Anul trecut am parcurs un curs pe care toți profesorii ar trebui să-l cunoască - ce știm și ce putem aplica din știința învățării: 20 de ore de clipuri, lecturi și teme despre cum se produce învățarea, metode de predare și sfaturi practice din științele cognitive. Cursul online gratuit este creat de profesori de la Columbia University's Teachers College din SUA și durează 20 de ore. L-am parcurs pe edX*, platforma de cursuri MOOC (massive open online courses) pentru oricine dorește să învețe independent de la cele mai prestigioase universități din lume. Am luat notițe pe care vrem să le împărtășim cu toți profesorii curioși, dornici să țină pasul cu cele mai recente cercetări din științele cognitive.
Învățarea, memoria și planificarea didactică
Prima parte include rolul memoriei și al mentalității în învățare. Despre memorie și învățare
Pentru psihologul și cercetătorul în științe cognitive Robert Sternberg, unul dintre cei mai citați psihologi din lume, învățarea este orice schimbare permanentă în comportamentul, gândurile sau sentimentele unui organism, rezultată din experiență. Memoria de scurtă durată (MSD) sau memoria imediată e ca un post-it al creierului pe care stocăm un număr redus de informații pe o perioadă scurtă de timp - un număr de telefon, un cuvânt nou sau numele unei persoane pe care tocmai am cunoscut-o. Aceste informații temporare se pierd după câteva minute, dacă nu facem un efort conștient să ni le amintim. Iar trecerea de la MSD la MLD (memoria de lungă durată) se petrece nu doar prin repetiție, dar mai ales prin legătura cu informațiile deja existente.
Trei lucruri sunt importante în înțelegerea modelului memoriei: Informațiile noi trebuie legate de cunoștințe deja existente în memoria elevului, pentru a putea fi înțelese, procesate și reținute. De aceea, primul pas în planificarea oricărei lecții trebuie să ia în calcul ceea ce elevul știe deja până la momentul respectiv. Recomandare: începeți lecția întrebând elevii ce știu deja despre tema pe care urmează să o discutați. Lăsați să curgă răspunsurile - veți vedea că o parte dintre ceea ce elevii știu deja e corect, alte informații sunt parțial corecte, iar altele sunt greșite și trebuie corectate. Puteți folosi Kahoot, un joc-quiz online cu întrebări pe care le pregătiți în avans și prin care puteți măsura în timp real ce știu elevii despre anumite concepte. Dacă elevii nu sunt implicați și nu procesează activ noua informație, aceasta se pierde complet din memoria de scurtă durată. Cu cât procesează și se gândesc mai mult la noua informație, cu atât amintirea formată va fi mai de durată și mai ușor de recuperat din memoria de lungă durată. Recomandare: pentru ca elevii să fie implicați, tema trebuie să prezinte interes pentru ei. Indiferent de topic, găsiți un cârlig sau o analogie care e legată direct de interesele și întrebările lor. Folosiți metoda bazată pe investigație. Ca să introduceți legea lui Arhimede, spre exemplu, începeți cu o situație reală. Cine a făcut vreodată scufundări? Ce face ca un submarin să nu se scufunde de tot? Un experiment simplu. Aici găsiți câteva exemple despre metoda investigației în practică. Pronumele personal? Ce-ar fi dacă am citi un fragment de text încercând să-l omitem? Chiar și o lecție aparent aridă poate fi conectată cu un lucru familiar din universul elevilor sau poate suscita interes printr-un joc, o competiție sau un experiment practic în care elevii intră fără să știe ce îi așteaptă la final. Rezultatul în viitor este că elevii își vor aminti mult mai ușor lecția, pentru că au trăit o emoție. Memoria de scurtă durată este limitată ca timp și capacitate și poate deveni supraîncărcată, astfel fiind afectată negativ învățarea. De aceea o programă aglomerată care trebuie parcursă într-un timp scurt nu va conduce la memorii mai bogate, ci la multă confuzie și puțină aprofundare. Recomandare: învățarea adâncă are nevoie de spațiere - concepte puține reluate din mai multe unghiuri care se fixează în timp, în loc de informații abundente care se comasează într-o oră sau, de multe ori, în noaptea dinaintea unui examen. Pentru orice lecție, fixați-vă 1-2 obiective principale și măsurați progresul elevilor folosind quiz-uri, discuții deschise sau mini-teste de verificare fără miză.
Prea multă încărcătură cognitivă? Încărcătura cognitivă este definită ca totalitatea activității mentale la care este supusă memoria de lucru într-un anumit moment. Încărcătura cognitivă poate să difere de la un elev la altul în cadrul aceluiași mediu. De exemplu, în cadrul unei lecții, un elev se concentrează la ce spune profesorul, în timp ce altul este preocupat de o problemă din familie în timp ce încearcă să fie atent la oră. De asemenea, nu doar diferitele distrageri pot afecta încărcătura cognitivă, ci și dificultatea sarcinii de lucru. O sarcină mai grea va însemna o încărcătură cognitivă mai mare. Există totuși și dificultățile dezirabile, care facilitează procesul de învățare. De exemplu, un elev va reține mai bine o noțiune nouă dacă își rezervă un moment în care se străduiește să-și amintească explicația de la clasă, în loc să recitească pur și simplu lecția. Este important ca profesorul să facă elevii să gândească, să proceseze la un nivel mai adânc, să creeze oportunități pentru o ușoară luptă mentală, însă cu grijă pentru a nu ajunge să frustreze elevul.
