Interacțiuni sociale și context cultural pentru persoanele transgen și femeile însărcinate: perspective, drepturi și provocări

Identitatea de gen este experiența subiectivă a felului în care cineva își percepe propriul gen. Genul cu care se identifică majoritatea oamenilor coincide cu sexul atribuit la naștere. Acestor persoane li se spune cisgen (sau cisgender sau simplu cis), cis fiind un cuvânt latin care înseamnă “de aceeași parte”. Dacă la persoanele cis identificarea genului cu sexul biologic este firească și de la sine înțeleasă, la persoanele transgender (transgen sau simplu, trans) această identificare lipsește și asta aduce după sine multe frământări, căutări interioare și sentimentul de inadecvare.

O femeie trans este o persoană care se identifică femeie, deși la naștere a fost considerată bărbat, iar un bărbat trans este o persoană care se identifică bărbat, deși la naștere a fost considerat femeie. De foarte multe ori neconcordanța între sexul biologic și percepția propriului gen se resimte de la o vârstă foarte fragedă, iar câteodată ea este conștientizată mai târziu în viață. Vârsta adolescenței este îndeosebi dificilă pentru tinerii trans deoarece corpul lor se masculinizează sau feminizează, dobândește caracteristici sexuale străine felului cum își percep genul. Iar creșterea sânilor pentru un băiat trans, de exemplu, sau îngroșarea vocii în cazul unei fete trans accentuează sentimentul de disociere față de corpul lor. Acest sentiment care creează multă suferință psihică poartă numele de disforie de gen.

Pentru că societatea și chiar unii medici văd această incongruență ca o afecțiune sau o “boală”, persoanele trans au fost puternic stigmatizate. Trebuie știut însă că Organizația Mondială a Sănătății a scos în 2019 identitatea trans de pe lista tulburărilor psihice. Ușurința cu care cei mai mulți oameni se identifică cu genul atribuit la naștere, dar și faptul că persoanele trans nu sunt foarte vizibile, îi face pe mulți oameni să presupună că identificarea cu sexul biologic este singura realitate posibilă și naturală. Așadar, ei consideră că nu pot să existe decât două genuri, femei și bărbați, și este foarte clar cărui grup cineva aparține.

Conform glosarului de termeni ILGA Europe, cumulul atitudinilor, părerilor și comportamentelor personale și culturale negative asupra persoanelor trans, bazat pe prejudecăți, dezgust, frică sau ură, se numește transfobie. Foarte multe persoane care descoperă că se identifică cu alt gen, doresc să treacă printr-un proces de tranziție, care este de mai multe feluri, în funcție de aspectele vieții pe care le implică. Multe persoane trans aleg să treacă prin una, mai multe sau toate tipurile de tranziție, adesea în ordinea de mai jos.

Relația dintre identitate, mediu social și drepturi: cazuri europene despre sarcină și familie

La sfârșitul săptămânii trecute un subiect european a făcut senzație pe internetul românesc. Documentul în sine vorbește despre drepturile femeilor și politicile de sănătate publică în statele membre, ceea ce nu e chiar o noutate. „Întrucât, în anumite circumstanțe, bărbații transgen și persoanele non-binare pot, de asemenea, să rămână însărcinate și ar trebui, în astfel de cazuri, să beneficieze de măsuri în ceea ce privește sarcina și serviciile de îngrijire legate de naștere fără discriminare pe criterii de identitate de gen”. Simpla alăturare a cuvintelor „bărbați” și „să rămână însărcinate” nu avea cum să treacă neobservată și, evident, fără să fie speculată politic. Dar dacă dăm la o parte discuțiile ideologice, cu siguranță există și foarte mulți cetățeni de bună-credință care ar putea avea întrebări în legătură cu menționarea expresă a bărbaților transgen și persoanelor non-binare într-un context legat de naștere.

Un bărbat transgen este o persoană care s-a născut femeie, dar care a făcut sau ar putea să facă tranziția socială și legală către sexul masculin. Pentru că aceste realități nu pot fi contestate, cel puțin în UE, statele membre au încercat să găsească soluții pentru ca din punct de vedere legal aceste persoane să nu fie discriminate. De aici a apărut și necesitatea menționării exprese în Raportul Matic a persoanelor transgen și non-binare într-un context referitor la „naștere”.

Voi prezenta mai departe date și decizii judecătorești din Europa și din România care demonstrează, o dată în plus, că subiectul este unul de actualitate, indiferent ce spun unii sau alții. Ideea că un bărbat ar putea da naștere unui copil este una care a stârnit dintotdeauna panică în opinia publică, deci nu este România vreo excepție. Iar pentru a vedea cum se pune problema în lumea mai avansată din acest punct de vedere, vom merge către două cazuri din Marea Britanie și Germania. Problema pe care au trebuit să o rezolve instanțele din aceste țări a fost aceea a statutului parental ce ar trebui să fie atribuit unei persoane transgen masculine care dă naștere unui copil. Ar trebui să fie „tatăl” copilului sau „mama” acestuia? Sau pur și simplu „părinte”?

