Scara, în sensul cel mai comun cunoscut, este acel element arhitectural care facilitează circulația pe verticală. Cu cât suntem mai aproape de un obiect, îi observăm cu mai mare atenție detaliile. Cum alegem la ce să ne uităm în funcție de specificul fiecărei situații? Dacă ați zburat cu avionul, cu siguranță ați avut curiozitatea de a privi pe geam. Deși suntem tot deasupra orașului, perspectiva noastră diferă considerabil de cea din satelit. În cazul în care ați avut șansa unui zbor de noapte, cu siguranță ați remarcat formele străzilor care sunt atent iluminate. Nu în cele din urmă, o deplasare cu avionul ne arată o imagine rapidă a locului din care decolăm, iar după o pauză printre nori, ne aduce în fața locului în care urmează să aterizăm. Înainte de a intra în contact direct cu destinația noastră, ne putem face o idee despre unele diferențe dintre cele două locuri, le putem compara și putem ridica întrebări despre specificul lor.
Spre deosebire de situațiile prezentate mai sus, când ne propunem să aruncăm o privire asupra unui oraș dintr-un punct înalt, un turn, o clădire înaltă sau un deal, trecem printr-un proces de selecție anterior deplasării. Din același punct, ne putem concentra asupra unor repere arhitecturale distincte. Tu când te-ai „cocoțat” în turn ultima dată? „Arhitectura bună asigură o interacțiune sănătoasă între spațiul public și viața publică. Dar, dacă arhitecții și urbaniștii s-au ocupat dintotdeauna de spațiu, aspectele ce țin de viață au fost adesea uitate. Viața urbană este în continuă schimbare pe parcursul unei zile, al unei săptămâni, luni, precum și de-a lungul anilor. În plus, designul, sexul, vârsta, resursele financiare, cultura și nenumărați alți factori influențează modul în care folosim sau nu folosim spațiul public. Se pot găsi multe motive plauzibile care justifică dificultățile întâlnite în încorporarea naturii versatile a vieții publice în arhitectură și urbanism. În acest context, prin spațiul public se înțeleg străzi, alei, clădiri, piețe, bolarzi - tot ce poate fi considerat parte din mediul construit. Viața publică, de asemenea, trebuie înțeleasă într-un sens larg, ca tot ceea ce se întâmplă între clădiri, când mergem și venim de la școală, când stăm la balcon, când ne odihnim undeva, stăm în picioare, mergem sau pedalăm etc. Practic, este tot ceea ce se poate observa când ieșim din casă - mult mai mult decât arta sau teatrul de stradă și activitatea de cafenea. Pe de altă parte, nu intenționăm să folosim termenul de viață urbană în sensul de stare de bine a orașului, dintr-o perspectivă psihologică. Ne referim mai degrabă la viața complexă și versatilă care se desfășoară în spațiul public. Nu are nicio importanță dacă referința noastră este Copenhaga, Dhaka, Mexico City sau vreun orășel din Australia de Vest. Spațiul public era o scenă unde puteai fi când spectator, când actor. Nu este o zonă de tranzit, a nimănui. Undeva, între ambiția modernizării și frica de sărăcie, am pierdut ceva din caracterul uman al orașului. Totul este mare, drept, aliniat, mult, repede, colorat, zgomotos... Tu când ai ieșit ultima dată din casă doar pentru a fi afară?
