Freundenberg redefinea stresul profesional prin sindromul de burnout: uzura şi epuizarea energiei, forţelor şi a resurselor care determină o scădere a întregului potenţial de acţiune al individului. Sindromul este indus de stresul cronic în profesiile care presupun implicare directă în ajutorarea semenilor (sectorul medical şi social). Individul îşi pierde bucuria de a trăi. Moartea apare prin distrugerea glandelor care controlează stresul - suprarenalele.
Comunicarea în mediul medical tinde să primească o notă de rigiditate accentuată chiar şi când se realizează pe orizontală, în sensul că se acordă destul de puţină atenţie unor reguli implicite ale lucrului în echipă, pe cât de simple şi de intuitive, pe atât de importante, reguli ce ar putea fi exprimate sintetic de „magicul” împreună. Cel mai expus la dezvoltarea sindromului epuizării este personalul medical tânăr.
Patologia indusă de stresul profesional este privită cu tot mai multă responsabilitate de către autorităţile sanitare din ţările dezvoltate. Supraîncărcarea rolului apare atunci când o persoană este solicitată să efectueze mai multe activităţi într-un timp tot mai scurt. Frustrarea desemnează două fenomene: fie împiedicarea cuiva să-şi realizeze un drept sau o dorinţă, fie starea psihică ce rezultă din acest blocaj. Agresivitatea este o consecinţă a frustrării. În plus, frustrarea se asociază cu creşteri ale ritmului cardiac. Frustrarea reprimată duce la depresie. Frustrarea, ostilitatea şi furia ne afectează negativ la nivel emoţional, mental, spiritual, dar şi fizic.
Asistenții medicali nu se bucură nici de prestigiu nici de recunoaşterea importanţei muncii lor nici din partea medicului şi nici din partea pacienţilor. Violeneţa fizică, verbală şi psihologică la care sunt supuşi asistenţii medicali, atât din partea pacienţilor, familiilor acestora cât şi din partea medicilor cu care lucrează în echipa medicală.
PREPARATOR UNIV. DRD. Colegiul Medicilor din Municipiul Bucureşti (CMMB) a prezentat un studiu prin care a fost masurat nivelul de stres profesional in randul medicilor din Capitala. Chestionarele aplicate şi metodologia folosită sunt standardizate internaţional, conform Copenhagen Burnout Inventory, care măsoară trei tipuri de burnout: personal, profesional şi cel legat de lucrul cu pacienţii. Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică, cât şi psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită şi interacţiuni frecvente cu oamenii.
Sindromul burnout duce la scăderea concentrării şi a memoriei, insomnie, creşte riscul erorilor şi reduce productivitatea. Fenomenul este cunoscut şi analizat de zeci de ani în Occident, urmarindu-se identificarea cauzelor, evaluarea impactului şi reducerea riscului de epuizare profesională. Participantii la studiul CMMB au declarat că lucrează în medie 42,9 ore pe săptămână şi consultă în medie 18,2 pacienţi pe zi.
Un studiu efectuat în 12 ţări europene arată că 43% dintre medici suferă de epuizare emoţională. Burnout-ul este prezent într-un număr destul de mare de cazuri, dar este mai puţin legat de lucrul cu pacienţii, ci mai degrabă de factori de sistem (birocraţie, legislaţie neclară, presiuni emoţionale ale rudelor, recunoaştere socială redusă, lipsuri materiale).
Un real ajutor ar putea fi oferit medicilor prin implementarea unor programe de management al stresului. De asemenea, ar fi important ca societatea să cunoască şi să recunoască existenţa fenomenului burnout. Atenţie, Burnout! Tu cum te mai simţi azi … fie că eşti medic, asistent, brancardier … fie că eşti în mijlocul capitalei sau într-un spital micuţ de provincie, că îngrijeşti oameni la domiciliu sau te-ai lipit iar de acel perete cu lacrimi şiroaie sub măști, în ATI? Primim destul de des RO Alertări în privinţa calamităţilor, creşterii cazurilor de Corona. Tu mai tragi obloanele, respiri. Nu trage obloanele peste suferinţa mintală. Burnoutul e real, complex, nu e doar lipsa de odihnă fizică iar noi suntem aici pentru soluții în toată complexitatea lor!