Din punct de vedere biologic, o persoană trans care s-a născut femeie poate rămâne însărcinată prin mijloace naturale sau artificiale și poate da naștere unui copil, chiar dacă urmează un tratament medical în acest sens. „Nu cu mult timp în urmă se considera că infertilitatea era prețul care trebuia plătit pentru tranziția de la un gen la altul. Astăzi lucrurile nu mai stau așa și tot mai multe persoane trans devin părinți după tranziția legală.”

Ce s-a întâmplat în cele două cazuri? Freddy McConnell, un transgender din Marea Britanie care a născut în ianuarie 2018, a inițiat proceduri judiciare pentru a fi recunoscut drept „tată” sau „părinte” al copilului său. Freddy McConnell a pierdut procesul și, potrivit deciziei instanței britanice, el este considerat în acest moment drept „mamă” a copilului. Bărbatul transgen a hotărât să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului. O decizie similară cu cea din speța lui Freddy McConnell a fost luată și de Curtea Federală de Justiție din Germania în cazul O.H., care, la fel, după ce a pierdut procesul în țara lui, s-a adresat CEDO.

În acest context pot fi amintite discuțiile la nivel european pentru evitarea sintagmelor „mamă” și „tată” din actele oficiale cu cele de „părinți” (sau părinte 1 și părinte 2). România a pierdut recent (ianuarie 2021) un proces la CEDO, după ce două persoane transgen (care s-au născut femei, dar au vrut să fie recunoscute de sex masculin) au dat în judecată statul pentru că instanțele românești le-au respins cererile de modificare a actelor de identitate. CEDO a admis încălcări ale drepturilor la proces echitabil, viața privată și de familie, utilitatea remediului și interzicerea discriminării.

Noțiuni fundamentale: sex vs. gen, identitate și expresie de gen

Societățile au pus adesea etichete binare: sexul biologic (XX/XY) și genul (masculin/feminin) au fost considerate ca fiind un set fix de caracteristici. Însă realitatea este mult mai complexă: sexo-genderul reprezintă dualitatea biologică, iar identitatea de gen este modul în care o persoană se percepe pe sine, posibil coincidând sau nu cu sexul biologic. Expresia de gen este modul în care cineva își externalizează identitatea prin vestimentație, voce, gesturi sau comportament social. Genul nu este static; poate fi fluid, evoluând pe parcursul vieții și fiind influențat de experiențe, cultură și mediu.

Recunoașterea identității de gen, cu sau fără corespondentul în sexul biologic, este esențială pentru sănătatea mintală și bunăstarea individului. Genul ca construct social poate diferi între culturi și perioade istorice; de aceea acceptarea diversității de gen contribuie la reducerea stigmatizării și a discriminării. În multe societăți rolurile de gen au fost absurdește rigide, iar această rigiditate poate limita libertatea de exprimare și poate genera presiuni asupra persoanelor care nu se încadrează în normele tradiționale.

Există diferențe reale între sexul biologic și gen, dar înțelegerea corectă a acestora este crucială pentru medicină, cercetare și politici publice. Sexul biologic se referă la caracteristicile fizice, genetice și hormonale; genul reflectă identitate, roluri și expresie socială. Interacțiunile dintre sex și gen pot influența răspunsuri fiziologice, stres, boli și tratamente medicale.

Identitatea de gen, orientarea sexuală și discriminarea

Identitatea de gen se referă la modul în care o persoană se percepe pe sine - bărbat, femeie, non-binar sau altă identitate de gen - și poate coincide sau nu cu sexul biologic. Orientarea sexuală descrie relațiile de atracție și poate coexista cu orice identitate de gen. Discriminarea pe baza orientării sau identității de gen poate genera efecte negative asupra sănătății mintale, inclusiv anxietate, depresie sau risc crescut de suicid.

Studiile arată că intervențiile de afirmare a genului (terapie hormonală, intervenții chirurgicale, suport psihologic) pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, memoria relațiilor sociale și stima de sine, contribuind la reducerea simptomelor de depresie și anxietate. Totodată, stigma-sickness slope descrie traiectoria de la stigmatizare la marginalizare și consecințe negative asupra sănătății fizice și mentale dacă accesul la servicii de afirmare este limitat.

Intervențiile de afirmare a genului: principii, criterii și recomandări

Intervențiile de afirmare a genului se bazează pe decenii de cercetări clinice și nu sunt considerate experimente sau moduri cosmetice de a arăta diferit. Recomandările WPATH, versiunea 8, subliniază că:

• evaluările psihometrice nu sunt obligatorii pentru accesul la intervenții;
• consilierea poate fi utilă, dar nu este obligatorie;
• examenele genitale nu sunt obligatoare decât dacă au relevanță clinică;
• pentru terapia hormonală adultul transgender are prioritatea, iar medicul oferă consiliere despre contraindicații;
• diagnosticul de incongruență de gen trebuie să fie semnificativ, persistent și să afecteze decizia;
• nu este necesar ca persoana să experimenteze distres semnificativ pentru a începe tratamentele;
• intervențiile pot servi și ca măsuri de prevenire a distresului psihiatric.

