Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) reprezintă o bacterie comună, dar potențial periculoasă, care poate provoca de la infecții cutanate minore până la boli grave cum sunt pneumonia sau meningita. Prezent atât în medii ospitaliere, cât și în comunitate, stafilococul auriu poate afecta persoane de toate vârstele, însă este mai periculos pentru copii, vârstnici și persoanele cu sistem imunitar slăbit. Impactul stafilococului auriu asupra sănătății este considerabil, dat fiind că acesta poate fi responsabil pentru o gamă largă de infecții. De la simple iritații ale pielii până la infecții ale sângelui, inimii sau oaselor, bacteria are potențialul de a deteriora grav starea de sănătate a pacienților. Importanța diagnosticării corecte nu poate fi subliniată suficient; o identificare timpurie și acuratețe în diagnosticare pot face diferența între o recuperare rapidă și complicații serioase sau chiar deces. În acest context, se recomandă celor care prezintă simptome sau sunt la risc să programeze o consultație pentru a evalua posibilitatea unei infecții cu stafilococ auriu.
Stafilococii sunt bacterii de forma rotund-ovalara (coci), gram pozitivi (se coloreaza cu colorant Gram), cu un diametru de 0,5-1,5 mm, dispuse caracteristic in gramezi (ca si ciorchinele de strugure). Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 33 de specii de stafilococi, dintre care cele mai des asociate cu infectii umane sunt in ordinea frecventei: Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus lugdunensis, Staphylococcus saprophyticus si Staphylococcus schleiferi. Pot produce o gama larga de infectii, a caror gravitate si localizare variaza de la infectii superficiale ale pielii pana la infectii ce pun viata in pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita. In functie de capacitatea de a secreta o enzima numita coagulaza (care poate coagula plasma), stafilococii se impart in coagulazo-negativi si coagulazo-pozitivi. Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se gasesc peste tot), facand parte din flora normala a...
Stafilococul auriu colonizeaza in mod fiziologic mucoasa nazala (30% din cazuri) si tegumentele (20% din cazuri) persoanelor sanatoase fara a genera procese infectioase specifice. Exista insa si situatii in care acest patogen bacterian cauzeaza infectii comunitare sau nozocomiale (de spital) cu diferite localizari la nivelul organismului, care apar in urma actiunii unui cumul de factori de risc ce pot tine de mediu sau persoana in cauza. S.aureus se poate raspandi fie prin contactul direct cu o persoana bolnava, fie prin atingerea obiectelor contaminate de catre aceasta (echipament de sport, telefon mobil, clanta, butoane ale liftului, tastatura).
La copii, majoritatea infecțiilor cu stafilococ nu sunt severe și implică impetigo (denumire populară de bube dulci din cauza crustei galbene ca mierea care se formează pe suprafața leziunilor), foliculită (infectare a foliculilor piloși) și suprainfectarea plăgilor deschise. Sindromul pielii opărite sau pemfigusul neonatal este o afecțiune mai severă care apare la bebeluși și implică dezvoltarea unor vezicule sau bule pe un fond eritematos (roșiatic) la nivelul feței, scutecului și pliurilor. Gastroenteritele cu stafilococ sunt frecvente la copii și apar din cauza ingestiei de alimente incomplet procesate sau depozitate necorespunzător (de exemplu, la temperatura camerei în loc de frigider). În plus, contaminarea se poate face și prin mâini murdare, iar alimentele contaminate nu își schimbă gustul sau culoarea.
Pneumonia este una din cele mai importante cauze de mortalitate in intreaga lume. Pneumonia este una din cele mai frecvent diagnosticate afectiuni, impreuna cu infectiile respiratorii superioare reprezentand peste jumatate din totalitatea afectiunilor de natura infectioasa diagnosticate la copil. In lume apar anual peste 150 de milioane de cazuri, la copii cu varsta mai mica de 5 ani. In prezent diagnosticul se pune in functie de imaginile radiologice, dar si de starea clinica a pacientului precum si de ce se poate ausculta la examenul fizic. Pneumonia la copii poate ridica importante probleme, deoarece cauzele si tabloul clinic variaza foarte mult si sunt diferite de cele ale adultilor. Ele sunt in functie de varsta copilului dar si de eventualele stari patologice cu care acesta se confrunta. Specialistii estimeaza ca cele mai multe cazuri de pneumonie apar in tarile in dezvoltare, si dintre acestea 15% sunt destul de grave, necesitand...
