Toate mamele, în special cele aflate la prima experiență, simt o neliniște pe măsură ce se apropie data nașterii. Organismul oferă indicii că nașterea se apropie prin contracții regulate. Contracțiile se referă la strângerea și relaxarea mușchilor uterului, proces care ajută copilul să iasă din uter în timpul travaliului. Colul uterin, deschiderea către uter, se înmoaie și se dilată.

Contracțiile se simt ca o presiune pe burtă, având o durată ce variază de la câteva secunde la minute. Femeile experimentează contracții cu intensități diferite. Aproape toate femeile însărcinate experimentează contracții în diferite faze ale sarcinii și pot crede că sunt în travaliu, însă aceasta poate fi și o alarmă falsă.

Medicul englez care a caracterizat pentru prima dată contracțiile false în anii 1800 le-a numit contracții Braxton Hicks. Chiar dacă mamele pot experimenta contracții false în orice moment al sarcinii, acestea par să apară mai frecvent în ultimul trimestru, ceea ce poate genera confuzie.

Înțelegerea Contracțiiloruterine

Contracțiile reale apar la intervale regulate, devenind mai frecvente și mai severe pe măsură ce timpul trece. La început, o persoană poate experimenta contracții la fiecare zece minute, apoi intervalul se reduce la cinci minute și așa mai departe. Nu există un model specific al contracției Braxton Hicks, aceasta rămânând imprevizibilă.

Un alt semn de observat este puterea neschimbată a contracțiilor false. Contracțiile Braxton Hicks afectează de obicei o parte a abdomenului mamei. Ele pot dispărea dacă femeia se ridică, se mișcă, își schimbă poziția sau se întinde și se relaxează. Mama poate observa tiparul contracțiilor, le poate nota și își poate schimba pozițiile pentru a confirma dacă sunt reale sau false.

Este mai bine să contactați furnizorul de servicii medicale dacă mama simte cu tărie că contracțiile sunt reale. În timpul travaliului timpuriu, contracțiile devin vizibile și o femeie însărcinată poate prezenta o strângere care persistă timp de 30 până la 90 de secunde. Aceste contracții sunt programate și distanțate la intervale regulate.

Intervalul dintre contracții se poate reduce pe măsură ce mama se apropie de travaliul activ. Contracțiile sunt mai puternice în timpul travaliului activ, iar intervalul dintre contracții se reduce. Contracțiile active ale travaliului durează de obicei 45 până la 60 de secunde, cu o pauză de trei până la cinci minute. În această etapă, colul uterin se deschide între 4 și 10 centimetri.

Infografic cu diferențele dintre contracțiile false și cele reale

Tipuri de Contracții False

Contracțiile false reprezintă contracții ale țesutului muscular de la nivelul uterului, care pot apărea în al doilea și în al treilea trimestru de sarcină. Contracțiile false au caracteristici diferite față de cele reale și pot fi de două tipuri: prodromale sau contracții Braxton-Hicks. La rândul lor, acestea prezintă diferențe.

  • Momentul apariției în sarcină: Contracțiile Braxton-Hicks pot apărea încă din al doilea trimestru, spre deosebire de cele prodromale, care sunt caracteristice celui de-al treilea, mai ales în apropierea datei probabile de naștere. Așadar, dacă simți contracții false în trimestrul 2, cel mai probabil este vorba de cele Braxton-Hicks. În schimb, contracțiile false în trimestrul 3 pot fi de ambele tipuri.
  • Intensitatea durerii: Contracțiile Braxton-Hicks cauzează o senzație de disconfort. Crampele sunt puțin dureroase și nu cresc în intensitate. În schimb, cele prodromale se asociază cu dureri mai puternice și pot varia sau crește în intensitate.
  • Durata contracțiilor: Fiecare contracție prodromală are o durată aproximativă de 60 de secunde. Cele Braxton-Hicks, în schimb, durează mai puțin de 30 de secunde.
  • Intervalul dintre contracții: Contracțiile Braxton-Hicks sunt neregulate - spre exemplu, pot apărea o dată sau de două ori într-o oră. Cele prodromale sunt contracții false dese, care apar conform unui tipar regulat (la 5-10 minute fiecare).
  • Răspunsul la tehnicile de ameliorare: Schimbarea poziției, relaxarea, plimbările, consumul de alimente sau apă pot ameliora contracțiile Braxton-Hicks.

