Consilierul școlar nu este același lucru cu psihologul. „Expertul” pe probleme psihologice - consilierul școlar, pe care l-am regăsit prin școli în ultimii 13 ani, nu poate face terapie cu elevii. Ministerul Educației a încercat să rezolve această situație prin noul regulament al CJRAE, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024. Acesta stabilește roluri clare pentru fiecare. Altfel spus, din toamnă, nu vom avea în școli doar consilieri școlari, ci și psihologi.

Diferențe fundamentale între consilierul școlar și profesorul-psiholog

Care sunt diferențele dintre un consilier școlar și un profesor-psihologDin toamnă, școlile pot solicita, în premieră, un profesor-psiholog, care poate fi psiholog clinician sau psihoterapeut, adică poate diagnostica, consilia și oferi psihoterapie elevilor. E cu totul altceva decât consilierul școlar de până acum și care a născut o mulțime de dispute legate de atribuțiile sale, dar și de numărul mic de posturi alocate acestei funcții.

Cam 96% din școli au beneficiat de serviciile unui consilier. Sigur, poate nu cu normă întreagă, dar avem un consilier la care se poate apela. Consilierul școlar are cumva un dublu rol, numai că rolul lui se oprește undeva. Nu poate să facă terapie”, a declarat ministrul Educației, Ligia Deca, la Prima News, într-o emisiune difuzată pe 14 iunie. Din toamnă, însă, Ministerul Educației încearcă să rezolve această situație oferind școlilor posibilitatea să angajeze un profesor-psiholog.

Deși ambele roluri se concentrează pe sprijinirea elevilor, diferențele dintre un consilier școlar și un profesor-psiholog sunt semnificative:

  • Formare și certificare: Consilierul școlar are o formare în psihologie, psihopedagogie specială sau științele educației. Este specializat în consilierea educațională și vocațională. Profesorul-psiholog este un psiholog clinician sau psihoterapeut cu atestat de liberă practică, având competențe în evaluarea și psihodiagnoza dezvoltării cognitive, afectiv-motivaționale și psihosociale a elevilor.
  • Atribuții: Consilierul școlar se concentrează pe consilierea educațională și vocațională, sprijin în gestionarea problemelor emoționale și sociale. Profesorul-psiholog realizează evaluări psihologice detaliate, identifică nevoile educaționale speciale și dezvoltă strategii de intervenție, putând oferi psihoterapie și consiliere psihologică.
  • Intervenții: Consilierul școlar dezvoltă programe preventive, susține climatul școlar și abordează probleme de comportament la nivel preventiv. Profesorul-psiholog intervin în cazuri complexe, oferind terapie și suport psihologic specializat, implicat în evaluarea și tratamentul problemelor de sănătate mintală.

Conform articolului 27 din noul regulament, atribuțiile profesorului-psiholog includ evaluări psihologice, intervenții psihoeducaționale, consiliere și orientare, precum și consultanță de specialitate pentru cadrele didactice, părinți, comunitate, instituții naționale și companii interesate de programe educaționale.

Norma didactică a profesorului-psiholog

Norma didactică este de 40 de ore pe săptămână, repartizate între activități de suport, consiliere psihopedagogică, orientare în carieră, consiliere către părinți și pregătire metodico-științifică. Astfel, 18 ore sunt dedicate activităților de suport și coordonare, iar 22 de ore activităților metodico-științifice, colaborării cu comunitatea educațională, comisiilor metodice și altor activități relevante.

Roluri complementare în practică: când apelăm la fiecare

Profesorii-psihologi și consilierii școlari au roluri complementare în sprijinirea elevilor, dar se concentrează pe diferite aspecte ale bunăstării acestora:

  • Profesorii-psihologi pot realiza evaluări detaliate pentru identificarea problemelor emoționale, comportamentale sau de învățare, pot oferi terapie, intervenții specializate, planuri de intervenție pentru elevii cu CES și pot sprijini profesorii și părinții cu recomandări.
  • Consilierii școlari se ocupă de orientare academică și profesională, gestionarea problemelor școlare, intervenții în situații de criză (bullying, conflicte, urgențe) și dezvoltare personală prin ateliere și activități pentru abilități sociale și emoționale.

