Spasmul hohotului de plans (SHP) este o manifestare paroxistică non-epileptică care apare la copiii sănătoși, cu vârsta peste 6 luni, și dispare treptat în primii ani de viață. Este caracterizat de plans intens, urmat de oprirea respirației în timpul expirației, eventual cu cianoză sau paloare, și poate fi însoțit de pierderea temporară a conștienței, de contracturi tonice sau de convulsii tranzitorii. Diagnosticul este în majoritatea cazurilor clinic, iar prognosticul este foarte bun, cu dispariție în jurul vârstei de 5-6 ani; nu există leziuni cerebrale pe termen lung și nu este o formă de epilepsie.
Ce este spasmul hohotului de plans (SHP) și cât durează?
SHP este o manifestare în care copilul plânge/ dă să plângă, apoi își oprește respirația pret de câteva secunde. Un episod durează de la câteva secunde până la maxim un minut. Spasmele pot apărea între primele săptămâni de viață și se opresc în jurul vârstei de 8 ani, cu unele cazuri raportate până la 14 ani. Frecvența episoadelor variază de la câteva pe zi la câteva pe an. În funcție de culoarea tegumentelor în timpul atacului se diferențiază două forme: SHP cianotic și SHP palid.
Formele SHP: cianotică și palidă
SHP cianotic apare, de regulă, în situații emoționale negative (frica, durerea, contrarierea, frustrarea, surpriza). Copilul plânge în hohote, urmează câteva respirații din ce în ce mai scurte și superficiale, ceea ce duce la fixarea toracelui în expir. Cianoză periorală și eventual pierderea conștienței pot apărea, urmate uneori de o contractură tonică ușoară sau de o convulsie tonico-clonicală generalizată. SHP cianotic este mult mai frecvent decât forma palidă (aproximativ 2/3 din cazuri).
SHP palid (crize reflexe anoxice, SHP alb) este precipitat de situații precum căderea, lovirea sau frica. În această formă copilul plânge scurt sau poate să lipsească plânsul, devine palid, transpira, pierde conștiența, cade, pot apărea convulsii oculare sau de memburi, apare hipertonia; uneori apare cianoză moderată. Pot exista episoade cu o perioadă de asistolie. Există situații în care SHP palid alternează cu SHP cianotic în același copil (aproximativ 19% dintre cazuri).
Vârsta de apariție, etiologie și factorii de risc
Spasmul hohotului de plans apare în mod obișnuit între 6 și 18 luni, dar poate debuta în primele săptămâni de viață. Pe măsură ce copilul crește, frecvența episoadelor scade semnificativ: până la 5-6 ani, majoritatea copiilor nu mai au episoade; în jur de 5% dintre copii pot suferi de SHP. Importanța antecedentelor familiale este semnificativă: SHP poate avea predispoziție genetică, existând antecedente familiale pozitive în 23-38% din cazuri. SHP nu este o formă de epilepsie, iar riscul de a dezvolta epilepsie după SHP este similar cu cel din populația generală. Formele palide pot progresa în timp către sincope vagale.
Cauzele și mecanismele SHP
Există două forme majore ale SHP:
- SHP cianotic: declanșat de stimuli emoționali negativi (frica, durerea, contrarierea, frustrarea, surpriza).
- SHP palid: declanșat de lovire sau frică; apare ca o sincopă hipoxică reflexă precipitată de stimuli dureroși sau emoționali.
Factorii declanșatori pot exista la fel de frecvent de la un episod la altul, iar uneori SHP palid poate alterna cu SHP cianotic la același pacient. În cazul copiilor, predispoziția genetică și antecedentele familiale cresc riscul de SHP.
Diagnostic și diferențiere cu epilepsia
Diagnosticul SHP este în principal clinic și se bazează pe anamneză detaliată. Nu există un test de laborator specific pentru diagnosticul cert. Se pot efectua EEG (la intervalul dintre episoade) pentru a elimina posibilitatea convulțiilor; EEG-ul poate fi normal la copiii cu SHP, dar poate fi și normal în crize epileptice. ECG-ul poate fi util pentru a exclude aritmii (ex. QT prelungit). Este esențial să se realizeze diagnosticul diferențial cu epilepsia, deoarece crizele epileptice pot imita SHP, în special forma palidă. În sumă, anamneza clară, descrierea exactă a evenimentului și observațiile în timpul episodului sunt cele mai relevante.