Stafilococul auriu la bebelusi este o infectie bacteriana frecventa, dar adesea subestimata, care poate provoca probleme variate - de la iritatii usoare ale pielii pana la afectiuni mai grave, daca nu este tratata corespunzator. Fragilitatea sistemului imunitar al nou-nascutilor ii face mai vulnerabili in fata acestei bacterii, motiv pentru care este esential ca parintii sa recunoasca din timp simptomele de stafilococ auriu la bebelusi si sa inteleaga optiunile de tratament.
Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este o bacterie care traieste in mod natural pe pielea si in nasul multor persoane sanatoase, fara sa provoace simptome. Infectiile cu stafilococ auriu la bebelusi pot varia in severitate si pot afecta pielea, plamanii, sangele sau alte parti ale corpului. Stafilococul auriu la bebelusi este o infectie bacteriana ce nu trebuie ignorata, mai ales din cauza vulnerabilitatii organismului in primele luni de viata. De la simple leziuni cutanate pana la infectii grave, aceasta bacterie poate afecta rapid sanatatea copilului daca nu este identificata si tratata la timp. Recunoasterea simptomelor de stafilococ auriu la bebelusi, vizita prompta la medic si aplicarea unui tratament adecvat sunt pasi esentiali in prevenirea complicatiilor. Totodata, masurile corecte de igiena si protectie joaca un rol crucial in prevenirea contaminarii.
In domeniul medical, la internarea pacientilor pentru tratarea unor afectiuni acute sau cronice trebuie facut testul pentru evidentierea stafilococului auriu. La fel ar trebui sa se intample si inainte de o interventie chirurgicala. Daca infectia este prezenta, pacientul este izolat, primeste tratament adecvat si rezolvarea problemelor de sanatate.
Factori de Risc și Transmitere
Factorii de risc pentru infectarea cu stafilococ auriu sunt variabili. Contactul frecvent cu spitalele, unde tulpina este mai comună, sporește riscul de infecție. Studiile, cum ar fi cele de pe NCBI, arată că afecțiuni precum diabetul, eczemele sau sistemul imunitar compromis, cresc susceptibilitatea unei persoane la acest bacterium.
Copiii sunt expuși riscului sporit de a lua stafilococ auriu rezistent din locuri precum: grădiniță, locuri de joacă, vestiare, săli de clasă, săli de sport. În mediile enumerate contactarea MRSA de către copii este mai probabilă deoarece aceștia iau contact piele cu piele cu alte persoane, pot împărtăși echipamente sau jucării care nu au fost curățate și sunt mai predispuși să aibă zgârieturi frecvente sau mușcături de insecte - potențiale căi de intrare pentru infecție.
Pacienţii colonizaţi/infectaţi cu stafilococ auriu pot transmite această bacterie altor persoane. În spitale, MRSA este transmis adesea de pe mâinile personalului medical. Contaminarea se poate produce și de pe mâinile pacienţilor sau ale vizitatorilor. Obiectele din jurul persoanei bolnave sau purtătoare de MRSA pot fi de asemenea infectate. Bacteria se poate transmite şi prin atingerea acestora (echipamente medicale, obiecte sanitare, telefoane mobile, laptopuri etc).
Transmiterea stafilococilor patogeni se face adesea de la persoană la persoană prin intermediul mâinilor murdare sau prin intermediul obiectelor din cauza nerespectării regulilor de igienă, chiar și în cazul personalului medical. Mai poate fi transmisă prin mușcătura unui câine, deoarece este frecvent întâlnite în saliva câinilor.
