Instanţa competentă să soluționeze cererea de divorț este judecătoria din circumscripția ultimei locuințe comune a soților. Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România.
Art. 915. Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. Art. 916. Cererea reconvențională. Art. 917. Soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) şi (3) atrage decăderea soţului pârât din dreptul de a cere divorţul pentru acele motive.
Împreună cu aceste reguli, se poate observa cum: „Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa părţului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât.” În caz contrar, dispoziţiile alin. (3) rămân aplicabile. Art. 926. Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe vina pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar, dispoziţiile alin. Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va face aplicarea art. 412 alin. (1) pct.
Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii cererii de divorţ. Art. 924. Reclamantul poate renunţa la judecată în tot cursul judecăţii, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. Art. 925. Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. Aceasta contribuie la flexibilitatea dosarului atunci când apar situații personale complexe, inclusiv în contextul sarcinii reclamantei.
De asemenea, „Absenţa reclamantului” sau „Prezenţa personală a părților” sunt aspecte menționate în norma 920-922. Taxa de timbru și costurile privind divorțul pe cale judiciară sunt stabilite prin lege; există posibilitatea reprezentării de către un avocat, sau auto-reprezentare, asistenta juridică nefiind obligatorie. Art. 931. La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților. Dacă soții nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanța va administra probele prevăzute de lege pentru soluționarea acestora și, la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la divorț, potrivit alin. (1).
În cazul în care reclamantul nu este de acord cu pronunțarea divorțului în condițiile alin. (1), cererea va fi soluționată potrivit art. 932. Dispozițiile art. 931 alin. (1) se aplică, iar dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepția condițiilor prevăzute la art. 934. Dacă soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei, iar dacă soțul pârât se declară de acord cu divorțul, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 935.
Procedura în contextul sarcinii reclamantei
În situația în care reclamanta este însărcinată, instanța poate să țină cont de interesul copilului în determinarea măsurilor provizorii, precum stabilirea locuinței copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței familiei, pe perioada procesului. Art. 412 alin. 1 pct. 1 N.C.P.C. prevede suspendarea de drept a judecății în cazul decesului uneia dintre părți, însă această suspendare poate fi înlăturată prin arătarea moștenitorilor părții decedate. Continuarea judecății sau cererea formulată în temeiul art. 415 alin. 2 N.C.P.C. trebuie să conțină indicarea moștenitorilor, și nu doar a succesibililor. Astfel, instanța poate să se bazeze pe certificatul de moștenitor sau certificatul de calitate de moștenitor ori pe alte înscrisuri specifice pentru a decide continuarea dosarului. În cazul acestor situații, moștenitorii reclamantului pot continua acțiunea doar dacă există demonstrarea culpii exclusive a pârâtului.
- Art. 412 alin. 1 pct. 1 reglementează suspendarea de drept și condițiile în care poate fi continuată judecata în prezența moștenitorilor; indicarea moștenitorilor este esențială pentru reluarea dosarului.
- Art. 915-923 includ reguli despre competență, termen, citare și renunțare la judecată, care pot afecta rapiditatea soluționării cererii de divorț în contextul sarcinii.
- Art. 926 și art. 935 prevăd că moștenitorii pot urma acțiunea, cu condiția de a demonstra culpa incidentă, în cazul divorțului bazat pe vina pârâtului sau separării în fapt.
În practică, dosarul de divorț poate fi redeschis sau continuat de moștenitorii reclamantului în baza indicării moștenitorilor părții decedate, iar judecata poate trebui să stabilească dacă este necesară continuarea cu o certificare de moștenitor sau alte acte de succesiune, conform jurisprudenței, pentru a evita perimarea sau nulitatea procedurală. Considerentele doctrinare susțin că indicarea moștenitorilor poate fi suficientă pentru reluarea judecății, fără a impune finalizarea dezbaterii succesiunii ca condiție obligatorie, cu excepția necesităților de desemnare a moștenitorilor în mod clar, în scopul continuării procesului.
Procesul de divorț
Este important de reținut că procesul poate implica atât forțe legale, cât și decizii de ordin practic, cum ar fi posibilitatea ca reclamantul să se abțină de la judecată sau să obțină acorduri în timpul procesului, iar moștenitorii pot continua acțiunea dacă se verifică culpa exclusivă a pârâtului. Astfel, scenariile pot prevedea, în funcție de circumstanțe, continuarea dosarului de divorț cu sau fără prezența părților, cu sau fără soluționări privind minorii și întreținerea acestora, până la pronunțarea divorțului.
Notă: fragmentul include referințe la articolele din Codul de procedură civilă despre competență, prezența părților, decădere, împăcare, decesele părților și procedura de continuare a acțiunii prin moștenitori, utile pentru înțelegerea mecanismelor din dosarele de divorț în situații complexe, inclusiv sarcina reclamantei.
tags: #suspendarea #dosarului #de #divort #cu #reclamanta