Ambele roluri sunt esențiale pentru un mediu școlar sănătos, dar responsabilitatea părintelui rămâne crucială: părintele este adesea primul observator al schimbărilor în comportamentul copilului și poate interveni prompt dacă este necesar. Profesorii, ca și părinții, au autoritate în procesul didactic, iar această autoritate poate fi exercitată în mai multe modalități (recompensare, coeziune, referință, etc.).

Aspecte psihologice ale autorității în școală

Autoritatea profesională se bazează pe rolul legitim atribuit de funcție, dar modul în care este exercitată poate influența rezultatele educaționale. Coerciția sau pedeapsa excesivă poate genera frică, pasivitate sau resentimente, iar rezultatele se reflectă în timp în atmosfera clasei și în învățare. În această lucrare se subliniază necesitatea ca profesorii să încorporeze modele de autoritate asertivă, să înțeleagă impactul experiențelor lor din familie asupra modului în care își exercită autoritatea și să cultive inteligența emoțională pentru a facilita relația profesor-elev.

Integrarea modelelor de autoritate parentală la nivel conștient poate să influențeze modul în care profesorii își exercită puterea în clasă, iar formarea inițială și continuă ar trebui să includă componente de psihologie a educației pentru a dezvolta această conștientizare. În acest context, profesorul ideal este cel asertiv, ferm, decis și nonagresiv, capabil să ofere ghidare în timp ce menține un mediu sigur și stimulant pentru elevi.

Concluzii despre roluri, formare și bune practici

Profesorii-psihologi și consilierii școlari completează un model educațional în care sănătatea mintală, evaluările adecvate, intervențiile personalizate și sprijinul pentru cadrele didactice sunt centrale. Este esențial ca pregătirea pentru cariera didactică să includă componente clare de psihologie a educației, să ofere competențe pentru evaluare, intervenție, consiliere și consultanță, precum și să promoveze colaborarea între familie, școală și comunitate. În acest context, scopul educației poate fi definit ca unirea dascălului cu elevul său pentru a facilita integrarea acestuia în societate, respectând unicitatea fiecărui elev și promovând incluziunea socială și profesională.

pentru a susține această viziune, autorii din psihologia educației subliniază importanța adaptării continue a metodelor didactice la nivelul de dezvoltare psihică al copiilor, încurajând profesorii să acționeze ca ghizi ai educației, nu doar ca transmițători de informații. Această perspectivă evidențiază rolul decisiv al sănătății mintale în procesul de învățare și necesitatea unei colaborări eficiente între consilieri școlari, profesorii-psihologi, părinți și elevi pentru a facilita bunăstarea și progresul educationale.

Infografic: diagrame ale diferențelor între consilier școlar și profesor-psiholog

Învață-ți copilul ce înseamnă EȘECUL | Cristina Sevrani, Psiholog școlar și consilier educațional

Posibile oportunități de sinteză în practică

  1. Implementarea programelor comune de intervenție psihoeducațională în colaborare cu cadrele didactice.
  2. Formarea continuă adresată educatorilor pentru dezvoltarea inteligenței emoționale și a abilităților de comunicare în clasă.
  3. Crearea de protocoale pentru intervenții în situații de criză, cu acorduri clare între părinți, școală și CJRAE.
Nu folosim

În contextul observațiilor prezentate, este clar că autoritatea și sprijinul didactic se pot adapta pentru a promova un mediu educațional sănătos, în care elevii se simt în siguranță, înțeleși și motivați să învțeze.

Andrei Cosmovici, Luminița Iacob, Psihologie Școlară; Iolanda Mitrofan; Dicționarul Explicativ al Limbii Române - lucrări citate în cadrul discuțiilor despre metodologie, evaluare, intervenție și terapie în context educațional.

tags: #sarcinile #si #responsab8litatile #profesorului #de #psihologie

Postări populare: