Un factor deosebit de important în creşterea rădăcinilor este individualitatea fiecărei specii sau chiar a fiecărui soi de plantă. Sistemul radicular al plantelor poate fi clasificat în trei categorii: pivotant, semifibros (semifasciculat) şi fibros (fasciculat). Lucerna are rădăcină pivotantă, cu o rădăcină primară, care pătrunde adânc în sol, şi cu ramificaţii laterale. Cele mai tipice rădăcini pivotante le are sfecla, morcovul şi alte plante.
Rădăcinile porumbului cresc în adâncime şi lateral, iar sistemul radicular al porumbului este puternic, cu o masă vegetală de rădăcini aproximativ egală cu masa aeriană. Majoritatea rădăcinilor sunt foarte subţiri, ramificate şi au o capacitate mare de absorbţie a apei şi a substanţelor hrănitoare dintr-un volum mare de sol. Porumbul consumă cantităţi mari de fosfor din îngrăşăminte în primele faze de vegetaţie, apoi, după ce a crescut, ajungând la înălţimea de 30-40 cm, rădăcinile cresc în asemenea măsură încât extrag cele mai mari cantităţi din rezerva solului.
Rădăcinile lucernei se dezvoltă în solurile normale până la adâncimi mari în primii ani (1,50-1,80 m în primul an, 3-3,50 m în al doilea an, până la 6-8 metri în al treilea an, dacă nu întâlneşte straturi impermeabile). Lucerna hrăneşte planta din straturile adânci ale solului, aducând la suprafaţă cantităţi mari de nutrienţi. Sunt şi plante ca ceapa care îşi dezvoltă rădăcinile până la adâncimi mult mai reduse (15-20 cm).
Pentru a cunoaşte contribuţia rădăcinilor la creşterea părţii aeriene este necesar să se cunoască: cantitatea totală de rădăcini, lungimea totală, diametrul, suprafaţa exterioară, gradul de ramificare, distribuţia verticală şi longitudinală, adâncimea şi lăţimea maximă, ritmul de creştere etc. Examinarea rădăcinilor poate fi realizată în monoliţi de sol, în probe de sol din cilindri, vase şi cutii de vegetaţie cu ajutorul izotopilor radioactivi, conform I. Staicu (1969).
Metode de examinare a rădăcinilor
Metoda de examinare a rădăcinilor din monoliţi de sol
Pentru a lua monoliţi de sol, se sapă o groapă de 1,20 metri, cu perete neted. Pe acest perete se aplică o scândură, în care sunt bătute cuie subţiri sau bucăţi din ace de croşetat, cuiele fiind la distanţă de 5 cm. O foaie de plastic neagră acoperă interiorul scândurii pentru a permite fotografierea rădăcinilor despărţite de sol.
Se descrie partea aeriană a plantei, apoi se săpă o gropă de 1,20 metri, se taie peretele solului, se scoate o felie de sol de 15 cm grosime şi se păstrează în vas de lemn cu apă. Rădăcinile se separă prin spălare, folosind o stropitoare automată cu trei tuburi perforate. Pentru solurile argiloase, se foloseşte pirefosfat de sodiu pentru dispersarea argilei.
După separarea rădăcinilor, acestea se aşază în poziţia normală în vasul cu apă pentru fotografiere.
Metoda de examinare a rădăcinilor din probe de sol ridicate cu ajutorul cilindrilor
Se folosesc cilindri de 7 cm diametru şi 15-25 cm lungime, cu vergea metalică de 0,70-1 m. Se introduc în sol la adâncimi succesive, luând probe de sol la 10 cm, până la 1 m sau mai adânc. Rădăcinile din probe ajung în laborator pentru spălare şi examinare. Spălarea se face deasupra unei site de aramă cu ochiuri de 0,3 mm. După spălare, rădăcinile se separă, se usucă la 75°C timp de 48 ore şi se cântăresc. Această metodă permite determinarea distribuţiei rădăcinilor în straturi profunde cu mai mare exactitate; pentru fiecare parcelă se recomandă câte 25 de sondări.
La pomii roditori se foloseşte metoda Weaver: se sapă tranşeu, se netezeşte peretele şi se grupează capetele rădăcinilor în categorii de diametru.