„Ileana era neobosită, iar orientarea ei, fără greş. De altfel, cunoştea oraşul după o sumă de amănunte concrete, pe care fantezia ei le asocia în toate felurile. Anumite cartiere le recunoştea de departe, după un anumit parfum, după vizibilitatea mai mare sau mai mică a văzduhului. Chiar dacă este proprietate privată, fațada unei clădiri aparține orașului și este un bun comun. Pe ici, pe colo, pe unde a început să picure de sus, am înlocuit acoperișul din țigle ceramice cu imitații metalice sau chiar din bitum. Este normal ca trecutul să își găsească un sens în prezent și este de înțeles să ne impunem amprenta personală pentru orașul de mâine. A fi văzut era important în trecut. Clădirile de secol 21 nu mai sunt decorate cu ornamente florale, atlanți, marchize sau garguie. Apreciem mai curând materialele sofisticate, mariajul dintre tehnologii complexe și gesturi simple. Prezervarea trecutului și transmiterea valorilor sale într-un mod autentic ar trebui să se regăsească undeva la baza acestei structuri morale. O clădire existentă poate fi modernizată în nenumărate moduri și poate fi pregătită cu multă creativitate pentru generațiile următoare. Atunci când vi se ivește șansa de a interveni asupra unei clădiri de patrimoniu, porniți de la a înțelege gândirea celor care au început povestea ei. Dacă nu vă este la îndemână, nu ezitați în a cere ajutor persoanelor cu expertiză în domeniu. Când pășim într-o casă veche, simțurile parcă ni se ascut în căutare de povești. Acest instinct natural ne ajută să fim deschiși la a descoperi originea lucrurilor, a înțelege evoluția lor și a găsi soluții pentru dezvoltări viitoare. Odată intrați într-o clădire veche, în primul rând, începem să privim, să descoperim detalii, ornamente pe pereți, tavan, feronerie, geam, mobilier, lumină. Ascultăm sunetul pașilor, ecoul sau absența lui, scârțâitul ușilor, sau pur și simplu liniștea. Pipăim texturi, mobilier, decorații, tapet, tencuieli, balustrade. Mirosim. Apoi, după ce stimulii receptori s-au liniștit, începem să raționăm: pe unde se intra, cum se circula, unde se gătea, unde se dormea, cum era încălzit spațiul, unde depozitau alimente, unde țineau hainele, cum lucrau și unde veneau musafirii, pe unde erau trase firele pentru curent și cum funcționau celelalte instalații. Înainte de a da frâu liber imaginației creatoare de nou, un proces de înțelegere a existentului se cere parcurs. Și asta dintr-un raționament cât se poate de pragmatic: nu trebuie să concepem o viziune de la zero, avem mai multe surse de inspirație și numeroase detalii tehnice care să ajute la o mai bună planificare funcțională.
extras din Ghidul Re_PAD. Reabilitare_Patrimoniu, Arhitectură, Dezvoltare, Asociația Rhabillage, București, 2013, pp. Rezervă-ți o oră pentru o plimbare pe o stradă care te intrigă. Ia cu tine un aparat foto, un reportofon (sau un telefon mobil cu o cameră foto rezonabilă și opțiune de înregistrare audio), un carnet și ceva de scris. Când ajungi pe teren, într-o primă fază, plimbă-te pur și simplu dintr-o parte în alta a străzii alese. Uită-te la case, la diferențele dintre ele, la asemănări, curți, garduri, trotuar, mașini, animale, păsări, mobilier urban. Acordă atenție deoparte detaliilor care îți plac, dar și celor care îți par inadecvate. Curiozitatea este importantă. După ce ai început să conturezi o viziune asupra situației, este momentul să documentezi situația existentă. Documentarea poate fi făcută în mai multe moduri. Unele metode sunt ușor accesibile și fac parte dintre resursele disponibile în mod curent. Prin fotografiere, documentezi vizual tot ce te interesează despre subiectele analizate. Caută și locuri înalte din care poți fotografia subiectul tău. Este posibil să remarci asocieri neașteptate. În cazul în care întâlnești persoane dispuse să îți împărtășească mai multe informații despre locul tău, caută să înregistrezi audio aceste date. Unele observații necesită alt tip de documentare: notițele. Este extrem de simplu să creionezi o hartă în câteva linii și poziția subiectului tău pe ea. După ce ai terminat cu vizita pe teren, caută să îți structurezi o poveste despre această experiență și asumă-ți o poziție critică despre subiectul analizat. Nu în cele din urmă, publică studiul tău. Pentru orice cladire se definesc cei doi parametri: categoria de importanta si clasa de importanta. Categoria D cuprinde in general constructii a caror impact se reflecta asupra unui numar redus de persoane cum ar fi locuintele parter si parter cu etaj, anexe gospodaresti, constructii provizorii. In orice proiect, indiferent de complexitatea acestuia proiectantii au obligatia de a preciza categoria si clasa de importanta a obiectivului proiectat, atat pentru constructiile noi cat si in cazul interventiilor asupra cladirilor existente, incadrari care se vor pastra pe toata durata de viata a constructiei, pana la schimbarea destinatiei sau functiunii acesteia printr-o alta documentatie tehnica care va reglementa noul mod de utilizare. Chiar daca nu se incadreaza in capitolul