Întreruperea de sarcină, sau mai pe scurt avortul, este un subiect extrem de complex, care implică aspecte etice, morale, religioase, juridice și medicale. Religia joacă un rol esențial în conturarea opiniilor despre avort. Tradițiile religioase, precum creștinismul, islamul și iudaismul, au interpretări diferite în ceea ce privește momentul în care viața începe și în ce condiții avortul poate fi justificat.
Perspective biblice și creștine asupra începutului vieții
Biblia nu abordează specific problema avortului. Totuşi, există numeroase învăţături în Scriptură care lămuresc foarte clar care este punctul de vedere al lui Dumnezeu în privinţa avortului. Ieremia 1:5 ne spune că Dumnezeu ne cunoştea înainte ca să ne fi întocmit în pântece. Psalmul 139:13-16 vorbeşte despre implicarea activă a lui Dumnezeu în crearea şi formarea noastră în pântece. Din Cuvântul său, Biblia, înțelegem că, pentru Dumnezeu, un făt este o ființă distinctă. Sub inspirație divină, regele David i-a spus lui Dumnezeu: „Ochii tăi m-au văzut când eram doar un embrion”.
Din perspectiva Scripturii, Dumnezeu consideră copilul o ființă vie încă din momentul conceperii. Exodul 21:22-25 spune că pedeapsa pentru cineva care provoacă moartea unui copil în pântece este aceeaşi cu cea dată pentru cineva care comite crimă. Aceasta arată clar că Dumnezeu consideră un copil în pântece ca fiind o fiinţă umană la fel ca şi un adult.
Poziția Bisericii Ortodoxe și a Sfinților Părinți
La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul se pare a fi sinteza acestor trei păcate laolaltă şi încă ceva mai mult. În Biblie nu se folosește cuvântul „avort” cu sensul de întrerupere provocată a unei sarcini. Avortul reprezintă intreruperea unei sarcini prin indepartarea sau expulzarea din uter a fetusului sau a embrionului, avand drept consecinta moartea fetusului.
Avortul este considerat, în învățătura Bisericii Ortodoxe, un păcat grav. Avortul este ucidere, crimă, genocid şi deicid. Este o ucidere cu premeditare. Sfinţii Părinţi, chiar de ar fi să-i numim numai pe Grigorie Teologul, Maxim Mărturisitorul, Atanasie Sinaitul, condamnă în unanimitate avortul provocat, declarându-l drept ucidere, crimă, deicid. În canonul 2 al Sfântului Vasile se precizează: „Cea care leapădă fătul cu voie este supusă judecăţii pentru ucidere”. Canonanele 91 Trulan, 21 Ancira, 2 şi 50 ale Marelui Vasile, consideră doar un pogorământ oprirea femeii vinovate de săvârşirea avortului la 10 ani de la cele sfinte.
Biserica Ortodoxă, pornind de la adevărul întrupării, înţelege că naşterea unui prunc este o taină a colaborării lui Dumnezeu cu părinţii. Venind în apărarea copilului, din momentul conceperii sale, Biserica creştină încă de la apariţia ei, a avut de spus un cuvânt definitiv şi categoric cu privire la avort. Ea a proclamat, cea dintâi în istoria omenirii, protecţia supremă de care trebuie să se bucure copilul, mai înainte de orice.
Argumente teologice și morale utilizate în dezbatere
O parte a dezbaterii se concentrează asupra întrebării fundamentale: când începe viața umană? Unii consideră că viața începe din momentul concepției, ceea ce înseamnă că avortul ar echivala cu o crimă. Această poziție este susținută în special de grupurile religioase și conservatoare, care pun un accent deosebit pe sacralitatea vieții. Argumentele morale împotriva avortului se bazează pe ideea că fiecare viață este valoroasă și demnă de protecție. Adepții acestei viziuni consideră că un embrion sau un fetus, chiar și în primele stadii ale dezvoltării sale, deține o demnitate intrinsecă ce trebuie respectată.