Metoda de examinare a rădăcinilor de plante cultivate în cutii şi vase de vegetaţie
Se folosesc cutii de lemn de 60x20x100 cm, cu posibilitatea de observaţie printr-un perete din sticlă, cu plasă de pătrate pe geam. La final, geamul este înlocuit cu o scândură, iar rădăcinile sunt separate de sol. Se pot cultiva plante în vase de vegetaţie pentru studii în stadii timpurii de creştere.
Metoda de examinare a rădăcinilor cu ajutorul izotopilor radioactivi
Fosforul radioactiv P32 poate fi folosit pentru studierea creşterii şi activităţii rădăcinilor, fiind introdus în sol la diferite adâncimi şi distanţe faţă de plantă. Rădăcinile leguminoaselor sunt pivotante şi pătrund în adâncime mai mare, fixând planta în sol şi contribuind la disponibilitatea fosfaţilor şi calciului pentru formarea structurii solului.
Observaţii despre rădăcinile la diferite culturi
Rădăcinile cerealelor păioase se găsesc în principal în stratul superficial; la secară pătrund până la 200 cm, iar grâul de toamnă poate folosi rădăcinile embrionare până la adâncimi semnificative. Rădăcinile porumbului cresc în adâncime și lateral; vegetalita masă a rădăcinilor este aproape egală cu masa aeriană. Florii de soia au o putere de pătrundere a stratului tasat mult mai mare decât porumbul. Cartoful, având un număr mic de rădăcini dezvoltate, extrage din sol cantități mai mici, dar răspunde bine la îngrăşăminte. Sfecla de zahăr dezvoltă rădăcini numeroase și adânci, ajungând la 1,20 m sau mai mult în soluri favorabile.
Aplicarea informaţiilor despre rădăcini în agricultură
Pentru a cunoaşte contribuţia rădăcinilor la creşterea părţii aeriene este esenţial să se evalueze adâncimea pătrunderii rădăcinilor fiecărei specii, soi sau hibrid în contextul udării şi fertilizării. În practică, transplantul plantei trebuie să ţină cont de stadiul dezvoltării sistemului radicular: rădăcinile nu trebuie să fie prea aglomerate, iar substratul să permită o bună răspândire a rădăcinilor. În cazul tratamentelor cu irigare, adâncimea de pătrundere a rădăcinilor este un parametru crucial pentru eficienţa apei şi a nutrienţilor.
Creşterea rădăcinilor este influenţată de mediu: sol poros cu densitate aparentă 1,0-1,4 g/cm3 favorizează rădăcinile de leguminoase; în culturile cu buruieni cresc adâncimea şi intensitatea rădăcinilor. Pentru ficusuri şi plante ornamentale, recomandările includ transplantarea în ghivece potrivite, folosirea unui amestec de sol bine drenat, udare regulată dar moderată, tăierea rădăcinilor în exces dacă este necesar, şi prevenirea uscării sau legării excesive a rădăcinilor.
Concluzii practice pentru cultivatori
- Analizați adâncimea și distribuția rădăcinilor pentru fiecare specie și soi înaintea irigării sau a aplicării îngrăşămintelor.
- Folosiți metode adecvate pentru recunoașterea rădăcinilor în câmp sau în vase, pentru o gestiune eficientă a apei și nutrienților.
- Încadrați transplanturile în ghivece și straturi de sol care să permită dezvoltarea normală a rădăcinilor fără perturbări majore.
- Monitorizați sănătatea rădăcinilor: rădăcinile bolnave pot provoca creștere lentă, florire/ fructificare deficitară sau moartea plantei.
Reguli la constructia unui beci sau pivnita
Soiuri specifice și culturi: rădăcinile porumbului cresc rapid în adâncime, iar sistemul său radicular este impresionant atât în adâncime, cât și lateral. Grâul de toamnă, secară și orz au capacitate de pătrundere în sol diferită, influențând utilizarea terenurilor și mărimea aportului nutritiv. Soia și porumbul prezintă comportamente diferite în ceea ce privește adâncimea penetrării și necesarul de fosfor în primele faze de creștere.
Rădăcinile lucernei pot ajunge până la adâncimi mari când condițiile de sol permit, iar în soluri sărace, structura radiculară poate fi semnificativ afectată. Între ghiveci, sol și udare există o interacțiune complexă care afectează viteza de creștere a rădăcinilor și capacitatea plantei de a se adapta la condițiile de mediu.
tags: #stim #ca #radacina #principala #provenita #din