Infertilitatea este o boală cu care, din păcate, se confruntă din ce în ce mai multe cupluri, din ce în ce mai devreme. În România, 1 din 5-6 cupluri se luptă cu probleme de fertilitate. Este esențial ca vizita la medicul specialist să fie efectuată la timp, după 6-12 luni de încercări active în care sarcina întârzie să apară. Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă o procedură pentru combaterea infertilității și are ca scop nașterea unui copil sănătos. Este o metodă de reproducere umană asistată care implică recoltarea ovocitelor în urma stimulării ovariene controlate și fertilizarea acestora în laborator cu spermatozoizi („in vitro” = în exteriorul organismului). În prezent, mai mult de 8 milioane de copii s-au născut prin FIV în întreaga lume. Fertilizarea in vitro este cea mai eficientă metodă de reproducere umană asistată pentru cuplurile care se luptă cu infertilitatea. În cazurile cuplurilor în care infertilitatea este de partea masculină, fertilizarea in vitro rămâne cea mai eficientă metodă de obținere a unei sarcini.
La prima vizită la specialist și investigații
În cadrul primei vizite la medicul specialist în infertilitate, acesta analizează un istoric medical extins pentru ambii parteneri. În urma vizitei inițiale, se vor recomanda analize specifice fiecărui partener, cu scopul de a diagnostica cu exactitate cauza infertilității. Investigațiile adresează, în general, cele mai comune cauze de infertilitate. Pentru parteneră se efectuează o serie de analize de sânge AMH (hormonul anti-Müllerian), LH (hormonul luteinizant), FSH (hormonul de stimulare foliculară), Estradiolul, Progesteronul, Prolactina (PRL), TSH, fT4, ATPO (hormonii tiroidieni, anticorpi anti-tiroperoxidază). Rezerva ovariană se poate evalua prin două teste: analiza din sânge a AMH-ului și evaluarea ecografică a numărului foliculilor antrali (AFC). Ecografia transvaginală face parte din investigațiile de bază în orice cabinet de infertilitate. Pentru a exclude o cauză tubară a infertilității, toate femeile trebuie să efectueze o evaluare a permeabilității trompelor. Aceasta se poate realiza prin două metode: histerosalpingografia sau sonohisterosalpingografia cu substanță de contrast (HyCoSy).
În a doua etapă este posibil ca pacienta să necesite investigații mai invazive precum laparoscopia sau hysteroscopia, în funcție de cauza infertilității. Spermograma este analiza de bază și obligatorie pentru evaluarea inițială a fertilității bărbatului. Aceasta trebuie efectuată în clinici specializate de reproducere umană asistată, pentru a putea fi analizată corect într-un laborator propriu de andrologie. Testul Halosperm este investigația care analizează integritatea AND-ului spermatic. În mod obișnuit, în fiecare lună pacienta are un ciclu menstrual monovulator. Într-un ciclu natural corpul alege un singur folicul dominant dintr-o cohortă de foliculi ovarieni recrutați și doar acest folicul va ovula (va elibera ovocitul din folicul) pentru a fi fertilizat de spermatozoid la nivelul trompelor uterine. Restul foliculilor din acel ciclu se vor atrezia (se pierd).
În urma fertilizării se formează embrionul care după 5 zile de dezvoltare la nivelul trompei uterine se va implanta la nivelul cavității uterine. Creșterea foliculară se realizează prin administrarea injectabilă a hormonului foliculo-stimulant (FSH) care atinge nivele suprafiziologice comparativ cu FSH-ul dintr-un ciclu natural. Stimularea ovariană se începe în protocoalele standard la menstruație în ziua 2-3 a ciclului menstrual și durează în medie 10-14 zile în funcție de răspunsul pacientei la stimulare. Pentru a preveni ovulația precoce (eliberarea ovocitului din foliculi înainte de puncția ovariană și pierderea acestora) concomitent cu medicația de stimulare ovariană se vor administra injectabil diferiți compuși care au rolul de a inhiba ovulația. Aceștia pot fi agoniștii sau antagoniștii de GnRH. În funcție de ce tip de inhibiție se utilizează, protocoalele de stimulare au diferite nume: protocolul lung cu agoniști, protocolul scurt cu agoniști sau protocolul scurt cu antagoniști.
