Dispneea în sarcină este destul de comună. Potrivit studiilor circa 60-70% dintre gravide resimt dificultăți respiratorii în timpul sarcinii. Dispneea, cunoscută și sub denumirea de „lipsa de aer”, reprezintă o manifestare subiectivă percepută sub forma unei respirații dificile care poate însoți o serie de patologii cardiace, pulmonare, neuromusculare, psihogene sau de tip sistemic. În majoritatea cazurilor lipsa de aer resimțită este datorată uterului care pune presiune asupra plămânilor, însă există și alte posibile cauze. Lipsa de aer în sarcină poate apărea de la primele săptămâni de sarcină sau începând cu trimestrul al doilea sau al treilea, iar cauzele sunt dintre cele mai variate.
Nu este nevoie ca fetusul să fie foarte mare pentru a duce la apariția dificultăților respiratorii. Diafragma, care separă inima și plămânii de burtă, își modifică forma/volumul cu până la 4 cm în timpul primului trimestru. Dacă în mod normal diafragma ajută la umplerea plămânilor cu aer, în timpul sarcinii aceasta nu mai permite o respirație adâncă. Mai mult, schimbările hormonale duc la o producție ridicată de progesteron (un hormon care susține dezvoltarea fătului) care, pe lângă rolul clasic, are și un ușor efect de stimulare a respirației.
Respirația dificilă se face din ce în ce mai simțită începând cu trimestrul al doilea. În acest interval, dezvoltarea uterului reprezintă cauza dispneei. Mai mult, schimbările circulatorii din sarcină pot explica și ele, întrucâtva, dificultățile respiratorii. În timpul sarcinii, inima trebuie să pompeze mai mult sânge în zona placentei. Acest lucru își spune cuvântul asupra inimii și există posibilitatea de a apărea momente în care ai dificultăți atunci când respiri.
În trimestrul al treilea, respirația poate începe să se regularizeze (corpul se obișnuiește cu sarcina) sau pot apărea și mai multe cazuri de respirație dificilă. Presiunea pusă, de această dată asupra diafragmei, este realizată de capul fătului (care încă nu a coborât spre pelvis). Potrivit datelor oficiale, astfel de probleme respiratorii apar în săptămânile 31-34 de sarcină.
În cazuri foarte rare, dificultățile respiratorii pot apărea ca un simptom al unei boli. Printre acestea se numără:
- Astm: sarcina poate agrava simptomele astmului. În timpul sarcinii, atacul de astm se poate produce mai frecvent în ultimul trimestru de graviditate (între săptămânile 24 și 36), pe fondul ascensionării diafragmului.
- Embolism pulmonar: apare atunci când un cheag de sânge rămâne blocat într-o arteră din plămâni.
Dispneea în sarcină este neplăcută și poate da peste cap activitățile zilnice ale gravidei. În lipsa unor alte simptome decât dificultățile respiratorii, dispneea nu va afecta dezvoltarea fătului și nici nașterea. Deși dispneea în sarcină este normală, atunci când problemele respiratorii sunt însoțite și de alte simptome, ar trebui să mergi la doctor. Indiferent de etiologie, dispneea reprezintă o manifestare în prezența căreia este necesară prezentarea la medic în vederea efectuării unui examen clinic amănunțit și a investigațiilor specifice pentru elucidarea cauzelor care îi determină apariția.
Sforăitul în Sarcină: O Problemă Comună cu Potențiale Implicații
Sforăitul în timpul sarcinii este un fenomen foarte obișnuit, care afectează adesea femeile în al doilea și al treilea trimestru de sarcină. Acesta apare ca urmare a modificărilor hormonale care induc o îngroșare a mucoaselor nazale și a gâtului, provocând astfel obstrucții în căile respiratorii și, implicit, sforăitul. Acest fenomen este mult mai frecvent decât se crede, studiile indicând că până la 30% dintre femeile însărcinate sforaie, comparativ cu doar 4% înainte de sarcină.