Unii susțin că atâta timp cât viitorul copil nu are înfățișare umană el poate fi socotit numai o bucata de carne; adoptând această poziție, mulți medici din SUA s-au străduit să demonstreze că viața fetusului începe după împlinirea a douăsprezece săptămâni de la concepere. Alții au mers mai departe, susținând că fetusul devine om separat de persoana mamei sale numai atunci când poate avea existență în sine, adică odată cu nașterea. Curtea Supremă a Statelor Unite a legalizat la 22 ianuarie 1973 "avortul la cerere" pentru primul trimestru al sarcinii.
Dovezi biologice și declarații științifice citate în argumentația religioasă
La 12 săptămâni (92 de zile, trei luni), are toate organele sale definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor. Aceste observatii au fost autentificate si de cercetarile sotilor medici obstetricieni Wilke. Renumitul profesor de genetica Jerome Lejeune, de la Universitatea din Paris scria: "asemenea tuturor cercetătorilor care urmăresc fără părtinire fenomenele biologice, sunt și eu convins că ființa omenească începe să existe din momentul fecundării ei. Aceasta înseamnă că eliminarea unui făt, de orice vârstă ar fi, echivalează cu uciderea unei ființe omenesti".
Acest fapt este confirmat și de cercetările lui Albert Liley: el declară că viața umană începe in momentul concepției, când celula masculină și cea feminină se contopesc. Copilul este viu încă din momentul fecundației; aceasta se constată prin creșterea, dezvoltarea, metabolismul, diviziunea celulelor etc. Înca de la prima celulă, este stabilit dacă el este fată sau băiat, care va fi culoarea ochilor sau a părului sau, ce temperament va avea, cum vor funcționa organele.
Dificultăți practice și întrebări morale controversate
Primul argument care întotdeauna se aduce împotriva poziţiei creştine legate de avort este, “Dar ce se întâmplă în caz de viol şi/sau incest?” Oricât ar fi de oribil să rămâi însărcinată ca urmare a violului şi/sau incestului, face asta ca uciderea unui copil să fie răspunsul la aşa ceva? Două greşeli nu fac un lucru corect. Copilul care este un rezultat al violului şi/sau incestului poate fi dat spre adopţie unei familii iubitoare care nu poate avea copii - sau copilul poate fi crescut chiar de mama lui.
Al doilea argument care se aduce împotriva poziţiei creştine cu privire la avort este, “Dar atunci când viaţa mamei este în pericol?” Sincer, este cel mai dificil de răspuns la această întrebare legată de avort. În primul rând, să nu uităm că această situaţie se întâlneşte la mai puţin de 0,01% din totalul avorturilor care se fac astăzi în lume. Din ce în ce mai multe femei recurg la avort deoarece nu vor ca trupurile lor să se “deterioreze” şi nicidecum pentru că ar vrea să-şi salveze viaţa. În al doilea rând, să nu uităm că Dumnezeu este un Dumnezeu al miracolelor. El poate păzi viaţa mamei şi a copilului chiar dacă toate analizele medicale arată contrariul. Cu toate acestea, în final, decizia se ia între soţ, soţie şi Dumnezeu.
Motivarea pentru 94% dintre avorturile care se fac în lume astăzi sunt altele decât că viaţa mamei ar fi în pericol. Marea majoritate a cazurilor pot fi clasificate în categoria "O femeie şi/sau partenerul ei au hotărât că nu doresc copilul pe care l-au conceput". Acesta este un gest de o răutate inimaginabilă. Chiar şi în situaţia cea mai dificilă a celorlalte 6% din cazuri, avortul nu ar trebui să fie niciodată prima opţiune.
Efectele medicale, psihologice și sociale ale avortului
Un alt aspect important în discuția despre avort este impactul acestuia asupra sănătății fizice și mentale a femeilor. Avortul legal și realizat în condiții sigure este considerat o procedură medicală relativ sigură. În schimb, în țările unde este interzis sau sever restricționat, femeile recurg adesea la avorturi ilegale, efectuate în condiții precare, ceea ce poate duce la complicații grave, inclusiv la deces.