Contracțiile false se manifestă sub forma unor crampe, dar au particularități diferite, în funcție de tipul lor. Spre deosebire de contracțiile false, cele adevărate sunt mult mai intense, mai prelungite și nu se ameliorează în timp, ci dimpotrivă, cresc în intensitate și devin din ce în ce mai frecvente.

Semne ale Travaliului Adevărat

Crampele puternice, dureroase, care nu se opresc, ci tind să se agraveze în timp (prima fază a travaliului durează 12-19 ore); contracțiile au o durată de 30-90 de secunde fiecare; crampele nu se ameliorează, ci se agravează la schimbarea poziției sau în timpul activității fizice; devine din ce în ce mai dificil să mergi sau chiar să porți o conversație; durerea este resimțită de jur-împrejurul abdomenului, inclusiv la nivelul spatelui și cervixului.

Aceste manifestări trebuie să te trimită la urgență la medicul obstetrician, deoarece anunță apropierea nașterii. La Maternitatea SANADOR, pacientele beneficiază de monitorizarea completă a sarcinii și de cele mai bune condiții de cazare, inclusiv în sistem rooming-in pentru nou născuți.

Braxton Hicks: Cum se simte Braxton Hicks? Travaliu fals vs. contracții adevărate ale travaliului

Ce Să Faci în Caz de Contracții False

Deși nu există un tratament propriu-zis pentru contracțiile false, ai la dispoziție multe tehnici care te pot ajuta să le ameliorezi sau să le ții sub control. În primul rând, asigură-te că te alimentezi corect și că te hidratezi suficient, pentru a menține un nivel optim de energie și a preveni deshidratarea. Dacă ai făcut efort fizic, întinde-te în pat și odihnește-te.

În cazul în care ai fost sedentară un timp prelungit, stai în picioare, dansează, fă o plimbare sau câteva exerciții fizice. O altă recomandare este să încerci diferite metode de relaxare, pentru a reduce stresul și anxietatea. La SANADOR, echipa medicală oferă suport și consiliere mămicilor, susținând alăptarea la sân din primele ore după naștere.

Dacă te confrunți cu contracții false, poate fi de ajutor să faci o scurtă plimbare, deoarece contractiile se opresc deseori odată cu modificarea poziției corpului ori atunci când te ridici și mergi, sau să faci câteva exerciții ușoare. De asemenea, te poți odihni puțin sau poți încerca să dormi, să faci o baie sau să asculți muzică, orice activitate care te relaxează.

Există și o serie de dureri abdominale care nu indică travaliul, denumite dureri de ligament rotund. Acestea apar de la ligamentele ce susțin uterul și se atașează pelvisului și devin întinse, pe măsură ce crește uterul. Acest tip de durere radiază până în zona inghinală și apare odată cu mișcarea, statul în picioare pentru mai mult timp, un acces de tuse sau de stranut, și durează de obicei doar câteva minute. Și în cazul acestora se recomandă schimbarea poziției și a activității. Te poate ajuta să stai întinsă pe o parte, cu susținerea abdomenului. Consumă alimente și băuturi ușoare și încearcă să te relaxezi.

În cazul în care aceste acțiuni nu diminuează contracțiile Braxton Hicks sau dacă acestea persistă și devin din ce în ce mai frecvente sau mai intense, este important să contactezi medicul care urmărește sarcina. De asemenea, este recomandat să contactezi medicul specialist în cazul în care sunt prezente oricare dintre următoarele simptome: sângerare vaginală sau scurgeri vaginale apoase, care pot însemna că s-a rupt apa, în cazul în care sarcina este avansată; contracții puternice la fiecare 5 minute, timp de o oră; contracții foarte intense; schimbări ale mișcării fătului, dar și dacă sunt mai puțin de 10 mișcări fetale la fiecare 2 ore; în acest caz apar dureri severe și persistente în abdomen; o stare generală de rău.

