Stadiul lacunar în evoluția trofoblastului: mecanisme, structură și semnificații în placentare

Formarea placentei a fost numita si placentatie. S-a aratat ca schimburile metabolice intre oul fecundat si organismul matern, in primele faze dupa fecundatie, au caracteristic faptul ca, inca in etapa segmentatiei, blastomerele se diferentiaza pe doua linii. Una o reprezinta blastomerele centrale sau macromerele, din care ia nastere embrioblastul, iar a doua, blastomerele periferice sau micromerele, din care ia se formeaza primul organ de schimb, trofoblastul. Diviziunile celulare la nivelul embrioblastului se realizeaza cu o rata mai inceata, in timp ce nivelul trofoblastului, rata diviziunilor mitotice este rapida.

Primele etape ale formării placentei și localizarea trofoblastului

Stadiul de morula, considerata si faza finala a segmentarii, se formeaza blastocistul unilaminar, care, la om, apare in a patra zi. O particularitate a acestuia o constituie separarea embrioblastului, care se situiaza la polul embrionar, de stratul celular periferic, din care se diferentiaza de acum trofoblastul. Implantatia la om incepe in stadiul de blastocist unilaminar, in ziua a 6-a, mai intai prin adeziunea sa la decidua, urmata de penetratia blastocistului. Dupa cum s-a amintit, implantatia la om este invaziva, de tip interstitial si profunda. Trofoblastul contribuie substantial la formarea partii fetale (pars fetalis) a placentei.

Inca din ziua a7-a de la fecundatie, trofoblastul incepe sa se ingroase in zona de contact dintre blastocist si endometru, prin proliferare celulara activa. Sub trofoblast, la polul embrionar al blastocistului, se afla embrioblastul. Odata cu proliferarea are loc diferentierea trofoblastului in sincitiotrofoblast si citotrofoblast, acesta din urma fiind matricea de formare a sincitiotrofoblastului. Sincitiotrofoblastul constituie stratul exterior al trofoblastului si este format dintr-o masa citoplasmatica in care se afla numerosi nuclei. Producerea sa rezida in pierderea membranelor plasmalelor de catre celulele columnare ale citotrofoblastului (celulele Langhans). Sincitiotrofoblastul nu se transforma niciodata in citotrofoblast (Ortmann).

Roluri comune trofoblastice și inițierea implantării

Recent se considera ca in transformarea citotrofoblastului in sincitiotrofoblast, rolul declansator declansator il are sangele matern. S-a aratat ca factorul de initiere a implantarii este de natura proteolitica si este produs de trofoblast. El are, astfel, rolul activ de distrugere si erodare a tesuturilor intalnite in calea sa, ajungand, mai intai, in contact direct cu endoteliul capilarelor materne. Prin actiune litica el pregateste drumul implantatiei. Trofoblastul se formeaza si se difertiaza in cele doua straturi pe intreaga circumferinta a blastocistului. Sincitiotrofoblstul prezinta miscari ameboide si fagociteaza. Se considera ca si citotrofoblastul sintetizeaza enzime si digera in citoplasma celulelor sale. In plus el se divide mitotic.

Despre interacțiunea cu endometrul, se poate nota ca endometrul reactioneaza si el si ca, atat trofoblastul, cat si decidua, au rol activ in acest proces. Reactia deciduala, realizata sub influenta progesteronei secretata de corpul galben de sarcina, se insoteste in paralel cu acumularea de glicogen si lipizi in celulele deciduale, cu transformari vasculare. Odata cu acestea, in regiunea de implantatie incep sa se acumuleze limfocite, leucocite si celule mari ale sistemului monocitar-macrofagic maternal. De aceea, regiunea de implantatie este considerata zona de conflict imunologic intre organismul matern si trofoblast in primul rand. Tot in aceasta regiune incepe ulterior depunerea de fibrinoid si fibrina. Perturbarile implantatiei pot fi provocate de progesterona de la corpul galben si pot avea si determinism imunologic.

Stadiul lacunar și circulația lacunară

In stadiul lacunar, in masa citoplasmatica a sinciotrofoblastului apar mici spatii, care, prin confluenta, formeaza lacune de diverse marimi. Din zilele a 19-a, a 20-a de la fecundatie, in lacune patrunde sange matern din capilarele sinusoide erodate. Acum incepe, la om, hrana hemotrof. Prin patrunderea sangelui in lacunele sincitiale, se instaleaza asa-numita circulatie sanguina lacunara, un sistem circulator simplu sau primitiv, dar eficient pentru schimburile metabolice, in acest stadiu al dezvoltarii intrauterine. Concomitent, s-a diferentiat, din citrofoblast, mezoblastul extraembrionar, caracteristic studiului de blastocist trilaminar. Stratul sau periferic sau mezoblastul extraembrionar somatopleural, impins de celomul extraembrionar sub citotrofoblast, da nastere tesutului mezenchimal, impreuna cu trofoblastul suprajacent, formand corionul. Intre zilele 12 si 25 de la fecundatie, corionul poseda o etapa de diferentiere si crestere intensiva. Streeter si Wisloki, Hertig si Rock au dovedit la om si la maimuta formarea mezenchimului corial din citrofoblast.

