În anul 1966, Nicolae Ceauşescu a interzis avortul, iar preţul plătit a fost unul uriaş: aproape 10.000 de femei au murit din cauza întreruperilor de sarcină autoprovocate.
În ziua de 26 decembrie 1989, odată cu instaurarea noului regim, româncele au redobândit libertatea asupra propriului corp.
Prof. dr. Gabriel Bănceanu, medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Polizu: „Măsura a fost absolut necesară şi esenţială, a pus capăt a ceea ce noi, ginecologii, putem considera genocidul pe care l-a făcut Ceauşescu”.
Dr. Borbala Koo, director executiv, Societatea pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală: „Femeia a avut posibilitatea să aducă pe lume numărul de copii pe care şi i-a dorit şi momentul în care şi i-a dorit”.
Mii de femei mutilate după avorturi făcute clandestin.
Avortul la cerere era considerat a fi infracţiune înainte de anul 1989, dar acest lucru nu le-a împiedicat pe femei să găsească soluţii pentru a întrerupe sarcina.
Cea mai frecventă era sonda intrauterină şi de aici toate năzbâtiile care se puteau injecta.
Daniela Drăghici, reprezentant al asociaţiei Coaliţie pentru Egalitate de Gen: „M-a dus cineva la o casă de ţară - îmi aduc aminte interiorul care era întunecat şi faptul că fierbea pe un fel de aragaz sobă veche nişte instrumente şi mirosea a spirt”.
Dr. Ana Culcer, medic primar pediatru: „Veneau cu septicemie si mureau - aveam 1000-1500 de tinere care mureau prin avort”.
1990, număr record de avorturi.
Liberalizarea avortului la sfârşitul anului 1989 a deschis însă o adevărată cutie a Pandorei.
În anul 1990 a fost o explozie a întreruperilor de sarcină: aproximativ un milion de avorturi au fost înregistrate atunci, un număr de trei ori mai mare decât naşterile.
Medicii îşi amintesc şi acum cu groază disperarea femeilor care veneau la spital.
A fost masacru, pentru că foarte multe şi-au provocat singure (avort - n.r.) la luni mai mari.
„Spărgeau geamurile la spital la 6-7 luni: Am dreptul. Vreau să-mi întrerup sarcina. Nu se poate! Nu mai e avort, e pruncucidere”.
A fost o adevărată demenţă a avortului la cerere. În primii 2-3 ani se făceau între 1 milion şi 1,5 milioane de chiuretaje.
În spitalul Polizu în anii '90 - '91 erau 80-100 de chiuretaje pe zi, jumate din doctorii spitalului numai asta făceau.
România a ajuns repede pe primul loc în lume la numărul de întreruperi de sarcină, dar şi la miile de copii din orfelinate, fapt care a atras atenţia guvernelor străine.
Daniela Drăghici reprezenta atunci în ţara noastră o organizaţie americană neguvernamentală pentru sănătatea reproductivă.
„A fost o aventură ce am făcut la începutul anilor 90 pentru a pune pe picioare un program neguvernamental cu câteva cabinete model care au ajuns să fie model pentru reţeaua guvernamentală”.
„Programul de contracepţie şi planificare familială a fost finanţat de Banca Mondială - a contribuit UNICEF şi celelalte societăţi internaţionale interesate în acest program.”
Atunci când am lansat ideea că femeile nu mai trebuie să facă întreruperi de sarcină, toţi au dat mâna.
Până în anul 2000, numărul avorturilor a scăzut de patru ori faţă de cel înregistrat în 1990.
A scăzut însă şi numărul nou-născuţilor. Dacă în urmă cu 25 de ani se năşteau anual aproximativ 315.000 de copii, două decenii mai târziu, numărul acestora a ajuns la jumătate.
Iar evoluţia de la an la an confirmă faptul că românii se decid tot mai greu să aibă copii.
Libertatea a adus şi mamele adolescente. Ţara noastră are cele mai multe tinere însărcinate din Uniunea Europeană, iar jumătate dintre ele folosesc avortul ca metodă de contracepţie.
„În România se înregistrează peste 10% din toate naşterile de mai bine de 10 ani la fete, femei cu vârsta sub 19 ani”.
„Contracepţia nu este aşa la îndemână cum ar trebui să fie. Din această cauză se recurge încă la avort. Educaţie sexuală nu există.”
Libertatea femeilor de a alege când să aducă pe lume un copil a dus şi la scăderea numărului populaţiei. Suntem tot mai puţini şi planul măreţ al lui Nicolae Ceauşescu de a avea un stat cu 30 de milioane de locuitori până în anul 2000 a rămas doar pe hârtie.
În 2015 există 19,5 milioane de români, cu 4 milioane mai puţini decât acum 25 de ani. Iar până în 2050, ONU estimează că ţara noastră va mai avea numai 18 milioane.
Primele cabinete de planificare familială, înfiinţate cu sprijinul străinilor.
Suntem fruntaşi la avorturi si codaşi la contracepţie. 3 din 10 românce nu folosesc nicio metodă de contraceaţie, conform statisticilor.
Specialiştii spun că sarcinile nedorite sunt de cele mai multe ori consecinţa lipsei educaţiei, deşi există cabinete de planificare familială în aproape toate oraşele din România.
În România, primele cabinete de planificare familială s-au înfiinţat imediat după 1989, cu ajutor financiar din partea guvernului american.
„Atunci am avut parte de primele semne de asistenţă financiară şi tehnică pentru a pune pe picioare primul sistem de planificare familială în sistemul neguvernamental.”