Sughitul la Bebeluși

Sughitul bebelușului este un fenomen des observat, în majoritatea cazurilor inofensiv, întâlnit la nou-născuți și sugari. Acesta apare atunci când diafragmul, adică un mușchi situat sub plămâni, se contractă brusc, iar corzile vocale se închid rapid, producând sunetul caracteristic de sughit. Sughiturile la bebeluși pot fi declanșate din diverse cauze, precum înghițirea aerului în timpul hrănirii, schimbările de temperatură sau stimularea nervului frenic.

Dacă nu știi de ce bebe sughite după ce mănâncă, trebuie să știi că explicația este foarte simplă. Bebe sughite des ca rezultat al unor contracții involuntare ale diafragmei, mușchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală și care este implicat și în respirație. Aceste contracții bruște și repetate ale diafragmei sunt urmate de închiderea rapidă a corzilor vocale, ceea ce produce sunetul caracteristic.

Mecanismul declanșator al sughitului implică iritarea sau stimularea nervului frenic, care controlează diafragma, sau a nervului vag, care influențează mai multe organe interne, inclusiv stomacul. La bebeluși, aceste structuri nervoase pot fi ușor stimulate datorită sensibilității lor crescute (întrucât procesul de creștere este în plină desfășurare). Sughitul poate apărea și ca un reflex fiziologic pe parcursul dezvoltării bebelușului. Acesta poate ajuta la eliberarea aerului înghițit din stomac sau poate contribui la maturizarea sistemului respirator și digestiv al nou-născutului. Este important de menționat că, deși sughitul poate părea deranjant, majoritatea bebelușilor nu par să aibă o problemă cu el și continuă să se comporte normal.

Imagine cu un bebeluș care sughite

Cauzele Sughitului la Sugari

  • Dezvoltarea sistemului nervos: În primele luni de viață, sistemul nervos al bebelușului este în plină formare și dezvoltare. Nervul frenic, responsabil de controlul diafragmei, și nervul vag, care influențează mai multe organe interne, sunt foarte sensibili. Astfel, prin hiperstimularea nervoasă, se poate observa că bebe sughite des.
  • Înghițirea aerului în timpul hrănirii: Sughitul poate fi declanșat de înghițirea aerului în timpul hrănirii cu produse pentru diversificare și alimentație, atât la alăptare, cât și la hrănirea cu biberonul. Bebelușii, mai ales cei care sunt hrăniți cu biberonul, pot înghiți aer odată cu laptele. Aerul înghițit se acumulează în stomac și poate provoca distensie gastrică, ceea ce irită diafragma și determină apariția sughitului.
  • Supraalimentarea: Aceasta este o altă cauză des întâlnită a sughitului la bebeluși. Când stomacul bebelușului este plin, se exercită presiune asupra diafragmei, ceea ce poate determina contracții involuntare ale acestui mușchi. Această presiune apare atât în cazul hrănirii în cantitate mare cu lapte matern, cât și cu formulă. Este important pentru părinți să observe semnele de sațietate ale bebelușului pentru a evita supraalimentarea.
  • Refluxul gastroesofagian: Refluxul gastroesofagian este o afecțiune frecventă la bebeluși, caracterizată prin întoarcerea conținutului stomacului în esofag. Acest fenomen poate irita diafragma, determinând sughituri frecvente. Refluxul este adesea însoțit de alte simptome, precum regurgitarea, starea de iritabilitate după hrănire și tulburările de somn. În cazuri severe, poate fi necesar consultul unui medic pentru controlul corespunzător al refluxului.
  • Schimbările de temperatură: Bebelușii sunt sensibili la schimbările de temperatură, iar trecerea bruscă de la un mediu cald la unul rece sau invers poate provoca sughitul. Acest lucru se întâmplă deoarece schimbările de temperatură pot afecta nervii care controlează diafragma, declanșând contracții involuntare. Părinții pot observa sughitul mai des după băi sau schimbarea hainelor, când bebelușul este expus la variații de temperatură.
  • Emoțiile puternice: Sughitul poate apărea și ca răspuns la emoțiile puternice sau excitația. Bebelușii reacționează intens la stimuli externi, iar bucuria, frica sau suprastimularea pot determina contracții ale diafragmei. Este un reflex natural al corpului care poate provoca sughituri temporare.
  • Activitatea fizică și poziția corpului: Bebelușii care sunt foarte activi sau care sunt mișcați frecvent după hrănire pot dezvolta sughituri din cauza modificărilor rapide ale poziției stomacului și diafragmei. De exemplu, ridicarea rapidă a bebelușului după masă sau poziționarea acestuia în moduri care pun presiune pe stomac pot declanșa sughitul.
  • Sistemul digestiv imatur: Imaturitatea sistemului digestiv la nou-născuți este o altă cauză potențială a sughitului. Tractul digestiv al bebelușilor este încă în dezvoltare, iar procesele digestive pot determina formarea de gaze și disconfort abdominal, care, la rândul lor, irită diafragma. Acest lucru este frecvent observat la bebelușii prematuri, ale căror sisteme digestive sunt și mai imature comparativ cu cele ale bebelușilor născuți la termen.
  • Reflexul de sughit: Sughitul poate apărea și ca un reflex fiziologic normal în cursul dezvoltării bebelușului. Unele teorii sugerează că sughitul are un rol în eliberarea aerului înghițit din stomac sau în maturizarea sistemului respirator și digestiv. Deși acest aspect nu este pe deplin studiat și înțeles, se consideră că sughitul ar putea avea o funcție benefică în dezvoltarea timpurie a copilului.