Un bun mod de a procesa activ este prin experiență și experiment. Elevul gândește atunci când face, mai mult decât atunci când doar ascultă. John Dewey, în „Democrație și educație” (1916) spunea: „Dați-le elevilor ceva de făcut, nu de învățat; iar dacă făcutul este de așa natură încât să impună gânditul, atunci învățarea va rezulta natural.” Aici intră toate experimentele precum creșterea unei semințe într-un ghiveci expus la diferite surse de lumină, pentru ca elevii să observe în timp cum funcționează fotosinteza. Sau crearea unei căsuțe din carton care cuprinde mai multe forme geometrice (paralelipiped, prismă, cub) pentru care elevii trebuie să măsoare volumul sau aria, lucrând în echipe.
Un alt aspect de reținut legat de modelul memoriei pe mai multe niveluri este că, în timpul codificării, este util să ne gândim la recuperare - când voi avea nevoie de această nouă informație mai târziu în viață? Astfel se formează un traseu neuronal, care va fi mai ușor de urmărit atunci când vine momentul recuperării. Ce influențează performanța? Există și numeroși factori noncognitivi care influențează semnificativ performanța elevilor, cum ar fi: mentalitatea de creștere (growth mindset), sentimentul de apartenență, perseverența și determinarea, alte calități personale.
Cinci credințe despre factori noncognitivi
- Abilitățile și competențele mele cresc odată cu efortul meu eficient.
- Eu aparțin acestei comunități.
- Mediul socio-cultural include tot ce e legat de adăpost, hrană, stabilitate economică, siguranță, stabilitate familială, sănătate.
- Contextul clasei și al școlii se referă la toate resursele disponibile din jur, de la regulamentul privind notarea, alegerile curriculare până la spațiul de siguranță și atmosferă.
- Mentalitatea academică se referă la cele 5 enunțuri de mai sus și poate fi cultivată prin abilitățile sociale, perseverență și strategii de învățare.
Abilitățile sociale principale includ empatie, cooperare, responsabilitate, comunicare. Perseverența academică e suma de atitudini, abilități și comportamente care întăresc voința, tenacitatea, întârzierea satisfacerii, autocontrolul şi autodisciplina. Strategiile de învățare cuprind abilitățile de studiu şi strategiile metacognitive (despre cum învață) care ajută elevii să își conducă singuri procesul de învățare într-un mod regulat pe cont propriu. Comportamentul academic include prezența la oră, venirea la timp şi pregătit, atenția la lecție, participarea activă la oră, efectuarea temelor. Performanța academică include rezultatele învățării - formarea cunoștințelor și abilităților, măsurate prin note, diplome, alți indicatori de performanță în cadrul unor proiecte, competiții și situații.
Experiența, caracteristicile și trecutul elevului reprezintă cel mai important factor care influențează eficiența învățării, pentru că face apel la speranțele, aşteptările, fricile, dorințele, nevoile, abilitățile, întrebările elevului. Credința că odată cu efortul, un elev își poate îmbunătăți și abilitățile care nu sunt ceva fix, este esența mentalității de creștere (growth mindset). Carol Dweck, profesoara de psihologie de la Universitatea Stanford, în cartea Mindset: The New Psychology of Success surprinde modul cum credințele noastre despre propriile abilități ne pot influența performanța.
O formă de a încuraja flexibilitatea mentalității este concentrarea pe progres mai degrabă decât pe rezultat și eliminarea etichetelor care fixează un anumit tip de performanță la un moment dat. De exemplu, ești un elev de nota 3. Niciodată nota nu trebuie să reflecte potențialul unui elev, ci nivelul său de progres la un anumit moment. Rezultatele cercetărilor arată că elevii cu o mentalitate de creștere performează sensibil mai bine decât cei cu o mentalitate fixă, își asumă mai multe provocări pe care le privesc ca oportunități de dezvoltare. Adică acea sumă de atitudini, abilități și comportamente care întăresc voința, tenacitatea, întârzierea satisfacerii, autocontrolul şi autodisciplina.
