Şopârlele sunt „o librărie vie” pentru descoperirea evoluţiei omului, a declarat coordonatoarea unei cercetări care permite savanţilor să înţeleagă mai bine evoluţia mamiferelor. Descoperirea a fost făcută în domeniul geneticii, când oamenii de ştiinţă din SUA au reuşit să secvenţieze primul genom de reptilă. Şopârla Anolis verde (Anolis carolinensis) a fost actorul principal al studiului coordonat de Jessica Alföldi, de la Broad Institute, afiliat Universităţii Harvard şi MIT din Statele Unite. Secţionarea genomului reptile a permis oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine evoluţia mamiferelor şi a altor vertebrate ale căror ouă s-au adaptat pentru un ciclu reproductiv în afara mediului marin. Graţie acestor ouă echipate cu propriul lor micromediu acvatic, vertebratele nu au mai avut nevoie să găsească o întindere de apă pentru a se reproduce.
În urmă cu circa 320 de milioane de ani, vertebratele „amniote” s-au separat în două ramuri: mamifere şi reptile, în care erau incluse şi păsările. Genomul şopârlei Anolis verde conţine 18 perechi de cromozomi, dintre care 12 sunt de o mărime foarte mică - inclusiv cromozomul sexual X, care a fost identificat. Oamenii de ştiinţă au descoperit astfel numeroase gene asociate vederii în culori de care beneficiază şopârlele, care - spre deosebire de oameni - pot să perceapă razele ultraviolete. Analiza ADN-ului acestor şopârle oferă, totodată, o nouă viziune asupra originii multor elemente din genomul uman care nu au niciun rol în procesul de sinteză a proteinelor.
Cercetătorii presupuneau că aceste elemente, neschimbate de milenii, ar putea proveni din străvechii „transpozoni” - secvenţe de ADN care au putut în trecut să se copieze în multe exemplare în interiorul genomului uman. „Şopârlele Anolis verzi sunt o «librărie vie» de elemente transpozabile”, a declarat Jessica Alföldi, precizând că, la şopârle, ele continuă să sară de la o secvenţă la alta în cadrul genomului. Comparând elementele mobile ale genomului şopârlei Anolis verde cu ADN-ul uman, cercetătorii americani au descoperit că 100 din aceste elemente necodificatoare din genomul uman derivă din aceste „genu săritoare”.
Şopârlele şi şerpii aparţin grupului reptilelor cunoscut ca Squamata. Aceste animale, găsite în aproape toate ecosistemele de pe Pământ, erau deja considerate martorii unei istorii evolutive străvechi. O descoperire recentă arată că sunt de fapt mult mai vechi decât s-a crezut: originea lor datează de 205 milioane de ani, cu 35 de milioane de ani mai devreme decât estimările anterioare, începând cu fosila Cryptovaranoides microlanius găsită în sudul Angliei. Această fosilă a fost inițial clasată ca archosaur, apoi reclasificată ca lepidosaur, confirmând apartenența la squamate.
Studiul Cryptovaranoides subliniază importanța reevaluării fosilelor antice cu instrumente moderne și evidențiază provocările clasificării speciilor fosile, care se bazează adesea pe interpretări subtile ale structurilor osoase. În timp, aceste observații au rescris unele ipoteze despre coexistența squamatelor timpurii cu primii dinozauri, sugerând că incursiunile evolutive s-au desfășurat pe multiple linii și că aceste mamifere mici au trăit în aceleași ecosisteme cu reptilele timpuriu.
Într-o parte a textului, printed despre biodiversitate, se subliniază că Reptilele sunt vertebrate amniote, cu ouă protejate, temperatura corpului variabilă (ectoterme) și piele acoperită de solzi. Aceste caracteristici le permit să ocupe nișe ecologice diverse, de la erbivore la carnivore, iar marea majoritate a reptilelor se încadrează în ordini diferite, inclusiv Lacertilia (șopârle) și Squamata, alături de alte grupuri precum Crocodilia și Testudines.