Gastroenteritele cu stafilococ sunt frecvente la copii și apar din cauza ingestiei de alimente incomplet procesate sau depozitate necorespunzător (de exemplu, la temperatura camerei în loc de frigider). În plus, contaminarea se poate face și prin mâini murdare, iar alimentele contaminate nu își schimbă gustul sau culoarea.
Simptome și Manifestări Clinice
Stafilococul auriu este una dintre cele mai cunoscute și periculoase bacterii la om. Aceasta cauzează infecții ale pielii, pneumonie, infecții ale valvelor cardiace, otice sau infectii la nivel osos.
Infectiile pielii cu aureus asociaza de regula inflamatie, eritem (inrosirea pielii), disconfort dureros, edem si constituirea de leziuni tegumentare care pot include blistere (basici cu lichid), pustule sau furuncule.
Pneumonia stafilococică. Deși mult mai rară decât pneumonia pneumococică, pneumonia stafilococică rămâne una dintre cele mai grave pneumonii bacteriene, în special în cazul copilului. Factorul determinant al bolii este stafilococul auriu. Alături de acesta intervin și o serie de factori favorizanți: vârsta mică, prezența handicapului biologic (prematuritate, dismaturitate, malnutriție), malformațiile congenitale, infecțiile virale preexistente (rujeola, varicelă), tusea convulsivă, antibioterapia prelungită, diabetul zaharat etc.
Pneumonia stafilococica asociaza de regula frisoane cu debut brusc, febra inalta, dispnee si secretii respiratorii mucopurulente pe care pacientul le expectoreaza la finalul acceselor de tuse.
Endocardita stafilococică. Localizarea cardiacă a infecției cu stafilococ auriu are un grad mare de risc, mai ales la copii și adolescenți. Cel mai des sunt afectate valvele inimii, mai ales valvele drepte. Boala evoluează, în ultimul caz, favorabil. În ambele cazuri (afectarea cordului drept și stâng) sunt descrise embolii pulmonare, meningite, abcese la nivelul rinichilor și articulațiilor.
Septicemie. Aceasta apare atunci când stafilococul intră în sistemul circulator. Febra și tensiunea arterială scăzută sunt semnele septicemiei. Bacteria poate migra în tot corpul producând infecții ce pot afecta organele (plămâni, inimă, creier), oasele și mușchii.
Sindromul șocului toxic. Se caracterizează printr-un tablou acut sever, cu febră mare, care afectează, de obicei, tinerii aparent sănătoși. Sindromul șocului toxic debutează cu manifestări la nivelul tegumentelor și mucoaselor. Frecvent, sindromul șocului toxic poate fi pus în legătură cu infecția stafilococică focală: folosirea în timpul menstruației a tampoanelor vaginale; plăgi infectate superficiale sau profunde; arsuri infectate; enterocolită; traheobronșită; avort septic.
Simptomele dominante sunt: temperatură crescută (39 C); hipotensiune arterială; afectări organice: gastrointestinale (vărsături, diaree la debutul bolii); mialgii severe; afectare renală și hepatică.
Intoxicații alimentare stafilococice
Intoxicația rezultă în urma producerii de enterotoxină stafilococică în alimente. Manifestările apar la 1-6 ore după consumul de alimente infestate, în mod exploziv. Acestea constau în: greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, alterarea stării generale ca urmare a deshidratării și stării de șoc. De obicei, temperatura nu este crescută, este normală sau chiar scăzută sub limitele normale. După luarea măsurilor de rehidratare, simptomele regresează, de obicei după 8-14 ore. Diagnosticul este sugerat de incubația foarte scurtă și de cazuri similare, cu care a fost în contact bolnavul.
Diagnostic
Diagnosticul stafilococului auriu se realizează de obicei prin culturi ale probelor de la nivelul pielii sau altor țesuturi afectate. Testarea este esențială pentru a distinge între diferitele tipuri de bacterii și pentru a determina cea mai adecvată abordare terapeutică. Alte teste, cum ar fi cele pentru rezistența la antibiotice, sunt cruciale pentru stabilirea unui plan de tratament eficient.