categorii sau clase de importanta trebuie mentionat faptul ca orice cladire mai are o componenta definitorie respectiv gradul de rezistenta la foc care se stabileste de catre arhitect impreuna cu inginerii de instalatii in baza normativului de securitate la incendiu P118/1999, prin evaluarea elementelor constructive din punct de vedere al comportarii la foc, alegandu-se una dintre cele cinci categorii de rezistenta la incendiu. arh. urb. Fondator One Design S.R.L. Tranziția către un fond construit sustenabil și decarbonizat este una dintre provocările majore ale Uniunii Europene în drumul către atingerea neutralității climatice până în anul 2050. Conceptul de sustenabilitate este extins dincolo de optimizarea consumului pentru creșterea eficienței energetice, pentru a include elemente precum utilizarea surselor regenerabile de energie, circularitatea materialelor și reducerea emisiilor încorporate. Pe fondul urbanizării accelerate, al creșterii standardului de viață și cererii de locuințe, sectorul construcțiilor consumă și va continua să consume cantități mari de resurse și să genereze volume importante de deșeuri. Studiul realizat de EPG subliniază necesitatea tranziției către un model mai eficient, în care reutilizarea materialelor, reciclarea și valorificarea clădirilor existente să devină priorități. Implementarea standardului ZEB implică o serie de provocări, în special în zonele urbane dense. Respectarea cerințelor privind eliminarea combustibililor fosili și reducerea emisiilor poate pune presiune pe infrastructura energetică existentă, cum ar fi sistemele centralizate de încălzire și rețelele electrice. Studiul EPG evidențiază necesitatea unei abordări integrate, care să coreleze dezvoltarea construcțiilor cu modernizarea infrastructurii energetice. Un alt element important evidențiat de studiu este nevoia de a completa măsurile de eficiență energetică, circularitate și surse regenerabile de energie cu politici orientate spre „suficiență”.
În această ediție a temei, se poate observa importanța clădirilor în viața urbană și rolul lor de a susține funcțiile sociale, culturale și economice. Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Cristina Boncaciu: Impozitul pe clădiri se modifică efectiv începând cu acest an, astfel încât cu ocazia achitării primei rate a impozitului la data de 31 martie 2016 se va simiți diferența. Aceste modificări legislative au scopul de a determina o grijă mult mai mare pentru fiecare proprietar, în felul în care își administrează proprietatea, iar faptul că înființarea de sedii sociale afectează costurile cu proprietatea va determina o mai mare disciplină și chiar o eficientizare a folosirii imobilelor. Clădirile cu adevărat nerezidențiale (clădiri de birouri, fie noi, fie construcții vechi), vor deveni în scurt timp mai de interes, pentru că înființarea de firme pe la prieteni și rude va întâmpina o mare reticență. Însă norma legislativă are un scop foarte util, de a se face ordine în „marea de întreprinzători” din România, însă recunosc că legislația este atât de stufoasă încât e foarte greu pentru un liber profesionist sau un proprietar de magazine de cartier să reușească să răzbată prin toate normele Codului fiscal. Clujust: Ce se întâmplă dacă se schimbă categoria de folosință în timpului unui an calendaristic (este casă rezidențială, dar se vinde unei persoane care înființează o firma la acel imobil). Cristina Boncaciu: Impozitul pe clădiri va fi datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior (art. 461 din noul Cod fiscal). De exemplu dacă o persoană își vinde locuința în mai 2016, la momentul vânzării acesta va trebui sa fi achitat impozitul pe clădire pentru tot anul 2016. Clujust: Toți oamenii care au un sediu social la ei acasă trebuie să își evalueze proprietatea printr-un raport de evaluare? Cristina Boncaciu: Nu toți oamenii. Criteriul este cel legat de desfășurarea în mod efectiv la o anumită adresa a unei activități economice. Pot exista clădiri care să aibă atât o suprafață de locuit cât și o suprafață ocupată de un sediu social, însă în concret, societatea care are sediul social stabilit la respectiva adresă, să nu desfășoare efectiv o activitate economică acolo: fie pentru că are alte puncte de lucru, fie că activitatea sa este suspendata temporar la Registrul Comerțului. Întocmirea unor Rapoarte de evaluare poate fi necesară doar pentru stabilirea valorii impozabile în situația clădirilor nerezidențiale și a celor mixte.
Cum putem proiecta cel mai bine spațiile publice pentru comunități mai puternice?
tags: #sarcini #de #lucru #a #cladirilor
Postări populare:
- Protecția Maicii Domnului asupra pruncilor avortați: rugăciuni și mijlocire
- Glicozuria în primul trimestru de sarcină: semne, diagnostic și opțiuni de tratament
- Ghid complet pentru dedurizare cu sare la instalația Bebe Tei
- Gestionarea rupturii uterine la utilizarea steriletului: ce trebuie să știți
- Cum s-a transformat laptele praf în România comunistă: de la alimentație maternă la programe naționale