Statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe din faţa catedralei Sf. Vitus din Praga, plasată în curtea palatului regal de pe Hradšin, este un monument realizat de meşterii transilvăneni Martin şi Gheorghe şi reprezintă unica operă artistică supravieţuitoare atribuită în prezent cu certitudine meşterilor clujeni.
Datată în anul 1373, este considerată cel mai important bronz pre-renascentist din afara Italiei (chiar precursoare în raport cu statui ecvestre similare, realizate în Italia renascentistă de către Donatello şi Verrocchio, iar alteori comparată cu statuile de bronz, tot de secol XIV, din faţa catedralei romano-catolice de la Orvieto).
Destinată cel mai probabil privirii din stânga şi din faţă, statuia se impune, totuşi, ca unul dintre primele monumente europene de for public realizate în ronde-bosse.
În plus, aduce mai multe inovaţii în raport cu nivelul reprezentărilor ecvestre din epocă, depăşind ca realizare artistică inclusiv monumente de factură similară din Italia vremii.
Contribuţia plastică a meşterilor clujeni din secolul al XIV-lea Martin şi Gheorghe, fiii pictorului Nicolae, este evidenţiată în toate istoriile artei vechi româneşti ca moment de afirmare meteorică a unui capitol de artă românească în contextul goticului internaţional târziu de la sfârşitul Evului Mediu.
Paternitatea asupra acestei statuare este în prezent unanimă.
Pe braţul stâng al sfântului a existat în trecut un scut, care cuprindea şi inscripţia doveditoare a paternităţii operei: A.D. MCCCLXXIII HOC OPUS IMAGINIS S. GEORGII PER MARTINUM ET GEORGIUM DE CLUSSENBERCH CONFLATUM EST, în traducere: „A[nul] D[omnului] 1373 Această operă îl reprezintă pe S[fântul] George [și este] de Martin și George de Clussenberch făcută”.
Total, totuşi, deşi această inscripţie i-a indicat clar ca autori pe cei doi meşteri români, asupra naţionalităţii lor s-au născut aprinse controverse, ei fiind consideraţi fie saşi, fie maghiari, iar „Clussenberch” trecând la un moment dat chiar drept oraş din Flandra.
Explicaţia acestei confuzii ţine de noutatea, pe multiple planuri, a reprezentării sfântului, care depăşea modesta origine a meşterilor.
Se presupune că statuia a fost realizată la comanda regelui Carol al IV-lea de Luxemburg, în timpul domniei căruia (1346-1378) s-a afirmat un viu interes, susţinut chiar de rege, pentru cultul Sfântului Gheorghe.
Anterior acestei domnii, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1312-1342), fondase chiar de ziua Sfântului Gheorghe un ordin cavaleresc, pe sigiliul diplomei fondatoare fiind redată scena uciderii balaurului.
Primele referiri la statuie, în cronici vechi ceheşti, menţionează distrugerile timpurii ale monumentului, cum ar fi deteriorarea braţului drept şi a lancei Sfântului în urma unui incendiu din 1541 sau căderea statuii de pe soclu în timpul unui turnir, soldată cu spargerea capului calului.
Statuia, reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, este tributară anumitor convenţii ale reprezentării gotice (talia subţire şi silueta longilină a sfântului, expresia convenţională a chipului, compoziţie simplă şi unitară, axată pe momentul culminant al uciderii balaurului şi organizată în jurul suliţei ca ax central), dar anticipează plastica Renaşterii prin poliaxialitatea reprezentării, rezultată din întreita rotaţie a figurilor (de cal, călăreţ şi balaur), surprinse fie într-un moment de maximă încordare, fie pe punctul de a fugi.
Informaţii preluate din descrieri mai vechi ale statuii completează imaginea statuii cu elemente-lipsă dispărute, cum ar fi scutul de pe braţul stâng al sfântului, pe care se afla şi inscripţia cu numele şi locul de origine al meşterilor.
Prin paralelismul stilistic şi tipologic cu scena „Sfântul Gheorghe ucigând balaurul”, frescă din corul bisericii de la Mălâncrav (jud. Sibiu) şi cu detalii de harnaşament şi armură din ciclul iconografic al Sfântului Ladislau, prezent în fresca bisericii de la Dârjiu (jud. 5.
Există în prezent două replici ale statuii Sf. Gheorghe de la Praga, la Budapesta şi la Cluj (respectiv, la Muzeul Naţional din Budapesta şi în lapidarul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj).