Avortul este o optiune la limita care implica nenumarate riscuri pina chiar si la mortalitatea materna cauzata de avort avind o rata mult prea ridicata. Printre complicatiile majore ale avortului se numara inflamarea trompelor uterine, cauzate de infectii bacteriene si uter perforat. Alte complicatii care pot aparea pe termen lung pot fi ca de exemplu cancerul de sân. Urmări psihice. Urmări asupra familiei. Dereglări ale relaţiilor dintre membrii familiei. Urmări asupra societăţii. Societatea ar fi mult mai fericită dacă membrii ei nu ar fi răniţi de traumatismul uciderii copiilor nenăscuţi. Persoanele care au săvârşit această crimă cum ar fi medicii, surorile medicale, farmacistii, sunt afectati de tulburările psihice deja enumerate. Se încalcă normele etice ale profesiunii de medic.
Din punct de vedere psihologic, impactul avortului variază de la o persoană la alta. Sufleteşte, majoritatea femeilor care îşi ucid copilul conştientizează că s-au rupt de Dumnezeu. Chiar dacă o bună parte „îşi vin în fire“ după mari încercări, găsim adesea femei şi familii marcate pentru totdeauna de pecetea crimei săvârşite. Medical vorbind, o femeie după avort nu va mai fi niciodată la fel. Şi aici mă refer la problemele serioase pe care le presupune refacerea, dar şi la complicaţiile care pot apărea ulterior: hemoragii, leziuni, infecţii, creşterea incidenţei hipertensiunii, instalarea sterilităţii, apariţia diverselor forme de cancer, complicaţiile sarcinilor ulterioare (hemoragii în prima parte a sarcinii, rupturi premature ale membranelor, poziţia anormală a fătului, dificultăţi la naştere, naşteri premature, avorturi spontane, insuficienţă cervicală, sarcini extrauterine, malformaţii ale copilului etc.).
Aspecte istorice și sociale: transformări ale mentalității
Practica avortului există din cele mai vechi timpuri. Desi in antichitate existau practici si ierburi care sa opreasca sarcina si sa o elimine, multe din legile existente se refereau la avort ca la o crima. Nu ne va mira astfel faptul ca, in juramantul lui Hippocrate se spune: "nu voi da femeii substante avortive". Cu timpul insa, acest juramant ... a ramas extrem de relativ si chiar nebagat in seama. In istorie si-au facut aparitia noi mentalitati, noi interpretari, noi motivatii, noi atitudini, care se considera realiste si progresiste, in masura sa considere avortul ca un legitim drept al omului.
În prima parte a secolului XX apare conceptul de "maternitate voluntară", iar după 1960 cel de "family planning" (planificare familială), creandu-se un hiat intre sexualitate si procreatie. Viata sexuala va avea ca scop principal placerea si mai putin procreatia. Avortul este motivat de faptul ca femeia are posibilitatea de control asupra corpului si destinului ei. Nimeni nu are dreptul sa intre in viata intima a femeii si sa dispuna de ea.
Un exemplu al schimbării sociale este apariţia pilulei RU-486, care permite femeilor "sa avorteze in intimitatea propriilor dormitoare" si astfel "avortul a devenit in curand mijlocul preferat de control al nasterii in lumea moderna", facand din anul 1987 un an al avorturilor realizat de persoane care si-au administrat pilule.
Rolul Bisericii în consiliere, pocăință și sprijin
Fara sa le respinga pe femeile care au avortat Biserica le cheama la pocainta si la depasirea consecintelor ruinatoare ale pacatului prin rugaciunea si purtarea epitimiei urmata de impartasirea cu Sf. Taine. Femeia care isi intrerupe sarcina in aceasta situatie nu va fi oprita de la comuniunea euharistica cu Biserica, cu conditia sa implineasca canonul de pocainta dat la spovedanie de preotul duhovnic.
Avortul poate fi oprit sau eliminat din familie şi din societatea creştină doar printr-o credinţă vie în Dumnezeu, Stăpânul vieţii şi al morţii. În familie, la şcoală, în biserică şi în cele din urmă la medic, de la cea mai fragedă vârstă trebuie cultivat, printr-o credinţă curată, respectul pentru viaţă, pentru darul naşterii de prunci, oferit de Dumnezeu. Mai târziu, se poate vorbi de sprijinul moral şi material pentru mamele aflate în dificultate (medicamente şi asistenţă medicală corespunzătoare, alimente, îmbrăcăminte, adăpost), de rezolvarea problemelor de familie sau din societate (şcoală, locul de muncă) şi de colaborarea cu medici creştini pentru copilaşii cu probleme de sănătate.