În ceea ce privește aspectele practice pentru iubitorii de animale, șopârlele de companie apar în diverse categorii: cameleoni, iguane, anole, gecko și altele. Gecko este probabil cel mai răspândit grup, iar caracteristicile lor includ lipirea pe suprafețe netede datorită unor structuri ventuzate pe palme și plante, lipsa pleoapelor la multe specii, precum și activitatea nocturnă. Iguanele, în schimb, sunt vegetariene, cu o creștere rapidă în primii ani, necesitând diete variate și microclimat potrivit pentru a preveni deficiențe. Hrănirea iguanelor și întreținerea în captivitate pot avea impact major asupra stării osoase și a metabolismului, iar vitaminele și echilibrul nutrițional sunt critice pentru sănătatea generală.
O altă imagine importantă este cea a diversității șopârlelor comerciale și a avantajelor ecobiologice: timpurile moderne au adus în captivitate varietate de specii, iar evoluțiile convergente au demonstrat adaptări similare în medii diferite. În plus, multe specii de șopârle au fost naturalizate în situații în care oamenii le-au transportat în colțuri noi ale lumii, ducând la o răspândire geografică semnificativă. În mod specific, gecko-leopard (Eublepharis macularius) este o specie populară în rândul iubitorilor din domeniul turismului și al acvaristicii, adaptată la zone aride și având caracteristici anatomice distincte, precum pleoape mobile.\n
Din perspectiva sănătății reptilelor, hrănirea și întreținerea au impact direct asupra dezvoltării, toleranței la temperaturi și a riscului de boli metabolice sau deficiențe, cum ar fi osteodistrofia metabolică asociată deseori cu dezechilibre nutriționale, în special la iguane și gecko, dacă dieta este dezeechilibrată. De asemenea, ritmul de creștere la iguane poate fi accelerat, iar schimbările de dietă ar trebui monitorizate atent pentru a preveni tulburările metabolice sau afectarea sistemului osos. O copilărie sănătoasă a iguanelor implică o dietă echilibrată, surse suficiente de vitamina D și expunerea la lumina naturală sau emiterea de lumină ultraviolete corespunzătoare.
- Amniotizarea și evoluția: oul amniotic, gâtul evolutiv și impactul asupra colonizării terestre.
- Squamata ca grup evolutiv: caractere anatomice, articulare și dentiția tipică în șopârle și șerpi.
- Provocările paleontologice în clasificare și reevaluare a fosilelor timpurii.
- Rolul reptilelor în ecosisteme și în istoria biologie evolutivă a vertebratelor.
Reptilele, alături de păsări și mamifere, sunt vertebrate amniote, iar în prezent există aproximativ 8700 de specii de reptile cunoscute, dintre care Squamata include cea mai mare diversitate. Dragostea publicului pentru șopârle se datorează formei, culorilor, dimensiunilor și adaptărilor unice, iar geckonele și iguanele ocupă un spațiu important în educația populară despre biodiversitate. În final, înțelegerea amniotelor, a originii și a diversității squamatelor oferă o fereastră esențială spre arhitectura evolutivă a vieții terestre.
Figura 1-Figura 8 din diverse studii conceptuale despre osteodistrofia la iguane și articulații pot fi consultate în materialul de referință; aceste figure evidențiază efectele nutriției și ale medii asupra structurilor osoase și musculare în captivitate. În timp ce genetica oferă o fereastră în dinamica transpozabilă și în modul în care elementele mobile au influențat genomul uman, studiile paleontologice ne reamintesc că trecutul Squamata este plin de descoperiri care au rescris în mod semnificativ înțelegerea noastră despre amniote.
Amniocenteza explicată de Dr. Marius Vicea Calomfirescu | Wellborn
Concluzii despre temă
Reptilele reprezintă un domeniu de interes major pentru biologie evoluției, iar studiul amniotelor continuă să ofere perspective despre cum viața terestră a fost posibilă prin inovări precum oul amniotic și adaptări anatomice la diverse medii. Modernizarea clasificării fosilelor și interconectarea dintre datele genetice moderne și fosilele antice contribuie la o înțelegere mai nuanțată a originii Squamata și a rolului său în istoria evolutivă a vertebratelor.
tags: #soparlele #sunt #amniotice