O copie în ghips a statuii pragheze a fost donată de împăratul Francisc Iosif oraşului Cluj, ideea donaţiei fiind menţionată pentru prima dată în 1895 de către istoricul Sándor Márki.
Statuia de for public expusă la Cluj în piaţa Bisericii Reformate de pe Str. Kogălniceanu nr. 21 a fost turnată de sculptorul József Róna în atelierele turnătoriei budapestane Hazai Műérczöntöd şi plasată pe un postament realizat de arhitectul Kálmán Lux.
Este însoţită de o decoraţie neogotică în partea de sus şi înconjurată cu un gard forjat purtând însemnul Casei de Anjou, crinul.
O menţiune din Comentariile de secol XV publicate de Lorenzo Ghiberti sugerează un posibil ecou al artei celor doi meşteri clujeni în Italia contemporană, dar legăturile sunt incerte, iar ipoteza autorilor neclar formulată.
II. Din operele cronicilor și traseul monumentelor
Din operele unor cronicari umanişti maghiari, istoricii au obţinut date preţioase privind realizările anterioare ale meşterilor.
Meşterii au câştigat autoritate şi prestigiu în epocă printr-o serie de statui ordădene, care îi înfăţişau pe regii maghiari sanctificaţi Ştefan, Emeric şi Ladislau.
Aceste statui din bronz au fost realizate în 1370 pentru latura de sud a catedralei din Oradea şi au fost urmate, în aceeaşi notă, de statuia din bronz aurit a lui Ladislau cel Sfânt, ale cărui moaşte, aflate la aceeaşi catedrală din Oradea, transformaseră oraşul într-un adevărat centru de pelerinaj.
Aceste patru statui, foarte preţuite în epocă, au fost distruse de turci în 1660 şi topite pentru a fabrica tunuri.
În ciuda constatării că popularitatea meşterilor a determinat unele abuzuri, fiindu-le atribuite în epocile moderne lucrări cu paternitate incertă, le aparţine cu destulă probabilitate un tors de cavaler, torsul lui Ladislau de la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, păstrat de la vechea catedrală a oraşului.
Acest vestigiu statuar, reprezentând un bărbat în costum de epocă, cu centura pe şold, pare a proveni din atelierul celor doi meşteri şi este considerat o imitaţie în piatră a originalului realizat în bronz.
Statuia este datată în deceniul al optulea al secolului al XIV-lea, fiind amplasată la origine pe flancul unui portal din faţada catedralei de la Oradea.
Dimensiunile sale sunt mai mici de un stat de om, iar pe scutul cavalerului se poate identifica stema Ungariei.
A Magyaroszágy müvészet története, szerk. Fülep Lajos, I, Budapesta, 1956, p. ARION, Gheorghe, Sculptura gotică din Transilvania, Cluj, 1974, p. BAGYARY, Simon, Szent László nagyváradi lovasszobra, AE , u.f., XXV - 1905, p. BALDESCU, Irina, „Arte e Politica. Osservazioni intorno a due statue equestri. S. Giorgio, Praga, 1373; S. Ladislao, Oradea/Grosswardein, 1390”, în Studia Patzinakia, VI, 2008, p.
Idem, Az erdélyi renaissance, I (1460-1541), Cluj, 1943, p. BÉLA, Lázár, Kolozsvári Márton es György müvészete, AE, u.f., XXXVI - 1916, p. BENEŠOVSKÁ, Klára, „St. George the Dragon-slayer at Prague Castle - the Eternal Pilgrim without a Home?”, în Umění/Art, LV, 2007, p. BODE, W., Geschichte der deutschen Plastik, Berlin, 1886, p. Idem, A prágai szt. György szobor, AE, u.f., XXVI - 1906, p. DANIELESCU, Bogdan, PAOLICCHI, Anita, „Statuia ecvestră a Sfântului Gheorgh ucigând balaurul (Praga). Considerații istorice și iconografice", în Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, XX/2014, p. DEHIO, Georg, Geschichte der deutschen Kunst, Berlin, II, p. 99, ed. 1921 şi ed. IV (1930), vol. II, p.
DRĂGUŢ, Vasile, Arta gotică în România, Meridiane, Bucureşti, 1979, p. EISLER, János, <
Statuia Sf. Reamenajarea urbană sau situația politică au dictat de-a lungul timpului ca anumite statui să fie mutate din locul inițial.