Medicul trebuie să poată realiza un examen fizic complet și să aiba o discuție cu tine in care sa afle mai multe despre istoricul medical si familial, simptomele sesizate si perioada de debut a acestora. Testele recomandate de regula pentru depistarea infectiei cu stafilococ auriu vizeaza analize de sange, urina, piele - colectarea materialului infectat, secretii nazale. De asemenea, o ecocardiograma ii va arata medicului daca infectia a ajuns la inima. Uneori pot fi necesare si alte teste imagistice, precum CT.
Diagnosticul infectiilor cauzate de S.aureus se realizeaza prin efectuarea de culturi din produsele biologice (sputa, secretie otica, vaginala, secretie plaga, lichide de punctie, materii fecale) ale pacientului in laboratorul de bacteriologie. In cazul in care medicul curant suspecteaza existenta unei bacteriemii, acesta poate recomanda realizarea de hemoculturi seriate in vederea izolarii agentului patogen.
Se recoltează probe cu un tampon steril de la nivelul foselor nazale, de la nivelul faringelui şi uneori de pe tegumente din diverse zone ale corpului. Analiza se efectuează în laboratoarele de bacteriologie și în general durează 48-72 de ore.
La Antibiograma stafilococul este sensibil la cefalotina, doxicilina,gentamicina,oxacilina . Care dintre aceste antibiotice credeti ca este mai recomandat ?
Tratament și Prevenție
Tratamentul afectiunilor provocate de stafilococul auriu tine cont de tipul de infectie, de prezenta sau absenta tulpinilor rezistente la medicamente. Cand vorbim de tratamentul antibiotic acesta poate fi administrat intravenos in cazurile mai grave, intr-o prima faza, pentru ca apoi sa poti continua cu pastile la domiciliu. Uneori poate fi nevoie de indepartarea chirurgicala a osului infectat si/sau a materialului strain, evident, la sugestia medicului specialist. Drenarea abcesului este o alta solutie pe care specialistul o va avea in vedere in unele situatii.
Tratamentul constă de cele mai multe ori în administrarea de antibiotice. În cazul infecţiilor localizate, poate fi nevoie de o incizie care să permită îndepărtarea colecţiilor purulente.
Pentru tratament se folosesc antibiotice specifice. În cazul unor colecţii purulente, acestea se vor deschide pentru evacuarea puroiului. Uneori tratamentul poate fi prelungit.
Dacă analizele indică existența unei infecții stafilococice, medicii aleg tratamentul potrivit tipului de bacterie și manifestărilor.
Spitalul Clinic SANADOR asigură tratament pentru toate tipurile infecții cu stafilococ, indiferent de localizarea acestora. Pentru pacienții cu simptome de septicemie, Compartimentul de Primiri Urgențe* al Spitalului Clinic SANADOR este disponibil 24/24, 7 zile din 7, cu 26 linii de gardă.
O buna igiena este necesara pentru asigurarea starii generale de sanatate, dar si pentru prevenirea infectiilor stafilococice. Poate fi dificil de prevenit infectia cu stafilococul auriu deoarece oamenii poarta aceasta bacterie pe piele. Prevenirea raspandirii infectiei se poate face prin spalarea mainilor corect cu apa si sapun, ori de cate ori este nevoie. Dezinfectarea periodica a mainilor cu solutie pe baza de alcool este o procedura benefica de restrangere a ariei infectiei. Suflarea nasului in batiste de unica folosinta, aruncarea lor imediat dupa utilizare si spalarea mainilor sunt reguli de igiena de baza ce nu trebuie neglijate.
Foarte important de stiut si de urmat indicatia - nu prepara si nu manipula alimente - daca esti diagnosticat cu stafilococ auriu, pentru a nu favoriza propagarea infectiei!