Ce trebuie să facă părinții în timpul unui episod
În timpul atacului, părinții trebuie să păstreze calmul, să protejeze copilul de accidente și să-l plaseze în siguranță, pe o parte (decubit lateral) sau cu capul în poziție declivă pentru a crește perfuzia cerebrală. Este recomandat să nu-l lovească, să nu-l zguduie, să nu bage obiecte în gură și să nu înceapă respirația gură la gură sau manevre de resuscitare, deoarece nu sunt necesare în SHP; copilul își va reveni singur în scurt timp. Filmarea episodului poate ajuta la diagnosticul ulterior. Dacă episodul durează mai mult de 2 minute sau dacă apar frecvent și sunt îngrijorătoare, se poate solicita consiliere medicală (pediatrie, neurologie pediatrică) pentru confirmarea diagnosticului.
Management și tratament
Nu există tratament specific pentru SHP, deoarece prognosticul este bun și în mare parte episodurile se rezolvă spontan cu vârsta. Principalele obiective sunt siguranța copilului și informarea familiei. Pentru formele palide care pot fi frecvente, pot fi luate în considerare măsuri de suport cum ar fi tratamentul eventual al anemiei feriprive, dacă este prezentă, precum și evaluarea altor factori de risc. În situații rare, se poate utiliza în timpul episoadelor sedative, beladona sau sulfat de atropină, iar în unele cazuri se poate lua în calcul tratament cu carbamazepină sau suplimentarea de fier, dar aceste opțiuni trebuie discutate cu un specialist. Rețineți că un fond clar de siguranță și monitorizare este esențial, deoarece scopul principal este prevenția rănilor în timpul căderilor.
Rolul centrelor de specialitate
Centrokinetic oferă echipe de medici experimentați și aparatură necesară pentru diagnosticare, monitorizare și tratament; evaluatorii recomandă consultarea specialiștilor în cazul unui prim episod, al episoadelor frecvente, prelungite sau dacă apar alte simptome neobișnuite. Este crucială informarea și consilierea părinților cu privire la natura benignă a SHP și la evoluția naturală spre dispariție în primii ani de viață.
Întrebări frecvente și mituri
- Este periculos spasmul hohotului de plans? Nu, nu este periculos pe termen lung și nu provoacă leziuni cerebrale; copilul se recuperează în câteva secunde sau un minut.
- Poate fi confundat SHP cu epilepsia? Da, în special forma palidă; consultul neurologic este esențial pentru stabilirea unui diagnostic corect.
- Când să consulte un medic? La primul episod sau dacă episoadele devin frecvente, prelungite sau apar fără un declanșator clar, sau dacă există alte semne neobișnuite.
- Ce să faceți când copilul are un SHP? Mențineți calmul, asigurați securitatea copilului, sprijiniți poziționarea pe o parte, evitați ridicarea în brațe, nu introduceți obiecte în gură, nu începeți respirația gură la gură. Copilul se va vindeca de la sine în scurt timp.
Mesaj final și avertismente pentru familii
Spasmul hohotului de plans este o tulburare paroxistică benignă, cu evoluție pozitivă în timp. Cunoașterea detaliilor evenimentelor, reglementarea condițiilor de siguranță și sprijinul informat al familiei sunt cheia managementului eficient. Evitarea situațiilor care descriu conflicte între părinți și copil poate diminua apariția epizodelor. Este esențială o anamneză detaliată și o evaluare de specialitate pentru a exclude alte condiții neurologice sau cardiace.
Totul despre rolurile familiei | Video educațional pentru copii | Preșcolari | Grădiniță | Școală primară
| Forma SHP | Cauze tipice | ||
|---|---|---|---|
| SHP cianotic | frica, durere, frustrare, surpriză | plâns în hohote, apnee, cianoză, posibil pierdere de conștiență | 3 luni - 18 luni |
| SHP palid | lovire, frică, durere | plâns scurt sau absența lui, paloare, cădere, pierdere conștiență | 3 ani - 14 ani |
În cazul unui episod cu pierderea stării de conștiență sau dacă episoadele sunt frecvente, consultați urgent un medic. Diagnosticul diferențial cu epilepsia este obligatoriu pentru a evita tratamentele neadecvate și pentru a oferi sprijinul adecvat familiilor.
tags: #spasmul #hohotului #de #plans #la #bebe