Termenul burnout este un cuvânt relativ nou, introdus pentru prima dată în 1974 de către Herbert Freudenberger, în cartea sa „Burnout: The High Cost of High Achievement”. Stresul care contribuie la această stare de epuizare poate proveni în principal de la locul de muncă, dar stresul provenit de la stilul de viață în care trăiești se poate adăuga la acesta. În timpul pandemiei de COVID-19, spitalele au fost forţate să ofere rapid facilităţi clinice şi echipe de asistenţă medicală pentru a face faţă valului în creştere al pacienţilor infectaţi cu COVID-19.
Pentru a satisface cererea tot mai mare, sistemele de asistență medicală din întreaga lume au fost forţate să trimită mulţi lucrători din domeniul sănătăţii în zone din afara specialităţilor şi/sau a expertizei lor clinice obișnuite, fiind necesară deseori efectuarea de ore suplimentare. Pe lângă aceasta, cinismul urmat de epuizarea emoțională poate face ca indivizii să se simtă nemulțumiți de munca pe care au depus-o şi să experimenteze sentimentul de detașare. De asemenea, sentimentul de ineficiență personală afectează bunăstarea emoțională a indivizilor și, în consecință, provoacă un sentiment de inadecvare și incompetență în ciuda atingerii scopurilor.
Înstrăinarea față de activitățile legate de muncă. Indivizii care se confruntă cu burnout-ul își consideră locurile de muncă ca fiind din ce în ce mai stresante și frustrante. Pot deveni cinici cu privire la condițiile lor de muncă și la oamenii cu care lucrează. Simptome fizice. Epuizare emoțională. Burnout-ul determină oamenii să se simtă scurși de energie, incapabili să facă față și obosiți. Scăderea performanței. Burnout-ul afectează în principal sarcinile de zi cu zi de la locul de muncă, sau la domiciliu atunci când jobul principal al cuiva implică îngrijirea membrilor familiei.
Persoanele cu burnout au reacții negative cu privire la îndatoriri sau la sarcinile pe care le au de făcut. Deseori, persoanele cu burnout manifestă unele simptome întâlnite și în alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, însă persoanele cu depresie experimentează sentimente și gânduri negative despre toate aspectele vieții, nu doar legate de locul de muncă. Stresul ridicat de la locul de muncă nu duce întotdeauna la burnout. Dacă stresul este bine gestionat, este posibil să nu existe efecte negative sau acestea să fie minime.
Burnout-ul poate apărea ca urmare a interacțiunii dintre factorii de mediu și cei individuali. Desigur, nu doar medicii sau lucrătorii din domeniul sănătății sunt cei care dezvoltă burnout. Lucrătorii din fiecare industrie, la fiecare nivel sunt expuși unui risc potențial. Deadline-uri nerezonabile, lipsa de comunicare, feedback și de sprijin din partea unui manager, lipsa clarității rolului. Doar 60% dintre lucrători știu ce se așteaptă de la ei. Sarcinile de lucru greu de gestionat pot face ca angajații să se simtă copleșiți. Angajații care se simt nedreptățiți la locul de muncă sunt de 2,3 ori mai predispuși să experimenteze un nivel ridicat de epuizare.