Declanșarea ovulației în cadrul procedurii de FIV are rolul de a matura ovocitele de la nivelul foliculilor. La finalul stimulării, atunci când foliculii sunt crescuți suficient, se administrează o injecție cu 34-36 de ore înainte de puncția ovariană. Recoltarea ovocitelor se realizează prin puncție ovariană pe cale vaginală, sub anestezie. În ziua puncției ovariene, partenerul va însoți partenera în clinică unde va recolta proba de spermă în camere special destinate. Există totuși și situații de infertilitate masculină severă în care în proba de spermă recoltată prin ejaculat nu se pot identifica spermatozoizi pretabili pentru fertilizare. Pacienții cu azoospermie primesc indicație pentru biopsie testiculară, în vederea recoltării spermatozoizilor direct de la nivel testicular, deoarece 40-50% vor avea spermatozoizi recoltați și capabili de a fi folosiți pentru obținerea de embrioni prin fertilizarea in vitro.
Lichidul folicular aspirat se evaluează de către embriolog, care va stabili microscopic numărul de ovocite recoltate și proporția de ovocite mature. Ulterior, doar ovocitele mature se pot fertiliza. Fertilizarea in vitro se poate efectua prin două metode. Fertilizarea standard se realizează prin adăugarea ovocitelor și spermatozoizilor într-un mediu de cultură și incubarea acestora. Injectarea intracitoplasmică a spermatozoidului (ICSI) este o procedură alternativă la fertilizarea convențională și constă în injectarea unui singur spermatozoid direct în interiorul ovocitului matur. Este o metodă eficientă pentru assistarea fertilizării la bărbații cu parametri spermatici suboptimali. În cuplurile diagnosticate cu infertilitate de cauză masculină, ICSI crește ratele de fertilizare cu 60%. Studiile ne arată faptul că ratele de obținere a unui nou-născut viu sunt asemănătoare la FIV convențional și ICSI. Ulterior fertilizării se formează embrionul care este lăsat în cultură în laborator timp de 5-7 zile, moment în care ajunge la blastocist și poate fi transferat intrauterin.
Cele 5-7 zile de incubație din laborator sunt echivalente cu cele cinci zile pe care embrionul le petrece în organism la nivelul trompelor uterine. Testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (PGT-A preimplantation genetic testing for aneuploidy) oferă posibilitatea de a identifica embrionii anomali genetic (embrionii aneuploizi). Astfel, evitând transferul acestor embrioni, se reduce riscul de avort și de apariție a unui făt cu malformații. Transferul embrionului este o procedură nedureroasă care nu necesită anestezie și care reprezintă ultimul pas din întreg procesul unei proceduri de fertilizare in vitro. Embriotransferul se poate realiza la șase zile de la puncția ovariană sau pe un ciclu menstrual ulterior, în funcție de condițiile clinice ale pacientei. Pentru a transfera pe un ciclu ulterior, toți embrionii obținuți sunt crioprezervați (procedură numită „FIV freeze-all”).
În vederea transferului embrionilor congelați, se efectuează pregătirea endometrului pentru a fi receptiv pentru implantare. Implantarea sarcinii este confirmată la 9 zile după embriotransfer, prin recoltarea din sânge a hormonului de sarcină numit HCG (gonatotropină corionică umană). În urma puncției ovariene pacientele pot simți un ușor disconfort abdominal din cauza ovarelor mărite în volum. Pacientele pot avea o minimă sângerare vaginală la 24-48 de ore după puncție. După embriotransfer, pacienta este încurajată să își reia imediat activitățile uzuale. Imediat după embriotransfer pacientele pot elimina o secreție minimă rozalie fără semnificație patologică. Nu este necesar repausul la pat. Sunt de evitat sporturile extreme și activități fizice intense.
Factori de succes, riscuri și etape ale FIV
Factorul major care influențează rata de succes a procedurilor FIV este vârsta femeii. Factori care scad rata de succes sunt rezerva ovariană redusă, prezența hidrosalpinxului, endometrioza, calitatea redusă a spermei și stilul de viață nesănătos al ambilor parteneri, precum fumatul, obezitatea și consumul de alcool sau droguri. Vârsta maternă este cel mai important factor de prognostic pentru succesul procedurilor de FIV. Odată cu înaintarea în vârstă, nu scade doar rezerva ovariană, ci și calitatea ovocitelor. Acestea devin anormale din punct de vedere genetic, prin defecte de meioză, având ca rezultat scăderea ratei de fertilizare și creșterea riscului de avort prin formarea unor embrioni nesănătoși.