În urma vizitei la Cluj a împăratului Francisc I și a soției acestuia, Carolina Augusta din anul 1817, s-a decis ridicarea unui monument care să cinstească acest eveniment.
Lipsa banilor a încetinit realizarea proiectului, astfel că statuia a fost dezvelită abia în anul 1831, la data de 4 octombrie, de ziua onomastică a împăratului.
Statuia Sf. Epidemia de ciumă din anii 1738-1740 a ucis 20% din populația Clujului, iar în memoria victimelor, consilierul gubernial Anton Kornis împreună cu soția au comandat o statuie (Sf. Maria Protectoarea), în memoria victimelor.
Coloana care o înfățișează pe Maria Immaculata așezată pe globul pământesc, strivind cu piciorul răul, întruchipat de șarpe a fost amplasată în piața barocă din fața bisericii Piariștilor.
Statuia Fecioarei a deranjat autoritățile comuniste, iar în anul 1961 a fost mutată în spatele bisericii Sf. Petru și Pavel din cartierul Mărăști, unde a fost de multe ori vandalizată.
Statuia Sf. Gheorghe ucigând balaurul a fost realizată de frații clujeni Martin și Georg în anul 1373.
Originalul se află la Praga, dar autoritățile din Cluj au decis în anul 1902 realizarea unei copii a celebrei statui.
Turnată în bronz de către sculptorul József Róna, statuia identică a fost amplasată inițial în Piața Lucian Blaga, iar la sistematizarea zonei din anii ‘60 ai secolului XX, a fost mutată în piațeta din fața Bisericii Reformate de pe ulița Lupilor.
Dr. Îți mai aduci aminte de primele zile de facultate în care principalul punct de întâlnire cu noii colegi era la statuie.
Venind dintr-un oraș relativ mic, statuia era un reper bine cunoscut de toată lumea, un loc de adunare excelent.
Însă, în Cluj m-am confruntat (alături de colegii mei) cu o problemă destul de mare: dar care statuie?
Această întrebare venea întotdeauna după zeci de minute de așteptare în puncte diferite ale Clujului doar din simplul fapt că orașul este bogat în astfel de comori.
Ei bine, pentru a gusta puțin din istoria Clujului și pentru a pune la punct o listă cu cele mai importante astfel de repere din oraș, iată care sunt poveștile celor mai cunoscute statui din Cluj.
1. Nu puteam să începem lista în altă manieră decât cu statuia care veghează neîncetat activitatea din centrul Clujului.
Prezent în Piața Unirii, ansamblul Matei Corvin este un principal punct de interes și un reper turistic pentru oamenii din toate colțurile lumii.
Privind în timp, monumentul a fost realizat de către culptorii Janos Fadrusz şi Lajos Pakey și a fost inaugurat în anul 1902.
Ansamblul îl înfățișează în prim-plan pe Matei Corvin, regele maghiar din perioada 1443-1490, alături de alți 4 conducători emblematici pentru acea perioadă: Blasiu Magyar (comandantul Armatei Negre), Ştefan Zapolya (al doilea om în statul maghiar), Paul Chinezul (banul-comitele de Timiş) și Ştefan Bathory (voievod al Transilvaniei).
Un lucru interesant de menționat este reprezentarea ecvestră a protagonistului.
Conform tradiției, dacă cele 4 copite ale calului sunt pe sol, înseamnă că personajul nu a murit în luptă, ci de moarte naturală.
De asemenea, statuia măsoară 12 metri, este realizată din bronz, iar în anul 1900 macheta artiștilor a câștigat marele premiu al expoziției de la Paris.
2. Rămânem în centru și ne întoarcem privirea către un monument atipic, aflat la intersecția străzii Napoca cu Strada Unirii.
Este vorba despre Stâlpii Împușcați sau Monumentul dedicat martirilor evenimentelor din 1989, ansamblu ridicat în memoria celor care și-au pierdut viața la Revoluție.
De ce s-a ales Piața Unirii drept loc pentru inaugurarea monumentului?
Din nefericire, din cei 26 de clujeni care au murit în decembrie 1989, 13 și-au găsit sfârșitul în inima Clujului.
Astfel, artistul Liviu Mocan a pus bazele unui ansamblu care își propune să transmită un mesaj generațiilor următoare, întrucât istoria recentă este cea care ne definește astăzi ca oameni.
Monumentul este compus din 7 piese care iau imaginea gloanțelor și are o înălțime cuprinsă între 2,5 și 3,5 metri.
