Reptilele sunt un grup de vertebrate tetrapode ectoterme cu piele solzoasă.
În clasificarea clasică a speciilor, reptilele constituiau o clasă.
Fiind un grup parafiletic, noțiunea de reptilă este considerată învechită și nu se mai folosește în clasificarea modernă.
Reptilele sunt vertebrate amniote, tetrapode, târâtoare, majoritatea ovipare, poichiloterme, cu sânge rece.
În trecut au existat și reptile uriașe: dinozauri, pterodactili, etc., iar formele actuale includ șopârlele, șerpii, broaștele țestoase și crocodilii.
Embrionul reptilelor este înfășurat într-un lichid protejat de o membrană.
Micile reptile sunt replici în miniatură ale adulților, așadar reptilele nu trec prin stadiul acvatic, larvar, ca la majoritatea amfibienilor.
Embrionul reptilelor este înconjurat de membranele amnios și allantois, servind pentru respirație și pentru stocarea reziduurilor.
Formele actuale includ șopârlele, șerpii, broaștele țestoase și crocodilii.
Fiecare embrion se dezvoltă în interiorul oului, iar fertilizarea este în mod constant internă în reptile.
Temperatura corpului reptilelor este variabilă, iar epidermisul este ridicat pentru a forma solzi sau scute.
Reptilele au un rol crucial în reglarea numărului de insecte și rozătoare, ceea ce evidențiază adaptarea lor în diferite medii.
Tehnicile de nutriție și digestie la reptile implică comportamente și fiziologii specifice, cum ar fi capacitatea de a înghiți prada fără mestecare în multe cazuri.
Stimulii de mediu, cum ar fi lumina și temperatura, influențează dezvoltarea embrionilor și reglementarea reproducerii prin gaze și hormoni.
În mediul natural, majoritatea reptilelor sunt terestre, dar unele sunt acvatice, cum ar fi broaștele țestoase de apă și crocodilii.
Coeficientul de diversitate pentru embrion este susținut de adaptările amniotelor, inclusiv oul cu protecție extra-embryonică.
Coada poate suferi autotoimire la multe specii de reptile, un mecanism de scăpare în fața pericolului.
La embrionii reptilelor se observă o structură cerebrală care interpretează stimuli externi în schimbări hormonale, necesare reproducerii și dezvoltării.
Epiderma reptilelor este uscată și lipsită de glande în majoritatea cazurilor, contribuind la păstrarea apei în organism.
În timpul dezvoltării embrionare, oul este înconjurat de membrane extra-embryonice, precum amnionul și allantoisul, care asigură respirația și depozitarea deșeurilor.
Embrionii reptilelor sunt de obicei orbiți de lumină pentru perioade scurte, ceea ce poate influența ritmul de dezvoltare.
Clasificarea tradițională a reptilelor o include peisajul: lacertilienele (șopârlele), oridinul ofidienilor (șerpi), chelonienele (broaștele țestoase) și crocodilianii.
Temperatura corpului este un factor critic în timp ce embrionii se dezvoltă, iar clocirea este adesea influențată de temperatura mediului.
Membra perinatală protejează embrionul în timpul dezvoltării în ouă și oferă surse de hrană prin integumentul oului.
Înmulțirea este, în cea mai mare parte, internă la reptile, iar ouăle sălășuiesc în medii calde pentru clocire.
tags: #structura #anatomica #a #embrionului #reptile
Postări populare:
- Opțiuni de maternitate în Sibiu
- Tricou galben cu buline și aplicație iepuraș – eleganță pentru bebe
- Semnificația icoanei Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” în iconografie
- Costuri și seturi complete de analize pentru fertilitate: ghidul cuplurilor
- Comparație: carucior cu landou vs. alte tipuri pentru parinti activi