În vreme ce tot mai multe familii se dezbină, mamele fiind adesea cele care rămân să-și crească copiii, nu sunt puțini nici tații obligați să facă acest lucru. Însă percepțiile sociale față de mamele singure și tații singuri variază încă foarte mult. Am încercat să investigăm diferențele și să identificăm cum putem sprijini toți părinții singuri. Știm cu toții cât este de complicat să crești un copil și dacă sunt doi părinți - joburi nesigure, prețuri mari, salarii mici - însă creșterea unui copil de către un singur părinte devine o sarcină și mai dificilă. Și sunt din ce în ce mai mulți părinți care trebuie să-și asume aceste roluri.
Potrivit unui raport al OCDE, publicat în The Lancet Public Health, familiile monoparentale au devenit din ce în ce mai frecvente pe tot globul. În România, 84,5% din familiile monoparentale sunt de tipul mame singure cu unul sau doi copii, restul de 15,5% fiind tați cu copii, arată un studiu realizat de Centrul Național de Pregătire în Statistică. În 2020, durata medie a unei căsătorii care se finaliza printr-un divorț în România era de doar 9,5 ani. La finalul primului an de pandemie, se înregistra un divorț la fiecare 3,5 căsătorii, conform INS.
În timp ce multe studii se concentrează pe mamele singure, nu prea există date despre tații singuri. Raportul OCDE definește părinții singuri ca fiind persoane care locuiesc cu cel puțin un copil biologic sau adoptat, incluzându-i aici pe cei care au divorțat, s-au separat, au rămas văduvi, nu au fost căsătoriți niciodată sau care nu locuiesc cu un partener. Însă pe măsură ce numărul părinților singuri crește, este tot mai evident felul în care îi privește societatea pe aceștia.
Percepțiile sociale: mame singure vs tați singuri
Cele mai multe povești ale mamelor singure sunt negative. Sunt blamate pentru eșecul lor în căsnicie, pentru neadaptarea copiilor la noua viață, pentru că nu reușesc să se susțină financiar. Tații singuri, în schimb, sunt considerați eroi, sunt ajutați și înțeleși de cei din jur.
„De ce sunt percepuți diferit părinții singuri: mame singure versus tați singuri” spune Adina Dumitrescu, psiholog. Însă, în zilele noastre, când femeia poate să facă multe din sarcinile bărbatului, iar bărbatul multe din sarcinile femeii, egalitatea a fost înțeleasă greșit și lucrurile se poticnesc în diferențe psihologice. Considerăm creșterea copiilor în mare parte domeniul femeilor și avem așteptări mult mai mari de la mamele singure decât de la tații care își asumă rolul de părinte singur.
Aceasta este și motivul pentru care mamele singure sunt judecate mai aspru atunci când întâmpină obstacole, în timp ce tații singuri pot fi văzuți ca eroi pentru simplul fapt de a se implica ca părinți. „De ce percepe societatea diferit rolul mamei de rolul tatălui? Pentru că așa a fost împământenit… Modernizarea, democrația și alți factori socio-economici au schimbat dinamica femeii și a bărbatului în plan social și familial. Societatea percepe diferit pentru că ele, în esență, sunt diferite. Ce nu ar trebui să fie diferit - nu ar trebui să fie diferită presiunea pusă pe mama singură și pe tată singur”.
Această viziune idealizată a maternității este veche, făcând referire la conceptul de „mamă intensivă“ descris de Sharon Hays. Mama intensivă oferă îngrijire constantă copiilor, fiind singurul îngrijitor, ceea ce creează presiuni suplimentare asupra mamei. Deși este o prejudecată despre inseparabilitatea femeii de rolul său matern, numeroase lucruri indică că și tații pot fi tați activi și pot sprijini copilul în mod exemplar, dacă primesc sprijin adecvat.
„Deseori, după divorț, tații sunt retrogradați la statutul de bancomat, fiind buni doar pentru plata pensiei alimentare” - o afirmație a sociologului Adrian Pășcuță, despre realitățile sociale care afectează percepția asupra părinților singuri. Experiențele mamelor și taților singuri demonstrează cum percepția publică poate altera în mod semnificativ experiența părinților în practică.