Prima și cea mai importantă regulă este spălatul des pe mâini cu apă și săpun timp de cel puțin 15 secunde. Înainte de masă, când vine copilul de afară și după ce se joacă cu animalele de companie sau cu alți copii. Rugați copiii să folosească dezinfectante pentru mâini sau șervețele pe bază de alcool atunci când spălarea nu este posibilă. Învățați-vă copiii să nu împartă prosoape, uniforme sau alte articole care vin în contact cu pielea goală. Păstrați tăieturile sau pielea vătămată curată și acoperită cu bandaje uscate până la vindecare. Încurajați-vă copiii să curețe echipamentul sportiv comun cu soluție antiseptică înainte de fiecare utilizare. Sau, pot folosi un prosop ca o barieră între piele și echipament. Curățați des zonele comune. Dacă copilul dumneavoastră are pielea uscată, eczemă, dermatită sau o afecțiune a pielii, utilizați creme hidratante conform indicațiilor medicului. Încercați să mențineți zonele de erupție de pe piele acoperite pentru a preveni intrarea bacteriilor, deoarece bariera naturală a pielii poate fi compromisă. Protejați împotriva arsurilor solare și a mușcăturilor de insecte.
Spălarea frecventă a mâinilor cu săpun, cel puțin 15 secunde, scade riscul de a contacta stafilococul auriu la copii, dar și la adulți
Spălați-vă pe mâini. Spălatul corect al mâinilor reprezintă cea mai bună apărare împotriva germenilor. Mai ales atunci când sunteți într-un loc public, este important să vă spălați pe mâini riguros. Folosiți apă și săpun și frecați mâinile cel puțin 20 de secunde. Uscați-vă cu prosoape de unică folosință. Nu folosiți uscătoarele cu aer! Acestea reprezintă un mediu perfect pentru dezvoltarea culturilor de germeni. Folosiți un alt șervet pentru a închide robinetul, dacă acesta nu se închide automat. În spitale, folosiți soluțiile dezinfectante, la intrarea și la ieșirea din unitatea spitalicească.
Rănile trebuie pansate până la vindecare. O rană deschisă este o poartă pentru bacteriile care ne pot contamina.
Folosiți cât mai puțin tampoanele interne. Sindromul șocului toxic este produs de stafilococul auriu. Utilizarea tampoanelor interne pe o perioadă lungă de timp poate determina o astfel de infecție stafilococică. Schimbați des tampoanele, cel puțin la 4 ore. Alternați absorbantele externe cu cele interne.
Evitați să împrumutați obiectele de uz personal. Prosoapele, obiectele de igienă, hainele sau echipamentele sportive nu ar trebui să fie folosite de alte persoane.
Spălați hainele cu apă fierbinte. Stafilococii pot supraviețui pe hainele care nu sunt bine spălate.
Respectați regulile de preparare și păstrare a alimentelor. Spălați-vă pe mâini înainte de pregăti mâncarea. Dacă mâncarea rămâne afară pentru o vreme, asigurați-vă că produsele calde vor rămâne calde (60 C), iar cele reci vor sta la rece (4 C).
În cazul unor colecţii purulente, acestea se vor deschide pentru evacuarea puroiului. Uneori tratamentul poate fi prelungit.
Dacă analizele indică existența unei infecții stafilococice, medicii aleg tratamentul potrivit tipului de bacterie și manifestărilor.
Medicii recomandă de obicei tratamentul local cu antibiotice până la cicatrizarea leziunilor.
În cazul unor colecţii purulente, acestea se vor deschide pentru evacuarea puroiului.
Este esențială îngrijirea locală a plăgilor (curățarea și debridarea corectă, schimbarea pansamentelor).
Stafilococul Auriu Rezistent la Antibiotice (MRSA)
Stafilococul auriu reprezintă o provocare majoră în domeniul medical, datorită rezistenței sale crescute la antibiotice. În România, mai mult de 50% dintre tulpinile de Staphylococcus aureus sunt meticilinorezistente (MR). Este rezultatul unui studiu realizat de o echipă de microbiologi brașoveni. MRSA este un stafilococ rezistent faţă de antibioticele folosite uzual în terapia infecţiilor de acest tip.
