Pentru femeile care au suferit un avort spontan în primele 12 săptămâni de sarcină sau o sarcină ectopică, impactul psihologic este semnificativ și poate persista pe termen lung. Studiul realizat de cercetătorii de la Tommy’s National Centre for Miscarriage Research din cadrul Colegiului Imperial din Londra indică faptul că pierderile de sarcină pot declanșa un spectru variat de tulburări mintale, inclusiv sindromul de stres posttraumatic (PTSD), anxietatea și depresia.
Conform cercetării, la o lună de la incident, o treime dintre femei suferă de PTSD, aproximativ o pătrime au anxietate moderată până la severă, iar 11% de depresie moderată până la severă. La nouă luni, aceste procente scad la 18%, 17% și, respectiv, 6%. Participantele au fost evaluate psihologic la 1, 3 și 9 luni de la pierdere. Studiul, publicat în American Journal of Obstetrics and Gynecology, subliniază din nou că femeile care au suferit o astfel de pierdere au o probabilitate mai mare de a manifesta PTSD, anxietate și depresie.
„Foarte multe femei suferă un avort spontan în primul trimestru de sarcină”, a spus Priya Gopalan, șeful secției de psihiatrie de la UPMC Magee Womens Hospital, care nu a participat la studiu. Este un proces similar doliului, iar pentru unele femei devine patologic, manifestând PTSD. Rezultatele sugerează necesitatea unor eforturi sporite pentru detectarea tulburărilor de sănătate mintală după avort spontan, sarcină extrauterină sau naștere a unui bebeluș mort.
Un nou studiu adaugă că femeile care au suferit aceste pierderi prezintă o probabilitate crescută de a dezvolta PTSD, anxietate și depresie, iar impactul este variabil în funcție de circumstanțe. Un exemplu ilustrativ este „șocul complet” descris de Toni Edwards-Beighton, care a trecut prin avort spontan în 2016; după sângerări și contracții dureroase, a fost marcată de teamă și anxietate pentru fiica sa, iar ulterior a fost diagnosticată cu PTSD.
În Marea Britanie, aproximativ o sarcină din patru nu merge până la capăt din motive independente de voința mamei. La o lună după pierdere, 29% prezentau PTSD, 24% anxietate moderată până la severă, iar 11% depresie moderată până la severă. Femeile cu PTSD raportau frecvent revenirea la sentimentele inițiale ale pierderii, gânduri intruzive și coșmaruri, iar uneori evitarea a anything ce le-ar aminti de pierdere. Potrivit experților, pierderea unui copil dorit poate lăsa o moștenire de durere pe termen lung, astfel încât PTSD poate persista la aproape un an după eveniment.
Un alt studiu condus în SUA, Turnaway, a evaluat femeile știind că majoritatea avorturilor se realizează în primul trimestru, dar au fost incluse și cazuri la limita a treia lună. Rezultatele arată că anxietatea și stima de sine au fost mai persistente la femeile cărora li s-a refuzat avortul, însă aceste stări au scăzut după aproximativ 6 luni sau un an, iar ulterior situația a fost similară cu cea a celor care au efectuat avortul. Această cercetare a subliniat importanța extensiunii accesului la servicii de avort pentru protejarea sănătății mintale.
Impactul psihologic al pierderii premature a sarcinii
În România, discuțiile despre consilierea psihologică pentru femeile ce consideră avortul au fost de asemenea prezente în trecut, iar rezultatele studiilor americane și europene au fost aduse în discuție pentru a înțelege mai bine cum să se gestioneze situațiile clinice. Studiul Turnaway indică că, dacă accesul la avort este restricționat, anxietatea poate crește temporar, dar diferențele se diminuează în timp. În plus, unele cercetări au analizat dacă infirmarea avortului crea simple distresiuni temporare sau traume durabile, concluzia fiind că diferențele pe termen lung nu sunt semnificative între cele care aleg avortul și cele care nasc.
Studiile despre distresul distinc între avort și pierdere de sarcină arată diferențe semnificative de intensitate a durerii emoționale, iar majoritatea femeilor care au suferit pierdere de sarcină resimt durere, tristețe și plâns, chiar și la 12 luni sau mai mult după eveniment. Totuși, nivelul PTSD este deosebit de scăzut pentru cele care au avut avort. În concluzie, este esențial să se ofere acces facil la consiliere și suport psihologic în perioadele critice, să se monitorizeze simptomele și să se adapteze intervențiile în funcție de nevoile individuale ale fiecărei femei.
Studiile din literatura științifică indică, de asemenea, că femeile care trec prin avort pot experimenta diverse traume psihice, iar simptomele pot varia de la apatie la tulburări severe. Psihoterapia, sprijinul social și accesul la servicii specializate sunt considerate cele mai eficiente metode pentru ameliorarea simptomelor PTSD și restabilirea stării de bine, iar sprijinul curricular în mediul familial și profesional poate reduce impactul psihologic al pierderii.
- Studiul turnaway și rezultatele legate de impactul refuzului avortului asupra stării mentale.
- Rolul consilierii psihologice și al suportului social în recuperarea emoțională.
- Diferențe între traume după avort și pierdere perinatală (PTSD, anxietate, depresie).
Femeile care suferă de PTSD pot avea riscuri adiționale pentru sănătate, precum hipertensiunea arteriala, depresia și anxietatea, iar sindromul poate persista dacă nu este tratat. Studiile indică că intervențiile timpurii și sprijinul adecvat pot reduce severitatea simptomelor și pot îmbunătăți calitatea vieții atât pentru femei, cât și pentru cupluri. Diagnosticul și tratamentul PTSD, precum și monitorizarea sănătății mintale în perioadele postpartum, devin astfel prioritare în practica clinică și în politicile de sănătate publică.
În studiile prezentate, diferențele între grupurile de femei - cele care au solicitat avort la cerere și cele care au suferit pierderea sarcinii - indică faptul că intensitatea distresului afectiv este mai mare în cazul pierderii sarcinii, în timp ce simptomele PTSD pot fi moderate la 9 luni pentru multe dintre participantele care au avut avort. Aceste rezultate sugerează necesitatea unei evaluări continue a sănătății mintale după orice formă de pierdere a sarcinii și de a asigura accesul la suport psihologic adecvat în întreaga perioadă de recuperare.
| Studiu | Populație | PTSD la 1 lună | Anxietate | Depresie |
|---|---|---|---|---|
| Studiu Tommy’s / Imperial College | 650 femei | 29% | 24% | 11% |
| La 9 luni | - | 18% | 17% | 6% |
| Turnaway (SUA) | >1000 femei | diferențe temporare, după 6-12 luni similar | - | - |
Studiul subliniază faptul că femeile care traversează avortul spontan sau pierderea unei sarcini trebuie să aibă acces facil la consiliere psihologică și sprijin pentru a facilita procesul de doliu, a reduce simptomele distress și a preveni dezvoltarea tulburărilor psihice pe termen lung. Mai mult, se recomandă să se acorde atenție sănătății mentale a cuplului, deoarece partenerii pot experimenta și ei dificultăți emoționale în urma acestor evenimente.
tags: #sindromul #post #avort #statistici
Postări populare:
- De ce visezi că ești însărcinată: abordări psihologice și simbolice
- Petele pe picioare în sarcină: cauze comune și cum să le gestionezi
- Ce este kinetoterapia pediatrică și cum ajută copiii în recuperare
- Analiză actualizată a funcționării sarcinii electrice și rolul firului de intrare
- Sinopsis și informații despre Bebe Șef: Înapoi în pătuț S2