Carol Dweck prezintă acest concept într-o prezentare din seria Talks at Google. În alți termeni, practica deliberată poate duce către o performanță ridicată. Anders Ericsson, cunoscutul psiholog și profesor suedez urmărește performanțele unor atleți și artiști de top și argumentează, în cartea Peak: Secretele performanței și noua știință a expertizei, cum practica deliberată este ceea ce face diferența între elite și cei care renunță pe parcurs. Pentru Ericsson, practica deliberată nu înseamnă repetarea acelorași activități pe o perioadă mai lungă de timp. Repetiția nu este cheia, ci practica deliberată, care include: un plan format din pași mici, constanți, care să atingă un țel pe termen lung; feedback permanent, după fiecare sesiune de practică; expunerea într-o zonă de ușor disconfort; monitorizarea progresului - din punctul A în punctul B, la o perioadă de timp, care să arate clar abilitățile câștigate. Este util ca elevii să aibă un jurnal de progres personalizat în care fiecare să reflecteze la ce a învățat anul acesta și să transforme punctele de îmbunătățit în obiective de învățare pe viitor.
Strategii pentru cultivarea mentalității de creștere
- Setați standarde și așteptări înalte, ambițioase, dar accesibile. Ajutați elevii să înțeleagă că străduința este o parte nelipsită a procesului de învățare. Exemplu: „Acest capitol va fi dificil de învățat, dar știu că fiecare dintre voi este capabil să atingă obiectivele de final. Trebuie doar să vă dați silința.”
- Stabiliți obiective accesibile, pe termen scurt, și celebrați micile progrese care vor întări încrederea și motivația elevilor. Exemplu: „Până la final veți fi în stare să recunoașteți singuri toți munții din România.”
- Oferiți continuu feedback semnificativ și constructiv. Ajutați elevii să-și identifice propriile greșeli, să le explice și să concluzioneze ce au de învățat de aici. Asigurați-vă că se pot folosi de feedback-ul vostru.
- Lăudați înțelept și individualizat, concentrându-vă pe efortul elevului, strategiile alese, concentrarea, progresul și evitați să lăudați inteligența sau talentul. Folosiți expresii precum „nu încă”.
- Din prima parte, am luat acasă 5 idei și întrebări: să începem lecția cu „cârlige” care să scoată la iveală cunoștințele trecute; memorarea prin implicare; gestionarea încărcăturii cognitive; utilizarea experienței în învățare; cultivarea mentalității de creștere.
Învățarea prin experiență și rolul profesorului-coach
Un profesor-coach nu oferă răspunsuri, ci creează un mediu în care elevii își descoperă propriile soluții. Ruxandra David, coach certificat, subliniază că coaching-ul în educație susține progresul academic al elevilor, contribuind la dezvoltarea unor indivizi autonomi și rezilienți. Exemplele includ sesiuni de coaching în școli, feedback constructiv și integrarea coaching-ului în predare pentru transformarea îndemnurilor în acțiuni concrete.
EDUS promovează formare practică pentru profesori, cu peste 1.500 de cadre didactice finalizate și rețele extinse de ambasadori, pentru a combina tehnologia cu predarea tradițională. Învățarea activă este în centrul acestei perspective și include activități de tip jocuri de rol, dezbateri, lucru în echipe și proiecte practice. Scopul este să aducem învățarea în viața reală și să conectăm conținutul cu nevoile elevilor și cu contextul educațional.
În predarea limbii și literaturii române, profesorul are multiple roluri: selecția și organizarea textelor, structurarea materiei pe unități, comunicarea clară, inițierea discuțiilor și stimularea motivației elevilor. Se evidențiază importanța diferențierii pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevilor, utilizând strategii variate în funcție de nivelul de pregătire, înțelegerea superficială și gândirea profundă, precum și motivația acestora. Feedback-ul formativ este extrem de eficient, iar în proiecte sau activități în perechi sau grupe, colaborarea și învățarea reciprocă joacă un rol central.
Introduction to Coaching within Education
În cadrul unor activități specifice, cum ar fi studiul romanului Enigma Otiliei, profesorul poate utiliza jocuri de rol, grupuri flexibile și discuții structurate pentru a facilita învățarea activă și înțelegerea aprofundată a textelor. De asemenea, lumea modernă cere ca profesorii să fie deschiși la schimbare, să își asume roluri variate și să urmărească progresul elevilor printr-un sistem flexibil de evaluare și feedback. O autoritate importantă în această privință este John Hattie, cu ideea învățării vizibile, care subliniază necesitatea ca elevii să vadă rezultatele în mod clar pentru a-și reglaja propriul proces de învățare.
Concluzie
Învățarea eficientă necesită o îmbinare de planificare atentă, înțelegerea proceselor cognitive, adaptabilitatea profesorului și colaborarea dintre elevi. Învățarea devine vizibilă atunci când profesorul proiectează în mod conștient rezultate așteptate și organizează activități care să promovese autonomitatea elevilor, de la obiective clare la feedback continuu, de la jocuri de rol la dezbateri și la experimente practice. Prin aplicarea acestor concepte, profesorii pot transforma lecțiile în experiențe semnificative, conectate la viața reală și adaptate la nevoile fiecărui elev.
tags: #sarcinile #profesorului #pentru #realizarea #unui #proce