Dincolo de disconfortul pe care îl poate crea pentru gravidă și pentru partener, sforăitul în sarcină poate fi un semn al unor probleme de sănătate mai grave, cum ar fi sindromul de apnee în somn. Această afecțiune, caracterizată prin oprirea și reluarea respirației în timpul somnului, poate avea implicații serioase pentru sănătatea atât a mamei, cât și a copilului. Femeile însărcinate care suferă de apnee în somn au un risc mai mare de a dezvolta complicații precum preeclampsia și diabetul gestațional. Sforăitul cronic poate duce la somn întrerupt, care la rândul său poate genera oboseală cronică, probleme de concentrare și chiar depresie. Este un aspect important pe care să îl iei în calcul, având în vedere că modificările hormonale le predispun oricum pe gravide și pe lăuze unui risc crescut de depresie.
În timpul sarcinii, creșterea în greutate este un fenomen normal și inevitabil. Aproximativ 25-30% dintre femeile gravide încep să sforaie din cauza creșterii în greutate. De asemenea, sarcina este însoțită de fluctuații hormonale semnificative. În special, progesteronul, un hormon care crește în timpul sarcinii, poate relaxa mușchii gâtului și ai limbii. În plus, în timpul sarcinii, corpul produce mai mult sânge, ceea ce poate duce la congestia membranelor mucoase ale nasului și gâtului.
Sarcina crește riscul de apariție a apneei obstructive în somn, cea mai comună formă de apnee. Cercetările arată că între 3% și 27% dintre femeile însărcinate pot dezvolta apnee obstructivă în somn, comparativ cu doar 0,7% - 6,5% dintre femeile neînsărcinate. Una dintre afecțiunile pe care le poate semnala este apneea de somn, o problemă în care respirația se oprește temporar în timpul somnului. Acest lucru poate duce la scăderea nivelului de oxigen din organism, creând un mediu de stres pentru făt.
Sforăitul în sarcină poate de asemenea crește riscul de hipertensiune gestațională și preeclampsie, două afecțiuni care pot avea consecințe grave atât pentru mamă, cât și pentru făt. O altă afecțiune care poate fi legată de sforăitul în sarcină este diabetul gestațional, care poate afecta sănătatea mamei și a fătului dacă nu este controlat corespunzător. În plus, sforăitul poate crește riscul de intervenții chirurgicale, cum ar fi cezariana.
Managementul Sforăitului în Sarcină
Dormitul pe o parte, în special pe partea stângă, poate ajuta la reducerea sforăitului și la îmbunătățirea circulației sângelui către făt. Modificările stilului de viață pot fi, de asemenea, eficiente în prevenirea sforăitului în timpul sarcinii. În unele cazuri, utilizarea dispozitivelor anti-sforait poate fi benefică. Acestea includ benzi nazale sau dispozitive mandibulare speciale care pot ajuta la reducerea sforăitului.
Dincolo de faptul că oricum nu sunt recomandate în timpul sarcinii, consumul de alcool și fumatul pot afecta calitatea somnului și pot agrava problema sforăitului în sarcină. Pentru sănătatea ta și a bebelușului tău, este indicat să renunți la aceste obiceiuri în timpul sarcinii. Încearcă să dormi în timpul zilei doar dacă este necesar, de preferat mai devreme și nu mai mult de 30 de minute.
Dacă sforăitul persistă sau se agravează, consultarea unui specialist este cea mai bună opțiune. Femeile însărcinate care sforaie ar trebui să discute despre această problemă cu medicul lor obstetrician pentru a exclude orice posibile probleme de sănătate și a primi tratamentul adecvat.
Tehnici de Respirație pentru Sarcină și Travaliu
Exercițiile respiratorii în travaliu reprezintă o cale foarte bună de relaxare. Respirația ritmică are ca rol oxigenarea mamei (dacă mușchii sunt bine oxigenați se produce o scădere a acțiunii stimulilor dureroși) și a copilului, relaxarea și distragerea atenției gravidei de la durerile nașterii, oferindu-i un alt lucru asupra căruia să se concentreze în locul contracțiilor. În plus, folosirea tehnicilor de relaxare, inclusiv a tehnicilor de respirație, reduce riscul de naștere prin cezariană.