„Imediat s-au pornit organizaţiile neguvernamentale care erau chitite să facă ordine, să facă contracepţia un program naţional până la urmă şi să facă şi acces la educaţia sexuală”.
Patru ani mai târziu, în 1994, Ministerul Sănătăţii a înfiinţat o reţea de planificare familială, prin care medicii ginecologi, dar şi cei generalişti, au fost pregătiţi să ofere astfel de servicii.
„S-au creat vreo 12 centre atunci, inclusiv cu posibilitatea de tehnologie medicală la zi.”
„În momentul în care la noi se făcea întrerupere de sarcină, femeia era îndrumată către acest cabinet. stătea de vorbă cu medicii de planificare fam şi intra în programele de contracepţie.”
„Au venit diverse asociaţii din străinătate ca să educe populaţia şi medicii.”
„Nici noi nu aveam dreptul să cunoaştem anumite lucruri şi să facem prevenţia sarcinii, mai degrabă decât chiuretajul.”
După aceasta lucrurile s-au mai liniştit. Populaţia a început să se mai educe şi numărul de avorturi a scăzut foarte mult.
„Erau cabinete în toate maternităţile, spitalele de obstetrică-ginecologică, direcţiile de sănătate publică, totul părea să meargă strună, acces la contraceptive, asigurat de reţeaua guvernamentală, materiale de informare pentru public”.
„Până în anul 2008-2009 s-a putut înregistra o tendinţă clară de creştere a numărului de persoane care utilizează contracepţia şi în special metodele moderne de contracepţie care sunt mult mai eficiente decât cele tradiţionale”.
După această perioadă, a urmat însă un declin, iar numărul adolescentelor însărcinate a crescut alarmant.
„Au început să o ia lucrurile la vale şi de atunci merg tot la vale.”
„Imediat s-au pornit organizaţiile neguvernamentale care erau chitite să facă ordine, să facă contracepţia un program naţional până la urmă şi să facă şi acces la educaţia sexuală.”
„Nici elevii nici părinţii nu ştiu de existenţa lor şi atunci nu se face practic nimic. Este pe hârtie, nu este în realitate.”
„În timpul pandemiei de COVID-19 o nouă schemă a permis femeilor să pună capăt sarcinii acasă în 10 săptămâni de la concepţie.”
Și avortul spontan este o problemă din ce în ce mai des întâlnită. În medie 20% dintre sarcini se termină cu avort spontan, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
Este prima analiză de o asemenea anvergură, fiind luate în considerare statisticile din 150 de state.
În total, în România se fac circa 30.000 de avorturi anual, sau 82 de avorturi în fiecare zi. Conform celor mai recente date disponibile Eurostat, utilizarea avortului este în scădere în toate țările europene, cu excepția Franței, Regatului Unit și Spaniei.
România e printre țările cu cele mai multe avorturi (raportate la mia de femei), arată datele Eurostat.
Franța are cea mai ridicată rată a avorturilor, urmată de Estonia, Ungaria, Spania, Portugalia și România, potrivit Oficiului European de Statistică.
Regatul Unit - Avortul este permis până la a 24-a săptămână de sarcină. O nouă schemă introdusă în timpul pandemiei de COVID-19 le permite femeilor să pună capăt sarcinii acasă în 10 săptămâni de la concepție.
Polonia - a introdus o interdicție de facto a avortului la începutul anului 2021, întreruperile fiind permise numai în cazuri de viol, incest sau dacă există o ameninţare pentru sănătatea sau viața mamei.
Malta - a fost anterior singura ţară din Uniunea Europeană care nu permitea nici un fel de avort. Reforma avortului din 2010 a permis femeilor să pună capăt sarcinilor nedorite la cerere în termen de 14 săptămâni sau până la 22 de săptămâni în cazurile de anomalii fetale severe.
IRLANDA - Țara catolică a ridicat interdicția aproape totală a avortului în 2019, în urma unui referendum zdrobitor din 2018.
Avortul medicamentos în România: ce este permis și ce nu
- La nivel mondial, OMS estimează aproximativ 73 de milioane de avorturi induse în fiecare an.
- În SUA, 930.160 de avorturi în 2020, rată de 14,4 la 1.000 de femei (Guttmacher).
- România a înregistrat în 1990 aproximativ un milion de avorturi, în raport cu nașterile mult mai reduse.
- Până în 2000, numărul avorturilor a scăzut de patru ori față de 1990; nașterile au scăzut, iar populația s-a redus semnificativ în deceniile următoare.
Condiții sociale și efecte comunitare
România a fost în prima linie în Europa la avorturi în anii '90, iar miile de copii din orfelinate au atras atenția internațională.
Educația sexuală lipsește în multe comunități, iar accesul la prevederile de educație sexuală este uneori inexistent, ceea ce contribuie la rate mari ale sarcinilor nedorite.
Cabinetele de planificare familială, finanțate în parte de organizații internaționale, au fost esențiale pentru schimbarea trendului.
tags: #sarcini #nedorite #si #avortul #studiu #romania
Postări populare:
- Atribuții ale Laborantului Gradului II în construcții și evaluare profesională
- Instrucțiuni detaliate pentru folosirea în siguranță a Sterilizatorului Chicco SterilNatural 3in1
- Top raport pret-calitate pentru caruciorul gemeni Chicco 0
- Locațiile recomandate pentru ecografia morfologică în trimestrul II
- Icter la nou-născuți și sugari: cauze principale