Când să Consulți Medicul

Există anumite semne și simptome care pot indica faptul că sughitul ar putea fi un motiv de îngrijorare și, în aceste cazuri, se recomandă vizita la un medic pediatru. Mai întâi de toate, este important să observi frecvența și durata episoadelor de sughit. Sughiturile ocazionale, care durează doar câteva minute și nu par să deranjeze bebelușul, sunt cele normale, care trec de la sine fără a fi necesară vreo intervenție. Cu toate acestea, dacă sughiturile sunt foarte frecvente, apar de mai multe ori pe zi și durează mai mult de 20-30 de minute, ar putea fi un semn că ceva nu este în regulă.

Un alt aspect important de luat în considerare este comportamentul bebelușului în timpul episoadelor de sughit. Dacă pare că procesul îi produce disconfort, făcându-l să fie agitat sau să plângă excesiv în timpul sughiturilor, acest lucru ar putea indica prezența unei probleme suplimentare. Desigur, în acest caz, medicul poate lua în considerare un diagnostic precum refluxul gastroesofagian sau o altă afecțiune cu localizare digestivă. Sughiturile normale nu ar trebui să cauzeze disconfort însemnat.

Cu toate acestea, dacă observi că bebelușul își arcuiește spatele, refuză să mănânce sau vomită frecvent, aceste simptome ar trebui neapărat evaluate de către un medic. De asemenea, este important să urmărești dacă sughiturile se suprapun cu alimentația sau somnul bebelușului. Sughiturile ocazionale nu ar trebui să afecteze aceste aspecte ale vieții bebelușului. Totuși, dacă sughiturile apar frecvent în timpul hrănirii și îl împiedică pe bebeluș să mănânce suficient sau dacă sughiturile se întind pe perioade lungi și perturbă somnul, ar putea fi un semn de reflux gastroesofagian sau o altă afecțiune medicală care necesită atenție.

Deși sughitul este de obicei inofensiv, părinții ar trebui să fie atenți la frecvența, durata și comportamentul bebelușului în timpul episoadelor de sughit. Dacă sughiturile sunt foarte frecvente, prelungite, cauzează disconfort sau interferează cu alimentația și somnul, este recomandat să consulți un medic pentru o evaluare mai detaliată. Aceasta va asigura că orice problemă medicală subiacentă este identificată și tratată corespunzător, asigurând astfel bunăstarea bebelușului.