Cunoscând ce se întâmplă când pierzi controlul respirației vei putea înțelege de ce respirația ritmică te poate ajuta în timpul travaliului. Când ești încordată și speriată, respirația ta devine superficială și rapidă. Umerii sunt trași în sus, către urechi, și mușchii de la nivelul gâtului și umerilor sunt contractați și rigizi. Dacă starea avansează către panică, vei începe să hiperventilezi, inspirând și expirând în reprize scurte, ca un gâfâit. Acest tip de respirație va reduce nivelul de oxigen de care are nevoie atât corpul tău, cât și copilul tău. Te vei simți amețită și foarte neliniștită, iar la nivelul degetelor va apărea senzația de furnicături și înțepături, iar buzele vor începe să amorțească.
Respiratia de panică este o reacție frecventă a corpului la situații stresante sau înfricoșătoare. Este normal ce se întâmplă, însă corpul nu poate să continue în această stare pentru o perioadă lungă de timp fără să devină extenuat. În travaliu, scopul tău este să îți conservi cât poți de mult energia și să îi dai copilului cât mai mult oxigen de care are nevoie pentru a face față stresului nașterii. Respiratia ritmică te poate ajuta să faci acest lucru.
10 reguli pentru ANXIETATE
Este recomandat să înveți aceste tehnici de respirație înainte de travaliu, participând la cursurile prenatale (Lamaze sau alte metode de relaxare prin respirație). Ia-l la cursuri și pe partenerul tău, pentru ca el să poată să te ajute în timpul travaliului. Ține minte că, cu cât exersezi mai mult, cu atât acest fel de a respira ți se va părea mai natural.
Tehnici Specifice de Respirație
Respirația ritmică:
- Închide ochii pentru un moment și încearcă să te concentrezi pe respirație.
- Observă cât de ritmică este. Trage adânc aer în piept și apoi fă o scurtă pauză înainte să expiri.
- Inspirația și expirația ar trebui să fie asemănătoare ca durată și profunzime.
- Apoi fă o scurtă pauză înainte de a începe o nouă inspirație și continuă în acest fel.
- Este important să menții respirația ritmică. Nu lăsa ca inspirația să devină mai lungă decât expirația. În cel mai rău caz, expirația ar trebui să fie mai lungă decât inspirația.
- Atunci când ai contracții foarte puternice, respirația va deveni mai superficială. Nu este nimic rău în asta, cât timp respirația nu devine din ce în ce mai rapidă și nu se transformă în respirație în regim de panică.
Tehnica cu cuvânt:
- Gândește-te la un cuvânt simplu, din două silabe. De exemplu "pace". Este format din două silabe "pa" și "ce".
- Atunci când inspiri, gândește-te la „pa", iar când expiri la „ce".
- Continuă să repeți cuvântul "pace" la fiecare altă respirație.
- Atunci când expiri, încearcă să elimini toată tensiunea din corp și concentrează-te pe mușchii care știi că devin tensionați atunci când ești stresată.
- Deoarece inspirul se produce de la sine, concentrează-te în special pe expir.
Respirația numărând:
- Atunci când inspiri, numără încet până la trei, iar când expiri, numără tot până la trei sau până la patru. S-ar putea să descoperi că este mai confortabil să inspiri numărând până la trei și să expiri numărând până la patru.
Respirația cu sunet la expir:
- Încearcă să inspiri pe nas și să expiri pe gură. Nu îți ține gura încordată atunci când expiri.
- Poate fi folositor să scoți un sunet atunci când expiri, cum ar fi "oooooooh" sau "aaaaaah".
- Între contracții, bea puțină apă pentru a preveni uscarea gurii.
Rolul Partenerului în Gestionarea Respirației
Poate fi foarte greu să îți menții respirația ritmică și să te relaxezi de fiecare dată când ai contracții dureroase, ești obosită și travaliul pare că nu se mai termină. Aici intervine ajutorul primit de la partenerul tău. El te poate ajuta să îți menții ritmul constant respirând odată cu tine. Va trebui să menții contactul vizual cu el, iar dacă este de ajutor pentru tine, te poate ține de mâini sau își poate sprijini ușor mâinile pe umerii tăi. Astfel, poți să urmărești mai ușor modul în care el respiră.
Încercați să exersați să respirați împreună pe perioada sarcinii. La început poate părea ciudat să respirați în acest mod și amândoi ați putea să deveniți conștienți de respirațiile pe care le faceți. Totuși, acest exercițiu al respirației împreună se va dovedi de real ajutor în travaliu când vei crede că nu mai poți să continui.