Epuizarea profesională poate fi prevenită dacă furnizorii de asistență medicală devin conștienți de factorii de risc și sunt pregătiți pentru gestionarea stresului profesional în rândul angajaților. După cum recomandă OMS și OIT (2020), grupurile de lucru locale ale psihologilor trebuie să pună la dispoziția profesioniștilor din domeniul sănătății instruire și supraveghere permanentă, pentru a-i determina pe aceștia să fie capabili să ofere răspunsuri emoționale și psihologice adecvate în timpul unei calamități, sau în fața unor incidente diverse, printre care pandemia COVID-19. Se recomandă ca organizațiile de asistență medicală să furnizeze personalului informații practice privind identificarea, gestionarea stresului și strategii optime de reducere a epuizării profesionale.
Hilio vine cu soluții individualizate prin specialişti în sănătate mintală. A fi asistent medical este o profesie valoroasă, vocațională și plină de semnificație și este în continuare piesa vitală într-un sistem funcțional de îngrijire a pacienților. Dar nu este deloc ușoară. A fi asistent cere mai mult decât pregătire medicală. Cere să fii pregătit pentru provocări dificil de gestionat și care se schimbă într-un ritm alert, într-un domeniu solicitant și imprevizibil.
Ce îngreunează această situație - cât se poate de reală - este ideea tabu că un asistent medical poate suferi de anxietate și depresie. Mulți nici nu conștientizează că ar avea nevoie de terapie sau consiliere, sau că suferă de burnout sau epuizare. Ba mai mult, se crede că asistenții medicali sunt stâlpi de sprijin și putere, deși sunt oameni vulnerabili la aceleași probleme, uneori mai mult, ca și ceilalți. În timp ce unii reușesc să facă față stresului de la job cu brio, alții se luptă cu un sentiment de eșec, de neputință și chiar pierdere, ceea ce poate duce ușor la burnout, anxietate sau depresie.
Poate am înțeles, per total, de ce asistentul medical are unul dintre cele mai căutate și mai importante profesii din lume, cu un nivel ridicat de stres. Cercetările din ultimii ani au arătat deja că procentul asistenților medicali care suferă de depresie este dublu față de cel pentru alte profesii. De asemenea, un studiu publicat în Journal of Occupational and Environmental Medicine în 2018 arată că asistenții medicali cu o sănătate psihică slabă sunt, de asemenea, mai susceptibili de a face erori medicale (26-71% mai mult decât cei sănătoși mental).
Asistența medicală presupune un ritm alert de lucru, atenție maximă, concentrare, energie ridicată și multă responsabilitate, ceea ce predispune asistenții medicali la epuizare și simptome depresive. Toate pot afecta chiar și cei mai puternici sau mai experimentați asistenți medicali. Când acest lucru se întâmplă, concentrarea, abilitățile de comunicare, lucrul eficient și gândirea critică, orientată spre soluții sunt grav afectate. Instituțiile medicale trebuie să contribuie la o cultură a stării de bine și să implementeze strategii care să sprijine sănătatea fizică și psihică bună a angajaților - lucru care ajută atât asistenții medicali, cât și pacienții.
nursingul este un domeniu important, care oferă siguranță financiară și o carieră de viitor, în care lucrezi din pasiune și dorința de a ajuta oamenii. Însă există și acest revers: performanța, satisfacția și starea de bine nu mai depind doar de pregătirea medicală, ci de inteligența emoțională, reziliență mentală, cunoașterea psihologiei umane, compasiune - față de pacienți, dar mai ales față de sine.
- Practicile de mindfulness au fost îndelung studiate științific pentru efectele lor benefice asupra stării mentale și fizice. Astăzi, există programe special concepute pe baza acestor descoperiri - cursuri de mindfulness, cursuri de echilibrare emoțională, cursuri de compasiune de sine etc.
- Probabil cea mai bună și mai importantă metodă prin care asistenții medicali își pot menține sau recăpăta sănătatea psihologică și emoțională în condiții de stres este un program de terapie sau de consiliere, în funcție de nevoile acestora. Angajatorii pot asigura asistenților afectați de factori de stres ridicat un program de psihoterapie - atunci când există deja probleme declanșate, sau ședințe de consiliere psihologică - ideale pentru prevenirea problemelor de la bun început. Pentru a promova o cultură de wellness și a opri stigmatizarea asistenților medicali care suferă de burnout, anxietate, depresie sau care au o sănătate mentală vulnerabilă, companiile pot oferi gratuit acest tip de ședințe de psihoterapie sau consiliere în grup.