Prevenirea și Ameliorarea Sughitului la Bebeluși

În cazul în care nu știi ce să faci când sughite bebe sau cum poți să previi acest lucru, poți ține cont de următoarele sfaturi și recomandări:

  • Păstrează-ți calmul și fii răbdător: Cel mai important lucru este să rămâi calm și să nu te alarmezi. Majoritatea episoadelor de sughit se rezolvă de la sine în câteva minute.
  • Pauze frecvente în timpul hrănirii: Dacă bebelușul începe să sughite în timpul hrănirii, ia o pauză și ajută-l să ragaie. Pauzele frecvente în timpul hrănirii pot ajuta la eliberarea aerului înghițit, reducând astfel riscul de sughit.
  • Poziționarea corectă: Ține bebelușul în poziție verticală atât în timpul hrănirii, cât și după hrănire. Aceasta ajută la prevenirea refluxului și permite gazelor să fie eliminate mai ușor din stomac. Poziția verticală pentru aproximativ 20-30 de minute după hrănire este ideală.
  • Mângâierea spatelui: Mângâie ușor spatele bebelușului în timp ce îl ții în poziție verticală. Acest lucru poate ajuta la relaxarea diafragmei și la oprirea sughitului.
  • Oferă puțină apă: Pentru bebelușii mai mari de șase luni, poți oferi câteva înghițituri de apă. Acest lucru poate ajuta la ameliorarea sughitului. Totuși, evită să oferi apă bebelușilor mai mici de șase luni, deoarece nu este recomandată de către specialiști.
  • Distragerea atenției: Uneori, sughitul poate fi oprit prin distragerea atenției bebelușului. Joacă-te cu el, cântă-i sau oferă-i o jucărie pentru a-l distrage de la sughit.

În ceea ce privește prevenirea sughitului, poți lua în considerare următoarele sfaturi:

  • Hrănirea în poziție semiverticală: Asigură-te că bebelușul este hrănit într-o poziție semiverticală. Aceasta ajută la reducerea cantității de aer înghițit în timpul hrănirii și previne acumularea aerului în stomac.
  • Ritmul hrănirii: Hrănește bebelușul încet și cu pauze regulate pentru a-l ajuta să ragaie și să elibereze aerul înghițit. Folosește biberonul cu debit redus pentru a preveni sughitul cauzat de hrănirea rapidă.
  • Evită supraalimentarea: Aceasta poate duce la distensie gastrică și poate provoca sughitul. Un mediu calm ajută la prevenirea înghițirii aerului în exces și la reducerea riscului de sughit.
  • Evitarea schimbărilor bruște de temperatură: Variațiile de temperaturi pot provoca sughitul.
  • Optează pentru biberoane și tetine potrivite: Folosește produse care sunt create pentru a reduce înghițirea aerului. Biberoanele cu valve anticolici și tetinele cu debit redus sunt ideale pentru a preveni sughitul cauzat de înghițirea aerului.
  • Observă și înțelege semnele timpurii de foame ale bebelușului pentru a-l hrăni înainte ca acesta să devină prea flămând și să înghită aer în timpul hrănirii. Semnele de foame includ mișcarea capului în căutarea sânului sau biberonului, sugerea degetelor sau a mâinilor și neliniștea.
  • Folosește un pătuț înclinat: În cazul bebelușilor cu reflux gastroesofagian, folosirea unui pătuț înclinat la un unghi de 30 de grade poate ajuta la prevenirea sughitului prin reducerea refluxului acid.
  • Folosirea suzetelor: Suzetele pot ajuta la relaxarea diafragmei și la oprirea sughitului. Totuși, suzetele trebuie folosite conform recomandărilor medicului pediatru.

Sughitul la bebeluși este un fenomen obișnuit și de obicei inofensiv. În cazul în care sughitul este persistent, frecvent sau cauzează disconfort semnificativ, este important să consulți un medic pentru consultație și sfaturi.

Diagrama corpului uman, evidențiind diafragma

tags: #sughituri #sau #contractii #sarcina

Postări populare: