Stabilirea paternității este un aspect fundamental al dreptului familiei, asigurând copilului recunoașterea legală și drepturile aferente. Articolul 425 din Codul Civil stipulează că acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele acestuia de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul său legal.
Această procedură legală oferă copilului posibilitatea de a-și revendica descendența paternă, indiferent de statutul său civil, fie minor sau major. În cazul în care copilul este minor și nu deține capacitatea de exercițiu, acțiunea este inițiată de mamă, fie și ea minoră, sau de reprezentantul legal al copilului.
Acțiunea în stabilirea paternității poate fi formulată atât de copilul minor, cât și de cel major. Potrivit art. 413 C. civ., dispozițiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile și persoanei majore a cărei filiație este cercetată. Se admite că și persoana adoptată poate promova o acțiune în stabilirea paternității, deoarece există întotdeauna interes pentru stabilirea paternității firești.
Acțiunea va fi formulată împotriva persoanei despre care se susține că ar fi tatăl copilului. Aceasta poate fi promovată, în cazul decesului pretinsului tată, împotriva moștenitorilor acestuia, conform art. 425 alin. (3) C. civ.
Cine are dreptul de a iniția acțiunea în stabilirea paternității?
Titularul dreptului la acțiune este copilul, persoana care își revendică descendența paternă. Acesta poate fi minor sau major.
Copilul minor
Atunci când copilul este minor și nu are capacitate de exercițiu, acțiunea se introduce, în numele acestuia, de către mamă, chiar dacă aceasta este minoră, sau în lipsa acesteia de reprezentantul său legal (art. 425 C. civ.). Când copilul are capacitate de exercițiu restrânsă, acesta poate introduce singur acțiunea cu încuviințarea mamei sau a reprezentantului legal.
Copilul major
Acțiunea poate fi formulată și de copilul major. Astfel, potrivit art. 413 C. civ., dispozițiile referitoare la copil sunt aplicabile și persoanei majore a cărei filiație este cercetată.
Moștenitorii copilului
Acțiunea poate fi pornită sau continuată și de moștenitorii copilului, în condițiile legii, conform art. 425 alin. (2) C. civ.
Procurorul
Nu în ultimul rând, acțiunea poate fi promovată și de procuror, în temeiul art. 92 alin. (1) C. pr. civ.
Mama sau reprezentantul copilului, care au introdus acțiunea în numele acestuia, nu pot renunța la acțiunea în stabilirea paternității, deoarece aceasta are un caracter personal și aparține copilului.
Acțiunea în stabilirea paternității împotriva moștenitorilor
Acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, astfel cum este reglementată prin art. 424-428 noul C. civ., prezintă anumite particularități față de dispozițiile anterioare. Din interpretarea art. 424 noul C. civ., observăm că legiuitorul consacră întâietatea stabilirii paternității din afara căsătoriei prin recunoaştere, apoi, în plan secundar, prin hotărâre judecătorească.
Caracteristicile acțiunii în stabilirea paternității
Acțiunea în stabilirea paternității are caracteristicile acțiunii „de drept comun”, adică ale acțiunii în stabilirea paternității copilului născut prin concepțiune naturală, atât sub aspectul dreptului la acțiune și al imprescriptibilității acestuia, cât și al exercitării dreptului la acțiune [art. 425 și art. 427 C. civ.].
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei este stabilită în interesul copilului și poate fi pornită, în toate cazurile, când copilul este din afara căsătoriei.
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului, fără a se face distincție între copilul minor și cel major.
Art. 425 Acțiunea în stabilirea paternității
Acțiunea în tăgada paternității
Pe lângă acțiunea în stabilirea paternității, Codul Civil reglementează și acțiunea în tăgada paternității. Aceasta poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii.
Mama sau copilul poate introduce acțiunea împotriva soțului. Tatăl biologic poate introduce acțiunea împotriva soțului mamei și a copilului. Dacă aceștia sunt decedați, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor.
În ceea ce privește formularea acțiunii de către mamă, se remarcă faptul că legiuitorul nu a condiționat exercitarea acestei acțiuni în tăgăduirea paternității de formularea unei acțiuni în stabilirea adevăratei filiații a copilului.
Temeiul acțiunii în tăgăduirea paternității, când titular este mama, diferă de temeiul acțiunii al cărei titular este soțul mamei. În cazul soțului mamei, scopul urmărit este înlăturarea unei paternități care nu corespunde adevărului biologic. În cazul mamei, scopul urmărit este circumscris interesului superior al copilului de a înlătura o paternitate care nu corespunde realității, astfel încât să se deschidă posibilitatea stabilirii legale a paternității copilului față de tatăl biologic.
