Oamenii au nevoie de cea mai lungă perioadă de maturizare pentru a se putea descurca singuri. Natură vs. Unii filosofi și psihologi au considerat că oamenii se nasc tabula rasa, adică fără nici o prerechizită, iar toate cunoștințele sunt dobândite prin experiența directă a simțurilor, în timpul vieții. Chiar din momentul concepției, unele caracteristici sunt determinate de structura genetică a ovulului fertilizat. Printre acestea se numără sexul, culoarea pielii, a ochilor și mărimea generală a corpului. Acestea sunt exprimate în procesul de maturizare: o succesiune cu determinare înnăscută de creștere și schimbare, care este relativ independentă de evenimentele externe. Însă nici chiar acestea nu sunt perfect independente de mediu. Dezvoltarea motorie pare să urmeze aceleași etape pentru toți copiii: întoarcerea pe o parte, menținerea poziției așezat fără sprijin, menținerea poziției verticale cu suport, mersul de-a bușilea și apoi mersul în picioare. Analog are loc și dezvoltarea vorbirii.
Stadiile și perioadele ca structuri de organizare a dezvoltării
Ideea stadiilor implică faptul că la un anumit stadiu comportamentul este organizat în jurul unei teme dominante sau al unui set coerent de caracteristici, comportamentele dintr-un stadiu fiind calitativ diferite de comportamentele din stadiile anterioare sau ulterioare. Toți copiii parcurg aceleași stadii în aceeași ordine. Ideea perioadelor critice ale dezvoltării umane se referă la momente cruciale în viața unei persoane când se produc anumite evenimente, dacă dezvoltarea evoluează normal. În ce privește dezvoltarea psihologică, vorbim de perioade sensibile - perioade optime pentru un anumit tip de dezvoltare. Dacă un anumit comportament nu este bine fixat în timpul acestei perioade sensibile, este posibil să nu se mai dezvolte la potențialul său maxim.
Perioade senzoriale și motorii ale primilor ani
Nou-născuții au o acuitate vizuală slabă, capacitatea lor de a schimba obiectul focalizării este imitată și sunt foarte miopi. Pe la 3 luni, bebelușii pot recunoaște fotografii ale mamei și le preferă pozelor cu persoane străine. Chiar și fetușii reacționează la sunete puternice, însă această reacție dispare între 6 săptămâni de la naștere și 3-4 luni, după care reapare. Bebelușii pot distinge unele sunete rostite mai bine chiar decât adulții. Bebelușii pot distinge un gust de altul la scurt timp după naștere. Ei preferă lichidele dulci celor sărate, amare, acre sau insipide. Ei pot diferenția și mirosurile. Cele deranjante provoacă întoarcerea capului în altă direcție.
La vârsta de 3 luni, bebelușii au amintiri bine fixate. Se pare, chiar, că bebelușii își amintesc senzații pe care le-au avut înainte de naștere. Spre exemplu, ei disting vocea umană de alte sunete și o preferă. De asemenea, preferă sunetul bătăilor unimii și vocile feminine celor masculine. S-au realizat și cercetări cu privire la efectele masajului asupra diferitelor aspecte ale dezvoltării fiziologice și psihologice. Spre exemplu, copiii prematuri dintr-o unitate de terapie intensivă pentru nou-născuți au fost masați timp de 15 minute, de 3 ori pe zi, pentru 10 zile. Cei masați au luat în greutate cu 47% mai mult decât cei din grupul de control. Și copiii născuți latermen par să beneficieze de pe urma masajului. Ei sunt mai alerți, plâng mai puțin, au niveluri mai mici de cortizol în salivă, ceea ce indică niveluri mai reduse de stres. Mecanismele prin care masajul determină aceste beneficii par să includă reducerea hormonilor de stres și a stărilor subiective de anxietate și depresie.