Un embrion netestat genetic la o pacientă mai tânără de 35 ani are o rată de succes pentru nașterea unui copil sănătos de 30%-40%. Pe de altă parte, în cazul pacientelor de peste 35 ani transferul unui embrion netestat genetic conduce la nașterea unui copil sănătos doar în 15-20% din cazuri. Acest fapt se explică prin rata crescută de embrioni anormali genetic asociată cu calitatea redusă a ovocitelor la peste 35 ani. Totuși, embrionul euploid (sănătos genetic) are aceeași rată de succes de a conduce la nașterea unui copil sănătos indiferent de vârsta maternă (60-70%). Diferența între o pacientă mai tânără de 35 ani și una mai în vârstă de 35 ani o reprezintă numărul necesar de ovocite recoltate pentru a obține un embrion sănătos (5 ovocite mature vs. 10-12 ovocite mature).
Scăderea cantitativă suplimentară a rezervei ovariene după 35 ani face mai dificil ca pacienta să obțină numărul dorit de ovocite recoltate. În aceste cazuri vor fi necesare cicluri de FIV seriate. Nu există contraindicații absolute pentru urmarea unei proceduri de FIV. Anumiți pacienți care prezintă comorbidități au contraindicații relative pentru FIV. De exemplu, nu se recomandă FIV pacientelor cu patologii care sunt incompatibile cu o sarcină (patologii cardiace sau pulmonare severe).
Complicațiile procedurii sunt cele care apar pe parcursul stimulării ovariene și la momentul puncției ovariene. Sindromul de hiperstimulare ovariană este cea mai frecventă complicație a stimulării ovariene controlate în cadrul procedurilor de FIV, incidența formelor severe fiind estimată la mai puțin de 0,2%. Formele moderate de hiperstimulare ovariană apar la 25% dintre paciente. Formele ușoare și moderate sunt autolimitate și manifestările clinice dispar în decurs de 10-14 zile. Există multiple metode de prevenție a acestei complicații.
Complicații care se asociază cu procedura de recoltare a ovocitelor la momentul puncției ovariene sunt tromboembolismul, infecția, sângerarea abdominală, trosiunea de anexă, reacțiile alergice și complicațiile anestezice. Este important de specificat faptul că sarcina extrauterină are o incidență mai mare în cazul pacientelor care urmează proceduri de FIV (1-2% din sarcini prin FIV). Riscurile injectării intracitoplasmatice a spermatozoidului sunt aceleași ca cele prezentate la procedurile de FIV. Totuși, unele studii sugerează că ICSI crește ușor riscul pentru sarcinile gemelare monocorionice. Procedura ICSI și utilizarea spermei de la bărbați infertili par să crească riscul pentru apariția anomaliilor genetice la făt.
Majoritatea riscurilor asociate cu reproducerea umană asistată asupra sarcinilor apare în cazul sarcinilor multiple. Acestea au o incidență crescută de naștere prematură, restricție de creștere fetală, placentă praevia, hipertensiune indusă de sarcină, preeclampsie și complicații specifice sarcinilor gemelare monocoriale. Riscurile asociate sarcinilor obținute prin FIV sunt reprezentate de patologiile întâlnite în mod obișnuit în sarcină (preeclampsie, eclampsie, diabet gestațional, hemoragie, tromboembolism, sepsis). Sunt necesare mai multe studii care să dovedească dacă procedurile de FIV sunt factorul etiologic sau alți factori cauzează anumite malformații congenitale la copii obținuți prin FIV. Vârsta maternă rămâne factorul principal de risc pentru malformații congenitale, atât în sarcinile obținute natural cât și în cele obținute prin FIV.
În cazul în care cuplul obține mai mulți embrioni, aceștia sunt crioprezervați și cuplul îi va transfera în viitor când își vor mai dori un copil. Ratele de succes în a obține un copil depind de vârsta femeii la momentul recoltării ovocitelor și obținerii embrionului, nu de vârsta femeii la momentul embriotransferului. Nu există un timp limitat de valabilitate al embrionilor crioprezervați. Nu există dovezi legate de faptul că stocarea pe termen lung a embrionilor afectează calitatea sau viabilitatea acestora. Costurile unui ciclu complet de fertilizare in vitro diferă foarte mult de la cuplu la cuplu, tratamentul infertilității necesitând o individualizare clară în funcție de nevoile și specificul fiecărui caz în parte.
De la analize, investigații, monitorizări, medicamentație și până la numărul efectiv de proceduri FIV necesare fiecăruia, totul depinde de diagnosticul și particularitățile identificate de medicul specialist în infertilitatea cuplului. Totuși, există și foarte multe situații în care cuplurile ajung mult prea târziu la prima consultație, lucru care atrage după sine necesitatea de a apela la proceduri de reproducere umană asistată, dacă aceștia își doresc să obțină eficient o sarcină. Atfel, procedura FIV devine o opțiune pentru cuplurile care, în urma unui an de încercări, dar și în urma unor investigații de specialitate, nu obțin o sarcină pe cale naturală.