De asemenea, există în imediata lor apropiere două plăci de bronz pe care se află numele celor 13 victime care au căzut la pământ în cadrul evenimentelor fericite din ’89.
Se află în centru de mai bine de 15 ani, fiind realizat în anul 2003.
3. La o aruncătură de băț de cele două monumente prezentate mai sus îl întâlnim pe cel al Memorandiștilor, la începutul Bulevardului Eroilor.
Sub semnul vorbelor lui Ioan Rațiu, Existența unui popor nu se discută, se afirmă!, ansamblul amintește de reprezentanții comunității românești din anii 1890.
Evenimentul istoric surprinde problema etnicilor români din Transilvania, care chiar dacă formau majoritatea, nu se puteau bucura de o serie de drepturi.
Din pricina curajului de a-și expune punctul de vedere, activiștii Partidului Național Român au fost condamnați la închisoare, urmând a fi grațiați la insistențele regelui Carol I.
Monumentul are o înălțime de 18,8 metri și a fost realizat de către sculptorul Eugen Paul.
Alături de cuvintele lui Ioan Rațiu, pe suprafața acestei statui din Cluj se află inscripționate și numele memorandiștilor.
Nu în ultimul rând, statuia a fost amplasată pe fostul loc al monumentului Lupa Capitolina, care în momentul inaugurării din 1994 a fost mutat puțin mai departe de zona inițială.
4. Cel mai probabil cunoști această statuie după denumirea Statuia Lupoaicei sau Lupoaica cu puii.
Acest ansamblu este o copie după originalul Lupa Capitolina din Roma, fiind o donație de la statul italian.
Monumentul îi înfățișează pe celebrii Romulus și Remus, cei care au pus bazele Romei Antice, alături de lupoaica.
Istoria statuii este una destul de controversată, soarta ei fiind determinată de fiecare punct cheie din istoria românilor.
Când în urma dictatului de la Viena, Clujul a intrat sub administrație horthystă, s-a decis mutarea statuii la Sibiu.
După cel de-al Doilea Război Mondial aceasta s-a întors înapoi la Cluj, fiind amplasată de această dată în fața Universității Babeș-Bolyai.
Sculptura este realizată din bronz, are dimensiuni medii, însă cu siguranță îți va sări în ochi ori de câte ori iei la pas centrul orașului.
Nu pot trece însă neobservate inscripția în limba latină Alla Citta de Clvj, Roma madre, MCMXXI care sintetizează în doar câteva vorbe istoria care stă la baza statuii.
De asemenea, cea de a doua statuie donată de statul italian se află în Republica Moldova, la Chișinău, fiind un simbol pentru unificarea cu Regatul României.
5. Acum că am luat pulsul monumentelor istorice din punctul zero al Clujului, luăm în continuare la pas Bulevardul Eroilor și ajungem între Teatrul Național și Catedrala Ortodoxă.
Aici se înalță statuia închinată lui Avram Iancu, liderul revoluției din anul 1848 din Transilvania.
Realizată în anul 1993 de către sculptorul Ilie Berindei, statuia a fost amplasată pe un fost monument dedicat eroilor sovietici.
Ce vedem noi astăzi este rezultatul artei care se împletește cu elementele desprinse din contemporan, statuia fiind plasată în mijlocul unei fântâni arteziene.
Soclul pe care este înălțat Avram Iancu este realizat din blocuri de piatră care simbolizează Munții Apuseni, locul lui natal.
De asemenea, la bază sunt reprezentate și trei tulnicărese care cheamă morții la luptă.
La acele vremuri, tulnicul era un instrument tradițional zonei Apusenilor prin intermediul căruia se facilita comunicarea dintre comunitățile aflate la mare distanță și nu numai.
De cealaltă parte a drumului, în fața clădirii Teatrului se află reprezentările poeților Mihai Eminescu și Lucian Blaga, fiind astfel un loc în care poveștile și istoria se întrepătrund.
6. Un alt monument de tip ecvestru regăsit în centrul Clujului este statuia lui Mihai Viteazul, în piața care poartă același nume.
Acest personaj istoric este emblematic pentru zona Clujului, întrucât a consolidat unirea politică a principatelor, iar ultimele zile din viață le-a trăit la Câmpia Turzii, loc în care a fost asasinat.
Statuia are o înălțime de 7 metri, cu un soclu de 4 pe care se află scrijelite următoarele cuvinte: Mihai Viteazul - 1593-1601, Domnul Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei.