In stadiul trabecular, sincitiotrofoblastul dispune trabeculele dintre lacune, radiar si perpendicular pe circumferinta trofoblastului. In trabecule patrunde, mai intai, citotrofoblastul, acestea devenind astfel vilozitati primare. Citotrofoblastul formeaza coloane celulare in axul vilozitatilor. Intreg trofoblastul circumferential are acum aspectul vilos. In endometru, in jurul vilozitatilor primare, au loc procese de degenerescenta, apoi apare masa amorfa de fibrinoid si leucocitele. Alaturi de vasele endometriale se afla si glande uterine, in lumenul carora, prin sangerare, poate patrunde sange matern.

Implicațiile clinice: screening, diagnostic și tratament

Screeningul seric de prim trimestru este folosit de rutina pentru identificarea anomaliilor cromozomiale. In ultimii ani, numeroși autori au studiat potențialul de depistare a placentației patologice prin prisma acestor markeri. Evaluarea modernă propune un algoritm combinat, care foloseste studiul ecografic al fătului si al anexelor fetale, studiul Doppler al arterelor uterine, precum si stabilirea markerilor biochimici. Prin combinarea indicilor ultrasonografici cu parametrii biochimici si istoricul matern se încearcă îmbunătățirea ratei de predicție a restricției. Un istoric pozitiv al factorilor de risc ai restricției de creștere poate ridica problema unei supravegheri atente, cu obiectivul specific al detectării timpurii a ratei de creștere patologică. Testele diagnostice suplimentare ar putea avea o relevanță mai bună în cazul unei populații selectate cu risc ridicat.

O serie de studii de screening implică evaluarea impedanței fluxului în arterele uterine, relevând relația dintre invazia trofoblastică și dezvoltarea insuficienței placentare cronice. Notch-ul diastolic și valorile PI crescute sunt factori predictivi importanți pentru preeclampsie și restricție de creștere. De asemenea, s-a demonstrat utilitatea Dopplerului în evaluarea volumului placentar prin tehnici Color sau Power Doppler, precum și 3D/4D. În studiile despre primul trimestru, impedanța arterelor spiralate scade începând cu a cincea săptămână de gestație. Un alt indicator important este indicele de creștere fetală (IP) calculat ca greutatea estimativă a fătului raportată la lungimea femurului, cu valori normale aproximate în jurul a 8,3. Valorile circumferinței abdominale au fost asociate cu o rată poate mai mare de detectare a restricției de creștere decât alte măsurători.

Markerii serici materni, precum hCG beta, PAPP-A și alți identificatori, sunt studiați intens pentru predictia placentară patologica și restricția de creștere. Niveluri ridicate de hCG peste percentilele înalte pot fi asociate cu restricția de creștere intrauterină, iar scăderile PAPP-A au fost legate de această condiție în diferite analize. În al treilea trimestru, valorile hCG pot fi semnificativ mai mari la sarcinile cu restricție, iar legătura cu velocimetriile arterei ombilicale poate sugera insuficiența placentară. Factorii angiogenetici implicați în placentație, precum VEGF și PIGF, au fost evaluați în numeroase studii, iar ADAM-12 a fost propus ca potențial marker predictiv. Totuși, performanța screening-ului rămâne variabilă, iar un algoritm complex este necesar pentru diagnostic timpuriu și management adecvat.

O focoare importantă este importanța unei monitorizări atente în cazul restringerii creșterii, cu scopul optimizării rezultatului neonatal. În concluzie, implementarea unei strategii de diagnostic precoce implică integrarea modelului de creștere în primul trimestru, studierea Doppler-ului arterelor uterine, evaluarea volumului placentar și a vascularizației sale, în asociere cu markeri biochimici materni. O abordare multidisciplinară este esențială pentru interpretarea corectă și intervenția terapeutică precoce.

În contextul clinic, biopsia trofoblastului este o procedură prenatală utilizată pentru diagnosticul bolilor genetice sau metabolice, realizată în jurul a 10 săptămâni, cu ghidaj ecografic. Avantajele includ obținerea de informații genetice precoce, deși există riscuri și limitări legate de interpretare și posibilitatea rezultatului fals-pozitiv din cauza mozaicismului placentar. Examinarea poate ajuta la planificarea managementului sarcinii, inclusiv evaluarea portofoliului cromozomal al fatului.

tags: #stadiul #lacunar #in #evolutia #trofoblastului

Postări populare:

• Remedii eficiente pentru edemul în sarcină: mâini și picioare
• Evaluarea GÎSP în compartimentele unității administrativ-teritoriale
• Dublu test prenatal CNAS: cum asigură serviciile obstetrice în primară și în spital
• Îngrijirea organelor genitale la copii
• specializările și experiența medicului pediatru Liliana Toma