Aspectele chirurgicale pentru afirmare includ, în special, operațiile de reatribuire de gen (gender reassignment surgery) sau feminizare facială. Studiile au arătat o calitate a vieții mai bună pentru femeile transgender care au acces la aceste intervenții. Într-o viziune mai largă, afirmarea genului contribuie la bunăstarea psihologică, relațiile sociale și încrederea în sine.

În domeniul dreptului și al politicilor publice, există evoluții semnificative la nivel european. CEDO a stabilit că recunoașterea identității de gen nu ar trebui să implice intervenții chirurgicale, iar multe state au adoptat proceduri administrative pentru recunoașterea identității de gen, fără condiționarea de intervenții chirurgicale. În România, practica a ilustrat necesitatea clarificării cadrului administrativ și legislative pentru tranziția de la un gen la altul, facilitând schimbarea documentelor, în timp ce Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) poate fi apelat în caz de discriminare pe bază de orientare sexuală sau identitate de gen.

Contextul transgenerității în raport cu sarcina la bărbați transgen și non-binari

Problematica sarcinii la bărbați transgen sau la persoane non-binare a suscitat discuții politice și juridice în Europa, privind dreptul la naștere, rolul parental și terminologia folosită în documente oficiale. Întrebările despre cum ar trebui atribuit statutul parental (tată/părinte 1, mamă/părinte 2 sau pur și simplu părinte) trebuie să fie clarificate în cadrul textelor legale naționale și europene pentru a asigura echitatea tuturor părinților, indiferent de identitatea de gen.

În practică, situațiile din Marea Britanie și Germania au evidențiat nevoia de prevederi clare în actele de identitate și în registrele de familie, în vederea recunoașterii parentalității persoanelor transgen care nasc. România, ca parte a spațiului european, poate beneficia de lecțiile acestor cazuri în vederea adaptării cadrului legislativ, cu grijă pentru drepturile copiilor, identitatea de gen a părinților și respectarea drepturilor la intimitate și familie.

Relații interumane, educație și incluziune în comunități sănătoase

În societate, termenii „ sex” și „gen” sunt adesea folosiți în mod inadecvat, iar înțelegerea diferențelor este esențială pentru discuțiile sociale, medicina modernă, cercetarea științifică și politicile publice. Psihologia socială confirmă că ignoranța duce la excludere, iar informația poate reduce prejudecățile. Contactul la nivel personal cu persoane LGBT poate reduce atitudinile antigay și crește deschiderea spre incluziune.

În România, provocările includ lipsa unui cadru clar pentru recunoașterea tranziției, necesitatea educației despre diversitatea de gen în școli și adaptarea serviciilor medicale pentru a fi incluzive. Exemplele internaționale arată că este posibil să se implementeze practici prietenoase cu persoanele transgender, fără a compromite siguranța și drepturile tuturor copiilor.

Implicarea în sănătatea mintală și suportul familial

Sprijinul social, consilierea psihologică și înțelegerea pronumelor corecte contribuie la reducerea stresului și a riscului depresiv la persoanele aliniate la identitatea lor de gen. Familia poate juca un rol central în acceptare și adaptare, iar comunicarea deschisă cu copiii despre diversitatea de gen poate diminua confuziile și prejudecățile generate de necunoaștere.

Notă despre identitatea sexuală, gen și orientare în practică medicală

Evaluările medicale moderne subliniază necesitatea includerii sexului și a genului ca variabile în studii clinice, pentru a evita concluzii eronate despre riscuri sau eficacitatea tratamentelor. În acest sens, OMS și comunitățile medicale recomandă respectarea identităților de gen, sprijinirea schimbării documentelor și crearea de medii de îngrijire sensibile din punct de vedere cultural. Este crucial să se asigure accesul la servicii de sănătate pentru toți, indiferent de identitatea de gen sau orientarea sexuală, și să se evite imposibilitatea de a primi asistență datorită discriminării sau a lipsei de informații.

În concluzie, înțelegerea diferențelor dintre sex și gen, încurajarea afirmării genului și promovarea incluziunii în toate sferele vieții - socială, medicală, juridică și educațională - sunt pași fundamentali spre o societate mai echitabilă pentru persoanele transgen, non-binare și pentru femeile însărcinate din toate comunitățile.

Progresul în domeniul drepturilor transgender și al sănătății reproductives necesită colaborare multidisciplinară, politici incluzive, formare profesională, colectarea de date sensibile în mod etic și sprijin pentru familii și copii. Un cadru legislativ clar, proceduri administrative simple pentru recunoașerea identității de gen și practici medicale respectuoase pot reduce suferința, stigmatizarea și riscurile de sănătate mintală și fizică.

tags: #shemale #cu #femei #gravide

Postări populare:

• Ghid complet despre cezariană
• ghidul complet al responsabilităților HR: cum să gestionezi eficient resursele umane
• Descoperă serviciile oferite de Maternitatea Spitalului Județean de Urgență Satu Mare
• Servicii DGASPC pentru infertilitate în Sectorul 2: ghid practic
• Ghid practic pentru părinți: vacanțe la mare cu bebeluș de 1 an