De asemenea, pe soclu se regăsește și stema domnitorului, o reprezentare heraldică ale celor trei steme reunite sub un singur blazon.
Monumentul a fost inaugurat în anul 1976, fiind opera artistului Marius Butunoi.
7. Nu în cele din urmă, încheiem turul celor mai cunoscute statui din Cluj în Piața Muzeului, loc în care ne putem odihni lângă Obeliscul Carolina.
Acesta a fost ridicat în anul 1817, marcând bucuria cu privire la vizita familiei austriece Francisc I și împărăteasa Carolina.
Deși locul inițial a fost în Piața Unirii, deciziile timpului au avut un efect și asupra Obeliscului, fiind mutat încă din 1898 pe locul pe care se află și astăzi.
În ceea ce privește compoziția obeliscului, acesta include o serie de basoreliefuri care conturează stema Clujului, o inscripție în latină și familia imperială la Cluj.
De asemenea, se evidențiază imaginea îngerul sculptat, cât și cei 4 vulturi care țin în cioc lauri din fier forjat.
Noi ne-am convins, istoria încă vibrează pe străzile Clujului datorită acestor monumente.
Așadar, dacă nu știi ce să faci în weekend când se anunță temperaturi mai blânde, poți să îți faci un traseu în care să bifezi toate propunerile noastre din această listă.
De asemenea, dacă ești nou în oraș sau ți-ai propus să guști din istoria locului, aceste statui din Cluj sunt un bun punct de plecare în călătoria timpului.
Două splendide busturi din bronz, regele Decebal şi împăratul Traian, ar putea istorisi o adevărată odisee ce se întinde pe o perioadă de aproape un secol, poveste întortocheată ce începe glorios la Roma (în Italia) şi se încheie sec şi anost într-un depozit al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT).
Acesta sunt cele mai importante dintr-o listă mai lungă marcată cu mesajul „statui neamplasate”, dar aflate în patrimoniul Primăriei locale.
Cele două busturi se află la MNIT, într-o sală de la etaj, folosită în acest moment ca depozit de exponate.
„Cele două busturi au fost comandate în anul 1928, de primarul de atunci al municipiului Cluj, Teodor Mihali, şi plătite din fondurile Primăriei.
Ettore Ferrari a realizat, printre altele, statuia lui Ovidiu din Constanţa şi medalionul cu împăratul Traian de pe soclul Lupii Capitolina.
Celebrul sculptor italian a realizat şi expediat lucrările în patru luni”, arată consilierul liberal Bîldea în solicitarea adresată primăriei.
Totodată, acesta subliniază că în perioada interbelică, cele două sculpturi au fost amplasate în sala de şedinţe a Consiliului Local Cluj, în clădirea din Piaţa Unirii nr. 1, astăzi camera în care se colectează taxele locale, propunând ca şi acum sculpturile să fie amplasate în spaţiul ce are aceeaşi destinaţie, respectiv în Sala de sticlă a primăriei.
„După Dictatul de la Viena, sculpturile au fost reamplasate la Turda până în anul 1995, când, în urma unei tentative de furt, s-a descoperit cine este proprietarul celor două busturi, respectiv Primăria Cluj-Napoca.
Dar, povestea busturilor nu mai este cunoscută în detaliu.
„Au fost comandate deodată cu Lupa Capitolină, monument care acum se află pe Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca.
Cert este că în 1928 se aflau în primăria oraşului, probabil în sediul cunoscut astăzi ca „Primăria Veche”.
Odată cu ocuparea Transilvaniei de către hortyşti, în 1940, pentru a se evita distrugerea lor de către noii ocupanţi, au fost duse la Turda, la Muzeul de Istorie, unde au rămas mult timp.
După Revoluţie, în timpul fostului primar Gheorghe Funar, au fost aduse şi depozitate la noi
Din istoria acestor lucrări s-a păstrat şi zvonul că ele ar fi trecut şi prin Timişoara, la un moment dat.
„Sunt nişte statui frumoase, lucrate în acelaşi stil cu Lupa Capitolină; şi aceasta a stat o vreme la noi în muzeu.
Un domn, Marian Lazăr, a realizat un studiu despre ele, se pare că au avut un traseu uimitor, unii ziceau că au fost pe la Timişoara…
Noi mai ştim doar crâmpeie din istoria incredibilă a acestor statui.