Cel puțin 20-50% din populația generală este colonizată la un moment dat cu Staphylococcus aureus. O parte dintre aceste colonizări sunt determinate de tulpini rezistente la antibiotic. Diferențierea dintre colonizarea cu MRSA și infecția cu MRSA este simplă: colonizare: toleranța organismului uman față de prezența bacteriilor, cu lipsa simptomelor și a manifestărilor inflamatorii; infecție: manifestări clinice (locale ± sistemice) determinate de agresivitatea MRSA și de reacția organismului uman pentru îndepărtarea acestor bacterii.
„Atitudinea terapeutică este diferită în cele două situații. Pentru colonizare NU se recurge la tratament antibiotic. Infecțiile necesită adesea un tratament ce include administrarea de antibiotice. Colonizarea cu MRSA poate persista perioade lungi, până în momentul în care determină o infecție. Persoanele colonizate pot contamina alte persoane, ele fiind cel mai important rezervor de MRSA”, nota Prof. Dr. Valeriu Popescu, în Revista Română de Pediatrie.
MRSA este o preocupare astăzi, deoarece poate fi mai greu de tratat decât alte infecții și îi infectează pe oameni sănătoși, inclusiv copiii - nu doar pe cei cu un sistem imunitar slăbit ca în trecut. Acest tip de MRSA se numește MRSA asociat comunității (CA-MRSA).
Infecțiile stafilococice pot avea o evoluție nefavorabilă din cauza unei agresivități sporite a tulpinii bacteriene. Complicații pot apărea și din cauza unei capacități reduse de apărare antiinfecțioasă a pacientului. O dificultate intervine și în încercarea de a trata un pacient infectat cu o tulpină (multi)rezistentă la antibiotice.
Informații Utile
Imudon este un complex antigen multivalent constand din lizati de bacterii - agenti patogeni care cauzeaza adesea inflamatii in cavitatea bucala si faringe. Compozitia include un amestec de lizatelor Imudon de bacterii: Corynebacteriumpseudodiphtheriticum, Candidaalbicans, Lactobacillusfermentum, Lactobacillusacidophilus, Lactobacillusdelbrueckiisslactis, Lactobacillushelveticus, StreptococcussangiusgroupeH, stafilococ auriu, StreptococcuspyogenesgroupeA, Fusobacteriumnucleatumssfusiforme, Enterococcusfaecium, Enterococcusfaecalis, Klebsiellapneumoniaesspneumoniae.
Cps. 150 mg, 300 mg;cutie 2 sau 100 blist. 10 cps. (150 mg), cutie 1 sau 100 blist. 10 cps. Trat. tbc pulmonare si extrapulmonare. De electie in boala extensiva sau cavitara, asociata cu cel putin un antituberculos major. infectii cu mycobacterium avium complex si M. kansasii (in asociere cu alte substante antimicobacteriene). tratamentul leprei, forma lepromatoasa sau tuberculoida, asociat cu un alt medicament antilepros. infectii cu stafilococul auriu sau S. epidermidis, inclusiv germenii rezistenti la meticilina, enterococi, pneumonia cu legionella (asociata cu eritromicina). Profilaxia meningitei meningococice, pentru sterilizarea purtatorilor asimptomatici. Tratamentul tbc pulmonare active: Regim continuu (zilnic): Izoniazida (300 mg/zi la adult; 10-20 mg/kg/zi la copii) + rifampicina (600 mg/zi la adult, 10-20 mg/ kg/zi la copii, fara a depasi 600 mg), 9 luni. Regim intermitent strict supravegheat:...
Antibiotic din grupul cefalosporinelor cu actiune bactericida prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian. Cefozon este activ invitro impotriva unei varietati largi de germeni patogeni si este rezistent la degradarea de catre betalactamaza. Bacterii gram negative: stafilococ auriu cu sau fara penicilinaza, Stafilococcus epidermis, Stafilococcus pyogenes grup A beta-hemolitic, streptococcus agalactiae grup B beta-hemolitic, streptococcus faecalis, majoritatea varietatilor de streptococ beta-hemolitic. Bacterii gram pozitive: E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Haemophilusinfluenzae (varietatile betalactamaso pozitive sau negative), Proteus (mirabilis, vulgaris, morgani), Salmonele si Shigelle, Pseudomonas, Neisseria gonoree (betalactamaso pozitiva sau negativa), Neisseria meningitidis, Bordetella pertussis, Yersinia enterocollitica. Germeni anaerobi: coci gram pozitivi si...
