Prezentul material sintetizează, într-un format cât mai cuprinzător, elementele esenţiale ale unei acţiuni în stabilirea paternităţii, folosind ca schemă de construcţie modelul de cerere prezentat în draftul pus la dispoziţie. Se urmăreşte oferirea unui ghid practic, cu referiri clare la dispoziţiile Codului civil şi Codului de procedură civilă, pentru un demers juridic complet, de la formulare până la efectele hotărârii.
Sediul juridic şi cadrul procesual
Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi formulată de mamă sau de reprezentantul său legal, în numele copilului. Parte în proces este pârâtul, domiciliat în localitatea menţionată în cerere, iar instanţa competentă este cea în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul. Cererea se depune în mai multe exemplare: atâtea câte pârâţi sunt, plus unul pentru instanţă. Timbrul fiscal şi timbrul judiciar se plătesc separat pentru fiecare capăt de cerere, iar dacă se cere şi încuviinţarea ca minorul să poarte numele pârâtului, se timbrează şi acea cerere.
Baza legală a acţiunii
Acţiunea se întemeiază pe articolele relevante ale Codului civil român în vigoare: art. 53 C. fam. (presumţia de paternitate raportată la timpul concepţiei), art. 56 C. fam. (filiaţia), art. 57 C. fam. (formele recunoaşterii), art. 59 C. fam. (titularul acţiunii) şi art. 60 C. fam. (termenele). De asemenea, art. 64 alin. 2 C. fam., art. 86 rap. la art. 107 C. fam. şi art. 274 C. proc. civ. reglementează încuviinţarea numelui copilului, pensia de întreţinere, precum şi. cheltuielile de judecată. În plus, dacă se doreşte dreptul la custodie sau la autoritate părintească, se pot invoca articolele corespunzătoare ale Codului Civil privind exercitarea în comun a autorităţii părinţeştí şi stabilirea locuinţei minorului.
Motivele acţiunii
Nucleul fondului de drept constă în faptul că relaţiile intime între reclamantă şi pârât în perioada concepţiei pot servi drept premisă pentru stabilirea paternităţii, în lipsa unui test direct. Pe lângă datele concrete despre perioadă şi împrejurările în care a existat relaţia, cererea poate include: dacă pârâtul a recunoscut copilul, dacă a fost acordată întreţinerea, în ce apreciere s-au suportat cheltuielile de naştere etc. Întotdeauna se cere încuviinţarea ca minorul să poarte numele tatălui dacă este cazul.
Forma şi conţinutul actului de chemare
Modelul tipic prevede următoarele segmente, adaptabile în funcţie de situaţie:
- identificarea reclamantei şi a reprezentantului legal al copilului, domiciliile, datele de contact, calitatea în care se formulează cererea;
- rolul instanţei, obiectul cererii şi efectele dorite (stabilire tată, nume de familie, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, locuinţa minorului, pensie de întreţinere, despăgubiri pentru naştere/lehuzie etc.);
- temei juridic (art. 424-426 C. civ., art. 408 alin. 3 C. civ., art. 428 C. civ. etc.);
- probele cerute (interogatoriul, martorii, înscrisuri, expertize serologice/antropologice, verificări de scripte, cercetări locale), precum şi menţiuni despre dovada convieţuirii sau întreţinerii;
- descrierea situaţiei de fapt: perioada de convieţuire, data naşterii copilului, situaţia la registrul de stare civilă, lipsa recunoaşterii oficiale etc.;
- măsurile cerute pentru reglementarea drepturilor copilului (locuinţă, pensie, program de vizite etc.);
- dispoziţii privind timbrarea, numărul de exemplare, menţiunea despre comunicarea hotărârii către autoritatea tutelară şi alte detalii procedurale.
Termenul de introducere a acţiunii
Conform art. 60 C. fam., termenul de introducere a acţiunii este de un an de la naşterea copilului. Sunt analizate diferite situaţii: copilul din căsătorie, lipsa existenţei celor doi părinţi, dispariţia părintelui, convieţuirea mamei cu tatăl, întreţinerea prestată de tată etc. Termenul poate curge din momentul rămânerii definitive a hotărârilor referitoare la morţii sau dispariţii, sau de la încetarea convieţuirii/întreţinerii, în funcţie de circumstanţe. În unele cazuri, termenul poate fi reluat dacă întreţinerea a fost întreruptă şi apoi reîncepută.
Motivaţia şi dovedirea acţiunii
În cerere trebuie să fie indicată o relatare clară a relaţiilor dintre mamă şi pretinsul tată în perioada concepţiei, cu detalii suficiente pentru a permite judecătorului să formeze convingerea. Pentru probarea acţiunii se admit toate mijloacele de probă prevăzute de lege: interogatoriul pârâtului, martorii, înscrisurile, expertize de laborator (ADN, antropologie), cercetări locale, verificări de documente. Existenţa unei relaţii între mamă şi altcineva în perioade similare nu exclude în mod automat admiterea acţiunii; se poate aduna un ansamblu de probe care să relevă probabilitatea paternităţii.