Dezvoltarea cognitive și conceptuală
Copiii experimentează cu realitatea din jur, iar rezultatele acestora sunt folosite pentru a construi scheme. O descoperire importantă în acest stadiu este conceptul de permanență a obiectului. Aceasta se referă la conștientizarea faptului că un obiect continuă să existe chiar dacă nu este reprezentat. Un copil de opt luni care vrea o jucărie, se va comporta de parcă nu există dacă este acoperită cu o pătură. Însă căutarea obiectelor este limitată. Bebelușul care găsește de mai multe ori o jucărie ascunsă într-un anumit loc, va continua să o caute tot acolo, chiar dacă vede mutarea sa.
În jurul vârstei de 1 ½ - 2 ani, copiii încep să folosească simbolurile. Deși copiii pot gândi în termeni simbolici, cuvintele și imaginile lor nu sunt organizate în mod logic. Pentru a explica această neînțelegere, Piaget considera că gândirea preoperațională este dominată de impresii vizuale. Pentru a ilustra această caracteristică, Piaget folosea problema celor trei munți. Un copil se poate plimba în jurul unei mese pe care sunt așezați trei munți de înălimi diferite. Copilul rămâne pe o latură a mesei și o păpușă este așează succesiv în diferite puncte. Copilul este rugat să aleagă o imagine care să arate ce vede păpușa.
Între 7 și 12 ani copiii își însușesc anumite forme de conservare și încep să realizeze și ale manipulari logice. Piaget a numit această perioadă stadiul operațiilor concrete - deși folosesc termeni abstracți, ei fac acest lucru doar cu obiecte concrete. La vârsta de 11-12 ani copiii ajung la modul adult de gândire. Studii recente arată că, de fapt, abilitățile copiilor sunt mai bune decât considera Piaget. Într-o cercetare recentă, un ecran era prins la marginea unei mese. La început, ecranul a fost întins pe masă. În timp ce copilul privea, ecranul a fost rotit ușor la 180 de grade. Când copilului i s-a arătat prima dată ecranul rotativ, l-a primit aproape un minut întreg. Dar după încercări repetate și-a pierdut interesul și s-a orientat în altă parte. În acel moment apare pe masă o cutie vopsită în culori vii. Și testele de permanență a obiectului arată că această abilitate se dezvoltă mai repede.
Rolul culturii și al mediului
Cultura poate influența dezvoltarea copiilor în mai multe feluri. În primul rând, aceasta le poate oferi posibilitatea de a exersa anumite activități, învățând din experiență, observație sau auzind despre o activitate. De exemplu, copiii din deșertul Kalahari au o probabilitate mică de a învăța conservarea volumului apei. În al doilea rând, cultura poate determina frecvența unor activități. În al treilea rând, prin felul în care se raportează la anumite activități, cultura poate avea un impact asupra dezvoltării. La baza acestei perspective este lucrul lui Vygotsky: înțelegerea se obține din exersare și ucenicie, în care copilul este ghidat de persoane cu mai multă experiență. Când adulții ajută copilul să se dezvolte, comunicarea dintre ei devine parte a gândirii copilului.
Apoi copiii folosesc limbajul pentru a-și conduce propriile acțiuni. Un experiment reprezentativ este cel în care unui copil de cinci ani i se arată o cutie de bomboane. Acesta este întrebat ce crede că se află acolo, răspunsul fiind bomboane. Apoi copilului i se arată că, de fapt, în interiorul cutiei se află creioane colorate. Apoi copilul este întrebat ce ar crede un alt copil. Se consideră că teoria minții se dezvoltă în trei etape: în prima etapă, copiii au o concepție elementară despre dorințe, emoții și experiențe perceptuale simple; în a doua etapă, în jurul vârstei de trei ani, copiii încep să vorbească despre credințe și gânduri; în a treia etapă, copiii încep să-și gestioneze credințele într-un mod mai complex, înțelegând că opiniile pot fi false sau adevărate.
