Viața modernă din prezent este plină de provocări și de complicații care neluate în seamă pot duce la apariția unor efecte psihologice nedorite, cum ar fi anxietatea și depresia.
În trecut tulburările psihice erau considerate aparte și fără a avea legătură cu problemele fizice somatice, însă din ce în ce mai mulți medici și cercetători au observat că între cele două aspecte ale sănătății umane există o legătură foarte strânsă, mai exact s-a ajuns la concluzia că emoțiile resimțite de om au un corespondent fizic.
În momentul în care aceste emoții sunt negative apare posibilitatea răsfrângerii asupra sănătății fizice și declanșării unor boli cu potențial periculos.
În articolul de mai jos vei afla ce este somatizarea, câte tipuri ale acestui fenomen sunt întâlnite în practica medicală și cum afectează sănătatea umană, cunoscând simptomele, cauzele și tratamentul lui.
Primele preocupări legate de efectul problemelor psihice asupra sănătății fizice au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, când Briquet a studiat sindromul numindu-l isteria.
Ideile lui au fost continuate în secolul XX prin aprofundarea observațiilor medicale și psihologice.
În a doua jumătate a acestui secol apare utilizat în literatura de specialitate conceptul de somatizare, definit ca o tendință de a experimenta problemele psihologice sub forma unor simptome somatice, ce determină pe suferinzi să caute ajutor medical, pe care de cele mai multe ori nu reușesc să-l obțină.
Numeroase persoane s-au lovit de situația de a dezvolta o boală ce nu poate fi identificată și care nu poate fi explicată de o cauză medicală.
Deși conform analizelor starea de sănătate ar trebui să fie perfectă, apar anumite suferințe, greu de suportat, care afectă extrem de mult sănătatea psihică.
Cercetările recente au arătat că există posibilitatea ca unele probleme de natură psihologică să se manifeste fizic prin simptome greu de suportat, dar care nu pot fi explicate prin bolile pe care medicii le pot identifica în mod frecvent.
Somatizarea se manifestă prin apariția unor simptome ce afectează diverse sisteme ale corpului uman, simptome ce sunt asociate cel mai adesea cu tulburări de personalitate, anxietate și depresie.
Imposibilitatea obținerii unui diagnostic clar îi face pe aceștia să recurgă la tot mai multe vizite la diferiți medici care oferă tratamente ce nu au cum să funcționeze, deoarece nu există boala pe care ar trebui să o trateze.
Tulburarea somatoformă nediferențiată se caracterizează prin apariția unor simptome somatice (dureri, în special, gastrointestinale și genitourinare) care în urma unor analize amănunțite nu relevă vreo problemă de sănătate.
Indiferent de vârstă, de proveniență și de ocupație, riscul apariției unor simptome somatice este destul de ridicat.
Femeile, în special, au un risc mult mai mare de a suferi probleme somatice, numărul acestora fiind de aproximativ 10 ori mai mare decât al bărbaților care trec prin astfel de situații nedorite.
Probabil explicația stă în frecvența mai crescută a traumelor emoționale din copilărie ce se înregistrează mai mult la fete decât la băieți.
În dezvoltarea umană, copiii percep și experimentează lumea în primă fază corporal și senzorial, neavând structurile cognitive și lingvistice dezvoltate.
Astfel, supraviețuirea lor depinde în totalitate de iubirea, protecția și îngrijirea din partea părinților sau a figurilor de atașament.
Persoanele care suferă de tulburări de somatizare nu inventează simptomele prin care trec, însă refuză să accepte că există posibilitatea să aibă o cauză psihologică.
Deși simptomele nu pot fi legate de alte afecțiuni medicale, pacienții caută explicația prin intermediul unor lanțuri de analize și investigații ce relevă lipsa unor afecțiuni sau doar prezența unor minore ce nu pot explica nivelul de simptome existente.
Simptomele resimțite nu au întotdeauna același nivel, ele variind de la nivelul ușor până la nivelul foarte sever.
Și în prezența duratei acestor simptome există variații însemnate, de la persistența lor începând de la 6 luni până la ani de zile.
Simptomele pot fi explicate prin supresiune sau represiunea unor emoții puternice față de alții, cu întoarcerea acestora către sine (much critică, tendință de perfecționism etc).
Cercetările nu au reușit să precizeze cu exactitate, pe deplin, cauzele și factorii de risc ai somatizării.
Unele persoane au un prag specific redus în ceea ce privește sensibilitatea la durere.
Diagnosticul tulburărilor somatice este destul de complicat, deoarece mai întâi trebuie exclusă prezența bolilor care ar putea duce la apariția unor astfel de simptome.
Medicația antidepresivă are un efect limitat.
În cazul în care nu este identificată cauza psihică a depresiei, efectele vor reapărea după încetarea medicației, de cele mai multe ori acestea fiind mai puternice.
Psihoterapia este extrem de eficientă, pentru că persoanele cu astfel de stări pot învăța cum să facă față anxietății și stresului și cum să răspundă în mod corespunzător anumitor simptome fizice, pe care le manifestă.
Terapia este orientată către conștientizare și către înțelegerea principiilor și a conflictelor dinamice care stau în spatele simptomelor.
Persoana în cauză va învăța să își accepte impulsurile sexuale sau agresive și să nu mai folosească tulburarea conversivă ca pe o defensă.
Psihoterapia dezvăluie conflictele legate de simptome, de simțămintele de inadecvare.
Copiii și adolescenții nu sunt scutiți de apariția tulburărilor de somatizare.
Astfel de situații sunt identificate mai rar, nu pentru că nu există, ci pentru că sunt greu de diagnosticat, din cauza dificultății explicării simptomelor din partea acestor categorii de vârstă.