- Aceste programe de stress management sunt ideale pentru administratori și manageri medicali, dar și pentru cei direct afectați de condiții de stres ridicate. Asistenții medicali interacționează constant cu situații sensibile, conflictuale și solicitante și trebuie să ia cele mai potrivite decizii medicale în fiecare caz.
- Cu toate că încă nu este încă o măsură populară și prea des implementată în cadrul companiilor românești, este una cât se poate de benefică pentru cei care suferă de epuizare psihică, burnout sau stări anxioase sau depresive. Conversațiile despre sănătatea mintală la locul de muncă încă sunt tabu, iar angajații preferă fie să mintă, fie să continue să lucreze, deși ineficient și riscant.
- Companiile se orientează adesea, în strategiile lor de HR, spre a oferi beneficiile de care au nevoie angajații. Sportul susține sănătatea fizică, dar de asemenea este recomandat și de terapeuți și medici pentru a scădea nivelul de stres, pentru a stimula echilibrul mental și starea de bine, pentru a crește nivelul de optimism și reziliență mentală, pentru a înteți puterea de concentrare șamd.
- Cum explicăm importanța compasiunii de sine: efectele compasiunii au fost intens studiate, sunt reale și aplicate. Este una dintre cele mai practice tactici de înțelegere și gestionare a stresului, care susține un mindset constructiv atât la job cât și în viața personală. Desigur, cultivarea compasiunii nu este îndeajuns pentru a preveni sau trata tulburările mentale diagnosticate, dar ajută în a rămâne conștient, prezent și pregătit pentru fiecare zi, așa cum vine.
Asistenții medicali au nevoie de terapie - sau, mai bine spus, mai ales aceștia. Tocmai de aceea, angajatorii și angajații ar trebui să se sprijine reciproc pentru a crea o cultură conștientă de importanța sănătății psihice la locul de muncă. MEDIjobs este lider în Romania în domeniul recrutării din sănătate. Recrutăm specialiști medicali din Romania pentru Romania și trimitem oferte de job personalizate către specialiștii care se înregistrează în platforma noastră. Procesul de înregistrare este RAPID, USOR și GRATUIT.
Tehnologia, informatica și domeniile sociale se confruntă cu schimbări continue zi de zi. Natura locului de muncă și interacțiunea directă cu pacienții poate crea situații provocatoare pentru personalul medical. Sectorul sănătății este unul dintre sectoarele în care angajații întâmpină cele mai multe dificultăți din cauza diferiților factori. Stresul, anxietatea și epuizarea cu care se confruntă medicii, asistentele și personalul medical auxiliar pot afecta atât performanța în muncă, cât și starea de sănătate, contribuind la scăderea calității vieții.
Anxietatea poate afecta raționamentul și abilitățile de gândire abstractă, ceea ce duce la o lipsă de atenție și coordonare. Diverse emoții, cum ar fi frica și anxietatea, pot afecta metodele de rezolvare a problemelor. Anxietatea profesioniștilor din domeniul medical poate duce la accidentări și boli profesionale; afectează sănătatea fizică, socială și psihologică. Burnout-ul este răspunsul psihologic al lucrătorilor din domeniul sănătății. Există o relație semnificativă între anxietate și sindromul de epuizare, iar anxietatea poate duce la sindromul de epuizare.
