Este ştiut faptul că în ziua prăznuirii Sfântului Ioan Botezătorul există o anumită categorie de credincioşi, slab catehizaţi, care vin la biserică mai mult pentru a-i solicita preotului slujitor să li se îndeplinească o anumită dorinţă: aceea de a boteza copiii născuți morți fără de vreme sau copii: avortați. Biserica creştină Ortodoxă veghează permanent ca fiii ei să fie îndrumaţi, catehizaţi şi transfiguraţi pentru a merita să guste din roadele pregătite în împărăţia lui Dumnezeu, dar acest lucru se realizează numai prin îndeplinirea poruncilor divine. Nouă - ca fii ai lui Dumnezeu şi ca potenţiali locuitori în lăcaşurile cereşti - ni se cere o credinţă puternică, stabilă, manifestată prin fapte care să nu contravină învăţăturii noastre bisericeşti. Păcatul avortului reprezintă o gravitate egală cu crima. Dacă în societatea civilă crima se pedepseşte cu privarea libertăţii pe o perioadă mare de ani, după canoanele bisericeşti, avortul se pedepseşte cu oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pentru o anumită perioadă, timp în care penitenta îşi va îndeplini canonul tămăduitor indicat de duhovnic.
Avortul poate fi fără de voie sau de voie. În celălalt caz, al avortului cu voie, din motivul ca nu-şi dorea copilul, rânduiala bisericească tratează acest fapt ca pe o crimă şi ia măsurile în consecinţă. Practica „botezului" celor născuţi morţi nu este acceptată de Biserică, pentru că nu este numai anti-canonică şi anti-liturgică, ci şi anti-creştină, deoarece contravine învăţăturii bisericeşti; botezul trebuie săvârşit pentru cei vii, care au un nume ce va fi scris în ceruri, aşa cum arată şi învăţătura regretatului Părinte Cleopa: „Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi. Deci, copiii avortaţi, născuţi fără de vreme, pierduţi fără voie sau care mor îndată după naştere, fără a primi botezul, nu pot fi botezaţi nicidecum după moarte, pentru că nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniţi nici la biserică, pentru că nu sunt botezaţi şi nu au nume.”
Mamele care vin la biserică de Sfântul loan Botezătorul încearcă să-şi ispăşească oarecum vina în faţa lui Dumnezeu, alegând „naşi de botez" care nu fac altceva decât să accentueze efectele păcatului. „Administrarea Botezului unor asemenea persoane este o desconsiderare sau chiar o bătaie de joc faţă de Taina Sfântului Botez, iar dacă obiceiul este îndătinat prin tradiţie în parohia, el trebuie înlăturat cu desăvârşire; mai ales dacă are ca drept scop un câştig material.”
Odată depus trupul creştinului în mormânt, încep slujbele de pomenire pentru sufletul său. Cele mai cunoscute ierurgii referitoare la pomenirea celor adormiţi se fac la 3, 9 şi 40 de zile, la 3, 6, 9 şi 12 luni şi apoi în fiecare an. Uneori, la acestea s-au adăugat diferite inovaţii sau exagerări, care denotă o grijă exagerată a celor vii de a se asigura că cei plecaţi dintre ei au ajuns în rai. Preoţii trebuie să explice cu tact rânduiala Bisericii Ortodoxe şi să nu introducă inovaţii liturgice doar pentru a satisface un grup de credincioşi.
Parastasul, cunoscut în popor ca „sărindarul“, este slujba de mijlocire pentru răposaţi, săvârşită la 3, 9, 40 de zile, apoi la 3, 6, 9, 12 luni şi în fiecare an până la al şaptelea. Data săvârşirii se calculează de la moartea credinciosului. Parastasul de 40 de zile reprezintă cel mai important prilej de reamintire şi înviere a memoriei unei persoane decedate, apropiind sufletul de judecata particulară înaintea lui Dumnezeu. Potrivit Molitfelnicului, această slujbă se săvârşeşte la 40 de zile, odată cu pomenirea îndătinatei la acest soroc, când, după tradiţie, cel răposat primeşte judecata particulară de la Hristos.
Ridicarea Panaghiei este un ritual special în rânduielile de pomenire, cu rol închinător către Maica Domnului. Acest ritual implică un colac tăiat în formă de triunghi, o icoană a Maicii Domnului și rostirea rugăciunilor: „Întru cinstea și pomenirea Preabinecuvântatei Stăpâne, pentru ale cărei rugăciuni primește jertfa... întru iertarea păcatelor adormitului robului tău...”. Este un act emoționat, ce se repetă de trei ori, iar apoi se împărțesc bucăți la toți cei prezenți și se binecuvintează bunătățile pentru cel răposat. Etimologia „panaghia” indică preasfânta Treime în contextul cinstirii Maicii Domnului.
După tradiție, ridicarea Panaghiei a fost inițial legată de Liturghie, dar în prezent este păstrată în especial în monahism și în ocazii marile praznice împărătești. În lumea laică, actul liturgic rămâne în principal o chemare la mijlocire pentru sufletele celor adormiți, sprijinită de credința că mijlocirea Maicii Domnului ajută sufletele celor ce se înfățişează înaintea Dreptului Judecător. Deci să rostim cu credință: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă și celor dragi ai noștri, mutați la Cereștile locașuri…”
- Slujba parastasului și programul său: 3, 9, 40 zile; 3, 6, 9, 12 luni; apoi anual.
- Rânduielile ortodoxe pentru pomenirea copiilor avortați: necinstirea unor practici anti-canonic, neacceptarea botezului post-mortem pentru copiii nevăzuți.
- Rolul slujitorului: explicarea rânduielilor, evitarea inovațiilor, păstrarea disciplinei liturgice.
- Consecințele pastorale pentru familie: rugăciune, milostenie, soroacele în taină; înțelegerea faptului că adevărata iertare vine prin Botez și spovedanie.
Conform învăţăturii ortodoxe, vindecarea arborelui genealogic se face prin Sfântul Botez, care şterge păcatul strămoşesc. Părinţii nu pot da nume copiilor nevăzuți, iar pomenirea se face pe cei care au primit botezul. Orice încercare de „botez al copiilor avortați” este o inovație liturgică și nu rezolvă adevărata problemă spirituală. Păstrarea tradiției în slujbe, lumânările și prescurile, precum și practicile de pomenire, sunt menite să aducă mângâierea parohială, nu să substituie tainele Botezului și Împărtășaniei.
Care Este Rostul Parastaselor * Cand Se Fac Parastasele Dupa Deces La Ortodocsi?
În final, iubirea creștină, legătura dintre vii și adormiți în Trupul lui Hristos, se realizează prin rugăciune și comuniune în Biserică. Grija pentru sufletele copiilor avortați ridică întrebări pastorale cu privire la claritatea învăţăturii bisericeşti, dar adevărata mântuire se naște din rugăciune, milostenie și din respectarea rânduielilor Bisericii.
tags: #slujba #pentru #copii #avortati