Fertilizarea in vitro (FIV) este cea mai eficienta forma de tehnologie de reproducere asistata. Inglobeaza o serie complexa de proceduri utilizate pentru a ajuta cuplurile infertile sa obtina o sarcina sau in anumite situatie pentru a preveni transmiterea unor boli genetice. Spre deosebire de inseminarea artificiala, o alta procedura de reproducere asistata mai simpla, dar si mai riscanta, in care sperma este plasata in uter, iar conceptia se intampla altfel in mod normal, FIV presupune combinarea ovocitelor si a spermei in afara corpului, intr-un laborator. Odata ce se formeaza unul sau mai multi embrioni, acestia sunt apoi plasati in uter. FIV este o procedura mult mai complexa si mai costisitoare decat inseminarea artificiala.
Fertilizarea in vitro poate fi recomandata cand partenera are trompele uterine absente sau blocate, infertilitatea severa masculina, sau cand timpul de conceptie este esential, iar ratele de sarcină cu alte terapii sunt mici. De asemenea, poate fi optiune in endometrioza, fibromul uterin, afectiuni genetice ce pot fi identificate prin diagnostic genetic preimplantational, sau insuficienta ovariana prematura, cand se folosesc ovocite de la donatoare. Pregatirea pentru FIV include adoptarea unui stil de viață sănătos, renunțarea la fumat, alcool sau droguri, și administrarea de vitamine prenatale.
Care sunt etapele procedurii de Fertilizare In Vitro și cât durează aceasta?
Etape detaliate ale unui ciclu FIV
- Pasul 1: Interviu, Examinare și Teste cu Medicii. Se explică motivele infertilității, se oferă informații despre testele necesare, se stabilește colaborarea între cuplu și echipa medicală.
- Pasul 2: Tratament de mărire controlată a ovulelor. Se efectuează ecografii, analize hormonale și se administrează hormoni pentru a stimula dezvoltarea mai multor foliculi; dozarea este adaptată vârstei, greutății și istoricului pacientului.
- Pasul 3: Colectarea ovulelor și procesul de extragere a spermei. Recoltarea se face sub anestezie, ovulele sunt pregătite pentru microinjectare iar proba de spermă este colectată sau donată.
- Pasul 4: Fertilizarea. Ovulele sunt fertilizate în laborator; se poate utiliza ICSI dacă este indicat; embrionii se dezvoltă în cultură 2-5-6 zile.
- Pasul 5: Embriotransferul. Embrionii viabili sunt transferați în cavitatea uterină ghidat ecografic; unii embrioni pot fi congelați pentru utilizare ulterioară.
- Etapele ulterioare includ testul de sarcină după 12-14 zile, monitorizarea sarcinii timpurii și gestionarea stării emoționale a cuplului pe parcurs.
Testele genetice preimplantare (PGT) pot fi efectuate în funcție de indicație pentru a identifica embrionii cu anomalii cromozomiale sau genetice. Embrionii pot fi crioprezervați pentru transferuri ulterioare, în cicluri viitoare, iar concepția poate implica transferul unui singur embrion în scopul reducerii riscului de sarcini multiple. Embrionii euploid sunt asociati cu rate similare de naștere viu față de embrionii aneuploidici când se efectuează transferul embrionar.
Factorii de risc din timpul FIV includ sarcina multipla, nașterea prematură, complicațiile gestational, sindromul de hiperstimulare ovariană și riscurile asociate puncției, precum infecția sau sângerarea. Vârsta maternă rămâne factorul principal de risc pentru malformații congenitale. Perioadele de repaus la pat nu cresc neapărat șansele de implantare după embriotransfer, iar evitarea exercițiilor fizice excesive este recomandată în perioada post-embriotransfer.
Pregătirea psihologică și preferințe practice
FIV poate fi o experiență complexă din punct de vedere emoțional, iar sprijinul adecvat este esențial. Un ciclu FIV bine condus începe cu o evaluare medicală completă, iar decizia de a începe un ciclu reprezintă un punct de cotitură în viața cuplului. Este important ca opțiunile să fie comunicate clar și să se ofere suport pentru gestionarea anxietății și a incertitudinilor asociate tratamentului. Embriotransferul la clinica Atentica se desfășoară într-o sală specială cu un sistem de aer filtrat, iar pregătirea endometrului se face prin investigații adecvate, pentru a asigura receptivitatea implantării. Embriologul va monitoriza starea embrionilor și va ghida transferul cu catetere ecogenice, iar ecografia în timp real asigură poziționarea optimă a embrionului în uter.
tags: #sarcina #obtinuta #prin #fiv