Personalul medical este expus la burnout ca urmare a acțiunilor psihologice și comportamentale din cauza stresului și presiunii cauzate de interacțiunea directă și de natura locului de muncă. În plus, lipsa serviciilor de sănătate și distribuția dezechilibrată a personalului creează, de asemenea, un sentiment de stres. Factorii precum condițiile de muncă necorespunzătoare, personal insuficient, lipsa echipamentului medical și problemele de aprovizionare pot afecta sănătatea mintală a personalului. Stresul și epuizarea bazate pe acest mediu de lucru pot duce la tulburări de sănătate mintală precum depresie, anxietate și sentimente de neputință. În plus, pot apărea și simptome fiziologice precum dureri de cap, tensiune musculară și insomnie.
Aceștia sunt adesea martori la realitățile dure ale vieții în medicină, mai ales cei care trebuie să fie martori la evenimente traumatice. Personalul medical din secțiile de urgență și din unitățile de anestezie și terapie intensivă se confruntă adesea cu moartea, suferința și cazuri care necesită decizii urgente. Sistemul de sănătate funcționează în cele mai dificil condiții, mai ales în timpul epidemiilor sau situații extraordinare precum pandemia de COVID-19, care a afectat întreaga lume și a provocat un număr ridicat de decese. Aceste perioade afectează și sănătatea mintală a echipelor medicale, care își asumă o povară socială și de muncă intensă.
Mai mult decât atât, au existat și disparități în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății: cei care au fost în prima linie în diagnosticarea, tratarea și îngrijirea pacienților în timpul pandemiei de COVID-19 au raportat simptome mai severe de anxietate, depresie și stres. În stadiile incipiente ale unei crize epidemiologice, simptomele precum anxietatea și frica cresc imediat, dar scad rapid în etapele ulterioare, în timp ce simptomele depresiei și stresului post-traumatic persistă în timp.
În urma unui studiu, care a cuprins completarea chestionarelor de către 534 de medici, asistențe și furnizori de asistență medicală primară din provincia Hubei (China), s-a concluzionat că nivelul de stres al personalului medical a fost extrem de ridicat în timpul pandemiei de COVID-19. Un alt studiu realizat în Turcia a constatat că 38% dintre asistentele care lucrează în serviciile de urgență s-au confruntat cu stres. Luând în considerare aceste informații, ar trebui luate măsuri de precauție pentru sănătatea profesioniștilor din domeniul medical și, prin urmare, pentru servicii de îngrijire a sănătății mai bune, unde riscul de eroare umană este redus la minimum.
În timpul pandemiei, una dintre cele mai dificile probleme a fost accesul la echipamente de protecție adecvate. Echipamentul individual de protecție poate fi furnizat profesioniștilor din domeniul sănătății. În concluzie, există pași care pot fi întreprinși pentru a rezolva această problemă și care pot avea un impact pozitiv asupra sănătății publice. Instituțiile de asistență medicală ar trebui să acorde prioritate sănătății psihologice a angajaților lor și să creeze un mediu de lucru favorabil. Politicile instituționale ar trebui să includă măsuri precum un mediu de lucru mai puțin stresant, servicii de sprijin pentru gestionarea volumului de muncă al angajaților, precum și cursuri regulate de sănătate mintală pentru profesioniștii din domeniul sănătății.
Aceste acțiuni pot oferi instrumentele necesare pentru a depăși stresul la locul de muncă, pentru a preveni epuizarea și pentru a menține sănătatea mintală. Practicarea unei meserii din domeniul medical este foarte solicitantă. Stresul se datorează faptului că personalul medical trebuie să răspundă nevoilor pacienților și a familiilor acestora într-un timp foarte scurt, iar cunoștințele și procedurile medicale includ, uneori, limitări și incertitudini. Orice eroare sau greșeală vine cu un cost uman foarte mare, poate pune în pericol viața unui pacient și, de foarte multe ori, este ireversibilă.
Un număr foarte mare de studii a indicat faptul că expunerea pe termen lung la stres profesional poate duce la sindromul psihologic de „burnout” sau epuizare. În societatea modernă, stresul legat de locul de muncă și epuizarea sunt aspecte importante pentru profesioniștii din domeniul sanitar. Primul studiu asupra epuizării profesionale (burnout) care afectează principalele categorii de cadre medicale dintr-un spital, nu doar medici sau asistente medicale, a fost realizat la spitalul universitar din Tainan, Taiwan în 2014.