Cel mai probabil sunt opera aceluiaşi sculptor care a realizat şi Lupa Capitolina, Ettore Ferrari.
Făceau parte din aceleaşi contracte pe care primăria clujeană le-a încheiat cu municipalitatea Romei.
Eu sunt de 20 de ani la muzeu şi nu au fost expuse până acum.
Oricum, noi mai avem un bust al lui Decebal, sculptat în piatră.
Statuile au drumul şi viaţa lor, fiecare epocă istorică le-a valorizat sau, după caz, le-a diminuat valoarea.
Statuia Lupoainei aflată în centrul Clujului a fost donată de statul italian României, alături de încă una, identică, dăruită Chişinăului, „drept simboluri ale unităţii românilor din zonele unificate cu Regatul Român”.
A fost realizată după lupoaica de pe Capitoliu, cu cei doi gemeni, Romulus şi Remus.
Pe soclul monumentului din Cluj se află un basorelief cu imaginea împăratului Traian şi cu inscripţia „ALLA CITTÀ DI CLVJ, ROMA MADRE, MCMXXI”.
Iniţial, a fost amplasată în Piața Unirii, în fața statuii lui Matei Corvin.
Festivitatea de dezvelire a avut loc în 28 septembrie 1921, fiind prezidată de Iulian Pop, primul primar român al municipiului, în prezenţa a numeroşi localnici.
În 1940, în urma Dictatului de la Viena, din 1940 şi până în 1944, statuia a fost adăpostită la Sibiu.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, statuia a revenit la Cluj, dar noul climat politic existent nu a permis reinstalarea statuii pe locul original, de aceea ea a fost montată în anul 1967, la iniţiativa profesorului Constantin Daicoviciu, în faţa clădirii centrale a Universităţii, unde a rămas până în 1973, când statuia a revenit în Piața Unirii, pe locul ei din faţa Universităţii fiind amplasat grupul statuar Şcoala Ardeleană.
Statuia Lupoaicei (Lupa Capitolina) din Chişinău (Republica Moldova astăzi), a fost dăruită de municipalitatea oraşului Roma în primii ani după Unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România, mai precis, în anul 1921.
Pentru a aminti originea romanică a populaţiei băştinaşe din Basarabia şi romanitatea lingvistică comună, în 1921, municipalitatea oraşului Roma a oferit municipiului Chişinău o copie a statuii Lupa capitolina, realizată de sculptorul Ettore Ferrari.
Statuia a fost instalată în faţa Sfatului Ţării (-parlamentul Basarabiei la data Marii Uniri) a votat unirea cu România (clădire care a devenit în 1933 sediul „Facultăţii de Ştiinţe Agricole”).
O dată cu anexarea sovietică, în urma pactului Hitler-Stalin, statuia a fost topită de către cotropitorii ruşi, care o socoteau „simbol al fascismului italian şi al imperialismului roman”.
După obţinerea independenţei Republicii Moldova în 1990, „Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” a realizat o replică a statuii, pe care a dăruit-o noului stat, de aceeaşi obârşie latină.
Statuia a fost instalată în faţa „Muzeului de Istorie a Republicii Moldova” din Chişinău.
Odată cu venirea comuniştilor rusofoni la putere, în 2001, simbolurile latinităţii poporului au ajuns a fi din nou marginalizate, în contextul doctrinei moldovenismului promovat de către aceştia.
Deteriorată pe timpul nopţii de persoane necunoscute, Lupoaica a fost demontată de pe soclu pentru restaurare şi în ciuda faptului că unii donatori se oferiseră să o refacă, ea zace şi acum în subsolul Muzeului.
Există mărturii că lucrările de restaurare au fost zădărnicite din motive politice.
Dar între timp, după constituirea Alianţei pentru Integrare Europeană în iulie 2009, un şir de proiecte culturale îngheţate de guvernarea comunistă, printre care şi instalarea bustului lui Liviu Rebreanu pe Aleea Clasicilor, au primit undă verde.
Un periplu demn de un călător pasionat au urmat aceste simboluri ale românismului, reuşind până la urmă să vină în întâmpinarea privitorului şi a iubitorului de ţară.
Acum aşteptăm ca şi celelalte statui, plecate odată cu acestea din atelierul sculptorului din Roma, să desfete privirile celor ce admiră arta şi istoria.
Sperăm ca viitorul să fie mult mai îngăduitor cu ele şi să le mai dea o şansă de a sta pe piedestal.
tags: #statuie #maternitate #cluj