Apărările pârâtului
Pârâtul poate contesta că minorul este copil al său sau poate afirma că exista o aşa-numită prezumţie de maternitate, dacă a fost implicat în altă familie sau dacă nu poate procrea. Casa nu poate utiliza ca singură probă faptul că mama a avut relaţii cu alţi bărbaţi pentru a respinge acţiunea. Este posibil să se invoce suspiciuni legate de fertilitate, însă aceste afirmaţii trebuie însoţite de dovezi temeinice. Instanţa analizează probele în conjuntură cu materialele administrate.
Cererile accesorii şi efectele hotărârii
Prin cererea de chemare în judecată se poate solicita încuviinţarea ca minorul să poarte numele tatălui şi ca tatăl să fie obligat la întreţinere, precum şi alte cereri accesorii legate de locuinţa minorului, autoritatea părintească şi cheltuielile de judecată. Hotărârea va recunoaşte sau nu paternitatea, poate dispune schimbarea numelui copilului, stabilizează locuinţa minorului şi stabileşte pensia de întreţinere de la data introducerii acţiunii. În plus, instanţa poate dispune încredinţarea minorului în grija mamei sau altcuiva, dacă este cazul, iar autoritatea părintească poate fi exercitată în comun de către părinţi.
Proba ADN şi alte expresii probatorii
Acţiunea poate prevedea, după cum este cazul, programarea de expertize ADN pentru determinarea probabilităţii paternităţii, sau expertize medico-legale pentru a verifica posibilitatea ca pretinsul tată să fie părintele minorului. Ele pot însoţi alte mijloace probatorii, în funcţie de poziţia fiecărei părți.
Condiţii financiare: pensie de întreţinere şi cheltuieli de judecată
Pensiia de întreţinere se calculează adesea la un procent din veniturile nete ale părintelui, de la data introducerii cererii şi până la majoratul copilului. În cazul în care mama solicită despăgubiri pentru naştere şi lehuzie, se indică cheltuielile efectuate, justificativele şi modalitatea de plată. Cheltuielile de judecată includ taxele de timbru, onorariile avocaţilor, costurile de expertiză, transport, cazare etc.
Procedura: etape esenţiale
Modelul de acţiune include: depunerea cererii în nume propriu, indicarea reprezentantului legal pentru copil, anexarea documentelor necesare (certificatul de naştere al copilului, acte medicale, borderoul cheltuielilor), citarea pârâtului, soluţionarea cererilor accesorii, administrarea probelor (interogatoriu, martori, înscrisuri, expertize). În cazul în care minorul nu poate formula acţiunea personal, aceasta poate fi formulată de reprezentantul legal. Judecătorul poate admite judecarea cauzei în lipsă dacă se respectă condiţiile art. 411 alin. (1) C.proc.civ.
Exemple de formulare didactice din draft
Textul include două modele: (1) Model de acțiune de chemare în judecată pentru stabilire paternitate într-un caz general, (2) Model de acțiune/cerere în judecată pentru schimbarea felului învăţăturii ori pregătirii minorului, conform cu Codul civil. Ambele modele pun în prim-plan relaţia părintească, timpul concepţiei, drepturile copilului, precum şi obligaţia de a sprijini financiar copilul.
Cum să obțineți documente prin procesul de citație pentru cazul dvs. de la Tribunalul de Familie din California
Notă tehnică: documentaţie şi concluzii practice
Este recomandat ca cererea să includă toate datele relevante despre perioada de concepţie, precum şi orice dovezi anterioare ce pot facilita demonstrarea temeiniciei afirmaţiilor. Este important să se asigure acurateţea datelor referitoare la naştere, certificatul de naştere, şi să se ataşeze copii ale documentelor relevante. Semnătura de pe cerere trebuie să fie olografă; lipsa semnăturii poate atrage nulitatea cererii. În final, instanţa poate dispune atât stabilirea paternităţii, cât şi plăţi de întreţinere, precum şi despăgubiri pentru cheltuielile de naştere.
tags: #stabilire #paternitate #model #actiune
Postări populare:
- Servicii și activități ale Disciplinei Obstetrică-Ginecologie la Maternitatea Dominic Stanca
- Ghid pentru viitoarele mame: sarcina la a șasea naștere și ce implică
- Suplimentare cu Femibion 2 în alăptare
- Rolul vitaminei D în sarcină și recomandări de suplimente pentru femei însărcinate
- Embrion congelat la 14 ani: beneficii și riscuri în fertilizarea in vitro