Recomandarea studiului a fost ca programele pentru reducerea stresului profesional al cadrelor medicale să se concentreze asupra profesioniștilor tineri, iar strategiile de intervenție trebuie să fie atât individuale cât și de grup. Cum poateţi aprecia starea de bine? Starea de sănătate a individului poate fi evaluată calitativ prin analiza stării de bine, aceasta având câteva criterii în funcţie de care poate fi analizată: existenţa unor relaţii pozitive cu ceilalţi, acceptarea de sine, gradul de autonomie şi control asupra vieţii, existenţa unui sens şi a unui ţel în viaţă, dorinţa dezvoltării personale.
Starea de bine ocupaţională ţine de starea de bine emoţională şi de o funcţionare pozitivă; dacă munca depusă în cadrul unei organizaţii capătă sens şi valoare, starea de bine rezultată din aceste activităţi conduce la o mai bună performanţă. La nivel personal, binele este generat de siguranţă, de sentimentul de împlinire familială, de satisfacerea nevoii de afecţiune şi apartenenţă.
Cum puteți identifica starea de stres? Starea de stres apare atunci când organismul face un efort intens pentru a se adapta unor situații mai puțin obișnuite pentru el. Simptomele stresului includ stări de anxietate, scăderea capacității de concentrare, tulburări de somn și tensiune arterială crescută. Depresia de stres se poate instala după traume psihice repetate și după o prelungită tensiune afectivă negativă, trecând prin faze până la sindroamele algice și depresive profunde.
Cum să gestionezi epuizarea profesională
Profilul cauzelor situației în pediatrie
Secțiile de pediatrie implică interacțiuni frecvente cu familii, situații de urgență, decizii rapide și răspunsuri la nevoi emoționale intense, ceea ce amplifică expunerea la stres. Fabrica de stres este alimentată de volum mare de pacienți, program încărcat, lipsa resurselor, conflicte în echipă și presiuni pentru rezultate rapide, toate acestea crescând riscul burn-out la asistentele medicale din pediatrie.
La nivel organizațional, factorii de risc includ cerințe de muncă neclare, lipsa feedback-ului constructiv, suport insuficient din partea managerilor și perioade prelungite de activitate în ture. Este esențial ca instituțiile să implementeze programe de wellness, să ofere suport psihologic și să creeze o cultură în care sănătatea mintală este prioritară.
Soluții practice pentru secțiile de pediatrie
- Programe de mindfulness și echilibrare emoțională pentru tot personalul, cu accent pe asistentele din pediatrie.
- Acces facil la psihoterapie sau consiliere psihologică pentru prevenție și tratament, cu opțiuni de terapie individuală sau de grup.
- Formare în managementul stresului pentru managerii de secție și pentru personalul direct implicat în îngrijire.
- Conversații deschise despre sănătatea mintală la locul de muncă pentru reducerea stigmatizării și creșterea acceptării cererii de ajutor.
- Promovarea activităților fizice regulate pentru reducerea stresului și îmbunătățirea rezilienței.
- Programe de compasiune de sine pentru îmbunătățirea relației cu sinelui și cu pacienții, cu impact asupra satisfacției profesionale.
Practica nursingului în pediatrie necesită adaptare la un ritm alert, cunoașterea psihologiei pacienților minori, capacitatea de a gestiona suferința și de a comunica eficient cu familiile. Implementarea acestor măsuri poate îmbunătăți semnificativ starea de bine a asistentelor medicale, reduce erorile medicale și crește satisfacția profesională, cu beneficii directe pentru pacienți și pentru calitatea îngrijirilor.
tags: #stresul #asupra #asistentelor #din #pediatrie