Cel mai adesea acestea se manifestă sub forma durerilor de cap, de stomac, a amețelilor și a oboselii.
Motivul este cel mai adesea legat de nevoia de atenție din partea familiei, a colegilor, a îngrijitorilor sau de obținerea unor privilegii pe care le-au primit atunci când au fost cu adevărat bolnavi.
În cazul adolescenților apar simptomele următoare: crizele, durerile de piept, palpitațiile, problemele de respirație și chiar leșinul.
Cel mai adesea problemele apar din cauza relației conflictuale cu membrii familiei, motivele fiind diverse.
În concluzie, cunoașterea cauzelor, simptomelor și metodelor de tratament ale tulburărilor somatice este extrem de importantă pentru persoanele care doresc să nu ajungă în situația de a suferi inutil.
Ce este somatizarea?
Somatizarea reprezintă un fenomen complex în care stresul și emoțiile negative se manifestă prin simptome fizice sau senzații corporale, fără o cauză medicală clară.
De-a lungul istoriei, somatizarea a stârnit interesul cercetătorilor și al profesioniștilor din domeniul sănătății mintale și al medicinei, datorită complexității sale și a efectelor devastatoare pe care le poate avea asupra celor afectați.
Somatizarea reprezintă expresia factorilor psihici ca simptome fizice.
Deși persoana cu tulburare de somatizare raportează simptome, acestea pot să nu aibă o explicație medicală sau să fie senzații ori disconfort corporal firesc.
Somatizarea poate apărea atunci când emoțiile neexprimate, precum stresul sau anxietatea, se transformă în simptome fizice reale, fără o cauză medicală clară.
Simptome și manifestări în context ginecologic
Somatizarea se manifestă prin apariția unor simptome ce afectează diverse sisteme ale corpului uman, simptome ce sunt asociate cu tulburări de personalitate, anxietate și depresie, iar în context ginecologic pot include manifestări precum dureri abdominale, greață, sau discomfort pelvian; aceste simptome pot persista indiferent de teste negative.
Simptomele fizice comune includ: dureri și senzații corporale, oboseală și epuizare, tulburări gastro-intestinale, probleme respiratorii, tulburări de somn, simptome neurologice, simptome cardiace și dermatologice.
Diagnosticul tulburărilor somatoforme implică de obicei o evaluare medicală primară, urmată de evaluare psihiatrică și psihologică, diagnostic diferențial, criterii de diagnostic și colaborare între specialiști.
Tratamentul somatizării poate implica terapie cognitiv-comportamentală (TCC), terapie psihodinamică, terapie de relaxare și gestionare a stresului, medicație, terapie fizică, educație și consiliere și suport social.
Neurofeedback Plus poate completa abordările terapeutice în gestionarea somatizării prin monitorizarea activității cerebrale și oferirea feedback-ului în timp real pentru reglarea activității cerebrale într-un mod sănătos.
Cauze și factori de risc în tulburările somatoforme
Cauzele sunt adesea interconectate și pot varia; cei mai influenți factori sunt cei psihologici și psihosociali, în special în persistarea pe termen lung.
Factorii genetici, experiențele traumatice, modelul de comportament și comunicare, factorii psihologici și emoționali, factori socioculturali și experiențele medicale anterioare contribuie la dezvoltarea tulburărilor somatoforme.
Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte tulburări somatoforme.
Simptome comune asociate tulburărilor de somatizare
- Anxietate; depresie; tulburări de somn; disociere; stres cronic;
- Tulburări de alimentație; simptome fizice variate precum dureri, oboseală, greață, amețeală, palpitații, dificultăți de respirație; simptome neurologice; simptome cardiace; simptome dermatologice.
Diagnosticarea afecțiunilor somatoforme
Diagnosticul implică evaluări medicale, evaluare psihiatrică și psihologică, diagnostic diferențial, criterii DSM și colaborare multidisciplinară.
Un tabel comparativ poate ajuta la distincția între semnele somatizării și simptomele de boală reală, dar diagnosticul trebuie să se bazeze pe evaluări amănunțite și etice.
Opțiuni de tratament în cazul somatizării
Terapie cognitiv-comportamentală (TCC) este eficientă pentru tratarea somatizării, ajutând la identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor legate de simptome.
Terapia psihodinamică explorează trecutul și relațiile pentru a înțelege originea simptomelor somatice.
Terapia de relaxare și gestionare a stresului poate reduce intensitatea simptomelor prin tehnici de respirație și mindfulness.
Medicația, în special antidepresivele, poate ajuta la reducerea simptomelor asociate cu anxietatea și depresia, iar terapia fizică poate îmbunătăți funcția fizică.
Educație și consiliere, sprijin social, și intervențiile precum Neurofeedback Plus pot susține procesul de vindecare.
Somatizarea la copii
Copiii pot manifesta dureri de cap, dureri de stomac, amețeli, oboseală sau alte simptome fără cauze medicale, adesea ca răspuns la conflicte familiale sau situații stresante.
Tratamentul în cazul copiilor include terapie cognitiv-comportamentală, exerciții fizice ghidate și implicarea părinților în procesul terapeutic.
Prevenția tulburărilor de somatizare
Gestionarea stresului, suportul social, comunicarea deschisă în familie și accesul precoce la ajutor psihologic pot reduce riscurile de dezvoltare a somatizării.
Totul despre ENDOMETRIOZĂ | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Voicu Simedrea
Diagnosticul și tratamentul tulburării de somatizare
Diagnosticul necesită excluderea unor boli organice și evaluare psihiatrică; tratamentul include psihoterapie, în special TCC, și, dacă este necesar, medicație.
Este important ca tratamentul să înceapă cât mai curând pentru a reduce complicațiile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții.
tags: #somatizarea #afectiunilor #ginecologice