Legătura dintre Respirație și Împingere
O altă tehnică de respirație este cea din timpul nașterii, în faza a doua a travaliului, odată cu dilatarea completă a colului uterin, când vei împinge copilul în afara canalului de naștere. În apropierea momentului expulziei fătului, contracțiile se succed la 1-2 minute și durează 50-60 de secunde. Este cel mai solicitant moment din decursul travaliului, atât pentru mamă, cât și pentru făt, orice prelungire nejustificată a momentului expulziei putând afecta fătul. De aceea, este foarte importantă cooperarea în momentul expulziei cu medicul și moașa.
Impulsul de a împinge, de 2-3 ori într-o contracție, se numește „reflexul Ferguson” și este declanșat atunci când capul copilului a coborât suficient pentru a stimula receptorii de la nivelul vaginului și colului.
Ritmul respirator joacă, din nou, un rol foarte important. La debutul contracției, inspiră adânc, iar apoi expiră lent folosindu-ți mușchii abdominali. Când dorința de a împinge a devenit imperioasă, ține-ți respirația timp de 5-7 secunde, în timp ce împingi. După ce se împinge o dată, se expiră adânc menținându-se contracția mușchilor abdominali. În continuare se inspiră și expiră profund o dată, după care se reia același tip de respirație. Efortul muscular trebuie să fie în întregime susținut de presa abdominală și nu de contracția mușchilor feței. Se vor folosi pauzele între momentele senzației de împingere, pentru a respira adânc, în scopul oxigenării sângelui pentru a oferi suficient oxigen copilului.
În timpul expulziei este important să știi că efortul de împingere trebuie aplicat numai în momentul contracției și nu în afara ei. Între contracții, trebuie să te relaxezi și să eviți orice efort din partea mușchilor abdominali.
Respirația Conștientă și Abdominală
Se spune că așa cum respirăm, așa ne trăim viața. Dacă respirația noastră este agitată, tensionată, stresată, rapidă, cam așa ne este și viața de zi cu zi, dezechilibrată. „Imaginează-ți că respiri tu aerul, nu că aerul te respiră pe tine!” Acest lucru înseamnă să fii prezentă tu în corpul tău atunci când respiri, conștientă de tot ceea ce este!
Cel mai simplu exercițiu de respirație conștientă este chiar respirația pe care o învățăm de la bebelușii noștri! Ați văzut cum li se umflă burtica pe inspir și cum se retrage pe expir? Aceasta este respirația abdominală, cheia, cărămida tuturor respirațiilor de relaxare. Folosind această respirație activăm lobii inferiori ai plămânilor, oxigenăm și „hrănim” mult mai bine întregul corp, dar și pe bebe.
Cum o practicăm:
- Inspir pe nas. Găsește o postură relaxată în șezut cu spatele drept sau chiar pe spate, întinsă dacă ești în primele luni de sarcină. Relaxează-te și închide ochii.
- Pune mâna stângă pe inimă și dreapta pe abdomen, chiar deasupra lui bebe (sau invers).
- Mâna stângă rămâne fixă pe piept. Mâna dreaptă va împinge înainte odată cu burtica pe inspir și se va retrage odată cu expirația.
- Observă-ți inspirul și expirul natural și normal. Numără în minte 1, 2, 3, 4 (5) - inspiră, fă o pauză de o secundă și continuă - expir (5) 4, 3, 2, 1.
- Continuă pentru următoarele 5 minute.
Variante ale respirației abdominale:
- Inspir pe nas și expir pe gură creând sunetul liniștitor HAAA. Această respirație este utilă când faci yoga sau oricând vrei să îți corectezi postura, să te centrezi și să te liniștești când ești furioasă, agitată și anxioasă.
- Păstrează indicațiile de la respirația abdominală, însă adaugă un sunet interior, precum sunetul oceanului, ca un șuierat foarte profund. Putem începe cu expir pe gură, încălzind ușor aerul la eliberare scoțând sunetul HHAAAHH și când ne obișnuim să expirăm pe gură, putem expira pe nas păstrând șuieratul interior. Acest șuier este realizat prin activarea mușchilor de profunzime ai gâtului și ai abdomenului.