În cazul mamelor minore, tânăra trebuie ajutată să nască, şi nu împinsă să facă avort. Important este ca aceste cazuri să fie tratate cu multă atenţie, ca celor implicaţi să li se ofere informaţii de ajutor, specifice unor asemenea momente critice, de la consilierea medicală şi psihologică până la consilierea socială şi pastorală, astfel încât să nu se recurgă la soluţia avortului, care înseamnă o tragedie din orice perspectivă l-am privi.
Dezbateri etice și pluralism religios
În epoca contemporană, sub dominatia secularismului neo-pagan, cand eticile biologizante proclama liberalizarea instinctelor pentru intronizarea placerii, nu ne va mira ca avortul este privit sub aspect moral ca o problema indiferenta. Astfel, miscarea proavortista isi va intensifica si consolida tot mai mult pozitia in lume. În oricare ţară, bunăoară, cu aproximativ două zeci de milioane de locuitori, sunt omorâţi prin avort peste un milion de copii.
Perspectiva legală asupra avortului variază considerabil de la o ţară la alta. În unele state legislaţia este foarte restrictivă şi impune interdicţii severe asupra avortului. În alte ţări, avortul este legal şi accesibil, fiind considerat parte a drepturilor reproductive ale femeilor. Din perspectiva drepturilor omului, susţinătorii dreptului la avort pun accent pe autonomia femeii asupra propriului corp. Ei argumentează că nicio persoană nu ar trebui să fie forțată să ducă la termen o sarcină împotriva voinței sale, mai ales în cazuri de viol, incest sau în situații în care viața sau sănătatea mamei este pusă în pericol.
Educație, informare și responsabilitate
În general, când suntem puşi în situaţia unei intervenţii chirurgicale sau medicale, de orice natură, observăm că majoritatea medicilor ne informează cu privire la procedura respectivă, posibilele urmări fizice sau psihice ale acesteia, astfel încât să ştim exact la ce să ne aşteptăm şi să decidem în cunoştinţă de cauză dacă acceptăm sau nu acea intervenţie cu toate consecinţele ei. În ceea ce priveşte avortul, constatăm o lipsă totală de informare a femeii, care este lăsată să creadă că avortul este o intervenţie banală şi „sigură“, fără urmări.
De aceea, pe lângă poziţia morală şi religioasă, soluţiile propuse includ: informarea corectă şi completă a femeilor, consiliere psihologică şi spirituală obligatorie, sprijin social şi material pentru mamele în dificultate, promovarea culturii adoptării şi dezvoltarea reţelelor de suport pentru mame şi familiile lor.
Tabel succint: Puncte centrale în dezbaterea religioasă
| Temă | Poziție religioasă majoritară |
|---|---|
| Momentul considerat începutul vieții | Concepția / momentul fecundării (Biblie, Sfinți Părinți, numeroși teologi) |
| Avortul în caz de viol/incest | Majoritatea religiilor recomandă alternative (adopție, sprijin) și nu avort |
| Avortul când viața mamei e în pericol | Problema dificilă; unele învățături accentuează sacrificiul și credința în Dumnezeu; decizia poate rămâne între soți și Dumnezeu |
| Pedeapsa morală/duhovnicească | Avortul este considerat păcat grav; pocăința și iertarea sunt posibile |
Etica avortului - Dr. Kate Greasley - 19/10/2017
Fiecare poziție este influențată de o multitudine de factori, de la religie și valori culturale, până la considerente legale și medicale. Este esențială o discuție deschisă, dar respectuoasă, care să țină cont atât de convingerile religioase, cât și de situațiile concrete ale persoanelor implicate, promovând în același timp sprijinul social și medical pentru viață și demnitate umană.
tags: #semnificatia #religioasa #a #avortului