Unguentul Belogent se aplica pe leziunile suprainfectate cu bacterii care raspund la tratamentul cu gentamicina cum sunt: anumite tulpini de streptococi (streptococul alfa si beta hemolitic, stafilococul auriu (coagulazo-pozitiv, coagulazo-negativ si anumite tulpini care produc penicilinaza) si bacterii gram-negative: Pseudomonas aeruginosa, Aerobactor aerogenes, E. coli, Proteus vulgaris si Klebsiella pneumoniae. Mod...
O capsula contine 150 mg rifampicina de semisinteza. Sinerdol este un antibiotic de semisinteza cu spectru larg de actiune care cuprinde germeni grampozitivi (pneumococ, stafilococ auriu, streptococ piogen, enterococ, bacil carbunos si difteric, clostridii) si gramnegativi (gonococ, meningococ, Haemophilus, proteus, bacil piocianic, colibacil, salmonelle, shigele s.a.). De cea mai mare importanta insa este actiunea Sinerdolului impotriva bacilului tuberculos. Sinerdol nu are actiune antifungica. Sinerdol actioneaza bactericid fata de germenii aflati in faza de multiplicare (concentratiile minime inhibitorii in aceasta faza sunt aproape de cele bactericide), cei in repaus nefiind aproape deloc influentati. Mecanismul de actiune asupra germenilor microbieni consta in inhibitia specifica a ARN-polimerazei acestora, fara a fi influentata aceea a organismului gazda. Sinerdol se resoarbe bine din tractul digestiv, ajunge in sange in concentratii...
Comprimate continand echivalentul a 0,200 g eritromicina baza. Propionatul de eritromicina este un antibiotic bacteriostatic cu spectru larg ce include: coci grampozitivi, in special streptococi (pneumoniae si pyogenes); majoritatea tulpinilor de stafilococ auriu (in acest caz insa rezistenta apare rapid) precum si unele tulpini de enterococi raman susceptibile la actiunea propionatului de eritromicina; alte organisme grampozitive (Bacillus anthracis, Corynebacterium diphteriae, Erysipelotrix rhusiopathiae si Lysteria monocytogenes) iar impotriva Clostridium spp. eficacitatea este moderata. Este eficace s...
Stafilococul auriu este patogenul cel mai frecvent intalnit ce afecteaza copii din toate mediile si de pe tot globul. Acesta poate provoca infectii cutanate la copii, dar și la nivelul corpului daca bacteriile patrund in fluxul de sange sau in tesuturi.
La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Diagnosticul unei infecții cu stafilococ se bazează pe examinarea clinică și analizele de laborator. De obicei, leziunile cutanate suprainfectate (de exemplu, impetigo sau foliculită) se evidențiază cu ușurință și nu necesită investigații suplimentare în afară de examenul bacteriologic. În infecțiile mai profunde, analizele de sânge evidențiază creșterea numărului de leucocite (leucocitoză), creșterea VSH și a proteinei C-reactive. Prelevarea sputei sau a secrețiilor și trimiterea lor către analize este o etapă esențială. Exsudatul nazal sau exsudatul faringian trebuie prelevat în cazul în care există suspiciunea de purtător. Uroculturile sau coproculturile sunt recomandate în suspiciunea de ITU, respectiv gastroenterite.
La Laboratoarele SANADOR, analizele destinate depistării infecțiilor cu stafilococ sau alte bacterii se realizează la cele mai înalte standarde, grație dotărilor tehnice de înalt nivel și bunei pregătiri a echipei medicale.
În cazul copiilor care prezintă manifestări de infecție bacteriană, părinții se pot adresa medicilor pediatri de la SANADOR, care au experiență vastă în diagnosticarea și tratarea pacienților pediatrici de toate vârstele.
Stafilococul auriu se ia doar din spital?

tags: #stafilococul #auriu #la #pediatru