Moralitatea, atașamentul și temperamentul
Piaget s-a orientat spre modul în care se dezvoltă judecata morală: el a propus patru stadii de dezvoltare a moralității, de la obediența la reguli până la înțelegerea convențiilor sociale care pot fi modificate prin consens. Kohlberg a extins studiile lui Piaget oferind șase etape, grupate în trei niveluri: preconvențional, convențional și postconvențional. Temperamentul, definit ca trăsăturile de reacție, apare în mod adesea înnăscut: trei mari tipuri - adaptabil, dificil și inhibat. Studiile longitudinale indică o asociere între temperament și dezvoltarea ulterioară, dar stabilitatea în primii ani este discutabilă metodologic. Agenția dintre gene și mediu este evidențiată de interacțiunea lor, nu de o victorie a unuia asupra celuilalt.
Atașamentul se dezvoltă ca răspuns la relația dintre copil și persoanele-cheie, iar diferențele între atașamentul securizant și cele insecurizate modelează alte relații simbolice și emoționale. Studiile la animale au inspirat cercetări pe oameni (de ex., în mod clasic cu maimuțele), iar în psihologia umană atașamentul securizant este asociat cu reacții de comunicare și susținere în absența mamei. Descrierea proceselor de memorie, atingeri și reacții la distresul străinilor se regăsește în etape clare ale atașamentului, în special în primele luni și ani de viață.
Perioadele copiilor prin prisma stadiilor de dezvoltare
Perioada preșcolară poate fi împărțită în trei subperioade: mică, mijlocie și mare. În macro-perioada mică are loc creșterea intereselor pentru explorarea mediului, integrarea în grădiniță și apariția egocentrismului Piagetian. În subperioada mijlocie apar progrese în motricitate, limbajul interior și extinderea funcțiilor cognitive; în subperioada mare are loc adaptarea la reguli sociale, independența crescândă și o creștere a capacităților de comunicare și reprezentare simbolică. Gândirea preșcolarului este predominant preconceptuală, iar limbajul devine vehiculul central în organizarea activității mentale. Comunicarea cu adulții și copii relevă diferențe în dimensiunea propozițiilor, dar și un efort constant de a integra realitatea obiectivă cu cea subiectivă.
În faza școlară timpurie apar conservarea, ordonarea în serii, raționamentul inductiv și începerea operațiilor concrete. În adolescență și tinerețe, rafinamentele memoriei, raționamentul ipotetico-deductiv, consolidarea identității și relațiile sociale complexe devin dominante. Pubertatea aduce schimbări hormonale, dezvoltare fizică și o intensificare a explorării identității. Oamenii trec prin perioade de căutare a sensului vieții, atingerea autonomiei, stabilirea de relații apropiate, iar apoi tranziția către maturitate reprezintă o perioadă de consolidare a valorilor, a carierei și a identității sociale.
Concluzii despre dinamica dezvoltării
Dezvoltarea psihică nu este omogenă, uni- sau liniară; este influențată de interacțiunea între predispozițiile genetice și enviroment. Stadiile oferează referințe despre organizarea comportamentală în timp, iar perioadele sensibile subliniază momentele optim pentru fixarea unor abilități. Teorii precum cele ale lui Piaget, Vygotsky, Kohlberg și Freud contribuie la înțelegerea diferitelor componente ale creșterii psihice: cognitivă, socială, morală și emoțională. Studiile despre dezvoltarea bebelușilor, despre impactul masajului sau despre the role of memory, atașament și temperament completează imaginea complexă a parcursului uman de la naștere la maturitate.
Metode, tehnici și instrumente de cunoaștere a specificului dezvoltării psihice la vârstele timpurii
tags: #sarcinile #perioadelor #de #dezvoltare #psihica
Postări populare:
- Identificare și tratament al bubitelor roșii pe burtică
- Uleiul natural Weleda pentru burtica bebelușului: cum ajută digestia
- Înțelegerea acurateței testelor de sarcină și a tipurilor
- Descoperă ofertă completă a Clinicii Novogyn Cluj-Napoca în Obstetrică-Ginecologie și abordări moderne
- ghid complet pentru utilizarea scutecelor tip chilotel