Mama face dovada interesului fie când promovează în același timp și o acțiune în stabilirea paternității față de cel despre care pretinde că este adevăratul tată, fie când face dovada că există o recunoaștere a copilului din partea acestuia, fie când l-ar chema ca martor pe adevăratul tată, care ar recunoaște paternitatea în fața instanței.
Instanțele pot și trebuie să verifice dacă este respectat interesul superior al copilului și există cel puțin perspective pentru stabilirea paternității copilului față de tatăl biologic, pentru a nu se ajunge la situația ca, prin efectul tăgăduirii paternității, copilul să devină din afara căsătoriei fără nicio paternitate stabilită ("filius nullius").
| Titularul dreptului la acțiune | Acțiunea se introduce împotriva |
|---|---|
| Soțul mamei | Copilului (dacă este decedat, împotriva mamei sale și, dacă este cazul, a altor moștenitori ai săi) |
| Mama | Soțului (dacă este decedat, împotriva moștenitorilor lui) |
| Tatăl biologic | Soțului mamei și copilului (sau moștenitorilor acestuia) |
| Copilul | Reprezentantului său legal (în timpul minorității) |
Tăgăduirea paternității reprezintă negarea paternității pe cale judecătorească, urmărindu-se răsturnarea prezumțiilor de paternitate.
Noutatea reglementării acțiunii în tăgada paternității, în noul Cod civil, față de dispozițiile anterioare, se manifestă sub mai multe aspecte, inclusiv extinderea calității procesuale active.
În cazul copilului conceput mai înainte de căsătoria mamei, dar care s-a născut în timpul căsătoriei, rațiunea prezumției se află în presupunerea că încheierea căsătoriei a fost determinată (și) de starea de graviditate a mamei.
Paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul (fostul soț) mamei să fie tatăl copilului (art. 414 noul C. civ.).
Acțiunile în contestație de stat au ca scop înlăturarea unei stări civile, pretins nereale, și înlocuirea ei cu alta, pretins reală. Este cazul acțiunii în tăgăduirea paternității copilului din căsătorie.
Cererea de chemare în judecată trebuie introdusă în numele copilului ca singur titular al dreptului la acțiunea în stabilirea paternității. Moștenitorii copilului nu pot introduce acțiunea, din cauza caracterului ei strict personal.
Acțiunea în stabilirea paternității are ca titular copilul, indiferent că este major, minor sau adoptat.
Hotărârea judecătorească prin care se stabilește paternitatea din afara căsătoriei produce efecte ex tunc: de la concepție copilul este considerat al tatălui.
În ceea ce privește stabilirea filiației în context internațional, este important de analizat competența instanței române și legea aplicabilă. În cazul în care copilul, mama sa și tatăl real au domiciliul în S.U.A., iar tatăl prezumat este decedat în S.U.A., instanța română poate judeca acțiunea dacă există o legătură suficientă cu România sau dacă nu este posibilă introducerea cererii în străinătate.
Legislația română impune prezumția de paternitate în favoarea soțului mamei. Cu toate acestea, în cazul în care situația juridică s-a petrecut în alt stat (ex. S.U.A.), se vor aplica prevederile legale ale acelui stat, inclusiv în ceea ce privește stabilirea filiației.
Prin acțiunea în tăgada paternității (copilului din căsătorie) se urmărește răsturnarea prezumției de paternitate.
Prin acțiunea în contestarea filiației se urmărește a se dovedi că prezumția de paternitate nu-și găsește aplicarea.
Este esențială verificarea competenței internaționale și/sau teritoriale a instanței române, pentru a evita respingerea cauzei pe motiv de necompetență.
Dreptul la acțiune al soțului mamei este reglementat de art. 430 din Codul Civil, cu un termen de prescripție de 3 ani.
Dreptul la acțiune al mamei copilului poate aparține acesteia, precum și moștenitorilor ei, dobândind calitatea de reclamantă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea Ostace c. României, a subliniat importanța stabilirii reale a paternității.
Dreptul la acțiune al copilului este recunoscut de legea română, conform art. 429 alin. 4 C.Civ.
În timpul minorității, acțiunea se introduce prin reprezentant legal, care poate fi oricare dintre părinți.
Tatăl biologic poate formula o cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva soțului mamei și a copilului său.
O cerință indispensabilă pentru admiterea acțiunii în ceea ce îl privește pe tatăl biologic este să se facă dovada paternității sale față de copil.
Admiterea acțiunii în tăgada paternității va modifica statutul copilului, care va dobândi statut de copil din afara căsătoriei.
tags: #tagada #de #paternitate #actiune #introdusa #de