proba de spermă nu se pot identifica spermatozoizi pretabili pentru fertilizare; pacienții cu azoospermie primesc indicație pentru biopsie testiculară pentru a extrage spermatozoizi.
Ovocitele aspirate au trei morfologii principale: profaza I - GV prezent; metafaza I - primul corp polar nu a fost extrudat; metafaza II - primul corp polar prezent. Ovocitele sunt inseminate după 3-20 ore de la recoltare. Prelucrarea spermatozoizilor cel mai folosit este swim-up, care concentreaza spermatozoizii mobili și elimină plasma seminală. În laborator, ovocitul are zona pellucida și membrana plasmatica; corpul polar este eliminat după fertilizare. Inseminarea poate fi standard sau ICSI (injectie intracitoplasmatica de spermă), necesară pentru cuplurile cu rate de fertilizare scăzute sau număr mic de spermatozoizi mobili.
După fertilizare, embrionul este cultivat în laborator timp de 5-7 zile până ajunge la blastocist. Testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (PGT-A) poate identifica embrionii anormali, reducând riscul de avort și malformații. Transferul embrionului este o procedură nedureroasă, care poate avea loc în ziua a 3 (stadiul 8 celule) sau între ziua a 5-a și a 6-a (blastocist). În prezent, majoritatea clinicilor preferă transferul de blastocist pentru rate de implantare mai mari și pentru a facilita transferul unui singur embrion în scopul prevenirii sarcinilor multiple.
Embriotransferul poate avea loc în 6 zile de la puncția ovariană sau pe un ciclu ulterior, iar embrionii pot fi crioprezervați (FIV freeze-all) pentru transferuri viitoare. Înaintarea în vârstă afectează în principal calitatea ovocitelor și, deci, rata de fertilizare și riscul de avort; însă embrionul euploid are aceeași șansă de a duce la naștere în condiții normale, indiferent de vârstă. În vizita la medic, analizele includ AMH, LH, FSH, estradiol, progesteron, prolactină, TSH, fT4, ATPO, și evaluarea rezervelor ovariene. De asemenea, vârsta maternă rămâne principalul factor de prognostic pentru succesul FIV.
Riscurile asociate FIV includ sindromul de hiperstimulare ovariană (OHSS) și complicații ale recoltării ovocitelor precum tromboembolism, infecții sau sângerări. Sarcina extrauterină are o incidență mai mare în sarcinile obținute prin FIV. În general, costurile ciclurilor de FIV variază în funcție de diagnostice, de numărul de proceduri necesare și de resorturi, însă timpul perioadei de recuperare poate influența deciziile clinice privind transferul embrionilor.
Rata de succes depinde în mod crucial de vârsta femeii, rezerva ovariană, calitatea ovocitelor, și calitatea embrionilor transferați. Un embrion nemodificat genetic poate avea 60-70% șanse de naștere după un transfer reușit, dar acest procent poate varia în funcție de gradele de anomalii cromozomiale. Dacă cuplul are mai mulți embrioni disponibili, aceștia pot fi crioprezervați pentru transferuri ulterioare, fără limită de timp dovedită în literatura actuală.
Etapele practice ale dezvoltării embrionare și transferului în FIV
- Stimulare ovariană - administrarea hormonilor pentru a dezvolta mai multe ovocite mature și monitorizarea răspunsului ovarian.
- Recunoașterea potențialului embrionar - pregătirea embrionilor în laborator și evaluarea lor morfologică pentru selecția în vederea transferului.
- Fertilizare - fie standard, fie ICSI, în funcție de parametrii spermatici; se formează zigotul.
- Dezvoltarea embrionului în laborator - de la zigot la morulă, apoi la blastocist pe ziua a 5-a.
- Testarea genetică preimplantare (PGT-A) - identificarea embrionilor aneuploizi pentru a evita transferul lor.
- Embriotransferul - transferul blastocistului în cavitatea uterină, ghidat ecografic; posibil în ziua a 3-a sau a 5-a-6-a.
- Faza luteală și confirmarea sarcinii - implantarea și producția de hCG; testele de sarcină urinară sau de sânge confirmă sarcina.
Este important să menționăm că implantarea optimă depinde de sincronizarea dintre embrion și endometru, iar transferul de blastocist permite adesea un singur embrion, reducând șansele de sarcini multiple. Embrionii de înaltă calitate, notați conform scorurilor morfologice (de ex. AA, AB, BB), au rate mai mari de implantare. Totodată, morfologia și compoziția ICM (masă celulară internă) și trofectodermul influențează decizia de transfer.
Pe lângă latura tehnică, succesul FIV este profund influențat de factorii de mediu și de stilul de viață: fumatul, obezitatea, alcoolul și stilul de viață nesănătos scad ratele de succes; vârsta maternă rămâne factormajor, iar prognosticul pentru femeile sub 35 ani este semnificativ mai optim decât pentru cele peste 35. Cuplurile pot întoarce embrionii încryoprezervați la cererea lor viitoare, iar durata valabilității embrionilor crioprezervați nu este dovedită ca limită în prezent.
Cum funcționează fertilizarea in vitro (FIV)? O explicație pas cu pas
În final, embrionul euploid poate să mențină aceeași rată de succes în nașterea unui copil sănătos indiferent de vârsta mamei, dar perioada necesară pentru obținerea unui embrion sănătos poate crește cu vârsta. Acest lucru se poate compensa prin cicluri FIV seriate, cu selecția atentă a embrionilor de calitate superioară pentru transferuri eficiente.
Dacă te pregătești pentru o procedură de fertilizare in vitro, ai în vedere că procesul în laborator și dezvoltarea embrionului în afara organismului sunt complementare cu implantarea în uter. Conceptul de „embru” se referă la organismul aflat în primele opt săptămâni, iar de acolo înainte, se vorbește despre făt. „Embrion” este termenul pentru organismul aflat în dezvoltare în primele aproximativ opt săptămâni; embrionul se transformă în blastocist în zilele 5-6, apoi se poate transfera în uter.
Embrionii pot fi transferați atât în ziua 3, cât și în ziua 5-6, însă beneficiile blastocistului pentru implantare și pentru controlul sarcinilor multiple au condus la preferința actuală a multor clinici către transferul blastocistului ca opțiune standard.
tags: #sarcina #obtinuta #cu #embrion #2bb
Postări populare:
- Concediu prenatal în România: drepturi, proceduri și adeverințe medicale
- Servicii de ginecologie la Darlife Lugoj
- Ghid practic pentru ginecologie și fertilitate la Policlinica Iancului
- Consultatii pediatrice în Botoșani din Iași: pediatru din Iași
- Ghid pentru gestionarea pungilor parodontale prin chiuretaj și debridare radiculară