Experiențele mamelor singure
Mamele singure se plâng de dezaprobările din jur, de criticile intense pentru modul în care își cresc copiii sau pentru micile scapări zilnice. Sunt marginalizate, criticate și blamate pentru eșecul fiecărui copil, în timp ce grija pentru copii este văzută ca o normalitate, nu ca un gest deosebit.
„Fostul soț nu s-a acomodat cu ideea de părinte... Abia după divorț a început să se ocupe de copil. Iar când iese cu copilul, toată lumea îl privește cu admirație” spune Laura, mamă adoptivă. „Este normal să facă asta!” Raluca, mamă singură pentru fiul ei Tudor, povestește despre criticile primite în privința echilibrului între posibilități și realizări, despre cum alții păstrează idei preconcepute despre ce ar trebui să facă sau să nu facă un părinte singur.
Experiențele sunt adesea umbrite de lipsa sprijinului financiar, ore lungi de muncă, uneori joburi prost plătite, și a dificultății de a asigura copiilor resurse materiale suficiente pentru orele de activitate, educație și sănătate. „Sunt reproșuri constante legate de venitul minim, hainele copiilor sau bunurile necesare, însă ceea ce oferă și face mama singură pentru copii nu se vede întotdeauna” - descrie Diana, mamă a trei copii.
Experiențele taților singuri
Răzvan, tată de fată, subliniază că blamarea, arătatul cu degetul și judecarea nu au legătură cu statutul marital, ci cu educația și empatia societății. „Gura lumii” face mult rău copiilor crescuți de un părinte singur: dacă copiilor le este greu, societatea poate reacționa cu critică sau cu lipsă de sprijin. Mihai, alt tată singur activ, spune că de multe ori este admirat pentru implicarea în jocul copiilor, însă există și ahtănire a altora de a critica părinții singuri care nu au toate răspunsurile.
Adrian Pășcuță subliniază că, din motive obiective, copiii crescuți de un singur părinte au unele minusuri, iar comunitatea ar trebui să ofere sprijin în loc de marginalizare. „Satul” sau „gura lumii” preferă să sancționeze situațiile în loc să ofere sprijin, ceea ce poate accentua traumele copiilor. Copiii crescând în familii monoparentale se confruntă cu stigmatizare, iar discuțiile despre experiențele părinților singuri contribuie la înțelegerea situației lor complexe.
Sfaturi și practici utile pentru tați singuri
Într-o viziune practică, mulți autori și activiști au compilat sfaturi pentru tați singuri, cu scopul de a sprijini echilibrul dintre viața de familie și cea profesională. Iată o sinteză compactă, extrase din observațiile din documentul sursă:
- Găsește echilibru între muncă și timpul petrecut cu copilul tău. Organizează-ți programul pentru a fi cât mai prezent.
- Fă planuri cu copilul tău; activități în natură, ciclism, muzee, piscine - orice poate crea momente de conexiune.
- Învățarea rețetelor de bază: gătitul în care copilul poate participa, pentru o dietă sănătoasă și bucurie comună.
- Caută sprijin: grupuri de suport pentru tați singuri, ajutor de la prieteni și familie.
- Fii sincer cu copilul tău despre situație, arătând iubire și sprijin constant.
- Găsește timp pentru tine: activități care te regenerează, pentru a evita stresul excesiv.
- Stabilește rutine zilnice pentru stabilitatea copilului: mese, somn, timp de joacă.
- Comunicare deschisă cu partenera: planuri comune, împărțirea sarcinilor, discuții despre nevoile copilului.
- Educație și sprijin emoțional: demonstrează prin propriul exemplu respect, răbdare și responsabilitate.
- Respectă și onorează ambii părinți, chiar și în fața diferențelor, pentru a oferi copiilor un model coerent.
În plus, textul include observații despre importanța sprijinului comunitar și a resurselor dedicate părinților singuri, precum și necesitatea unor politici de protecție socială adaptate realităților familiilor monoparentale din România. Se subliniază că un tată activ contribuie nu doar la echilibrul emoțional, ci și la crearea unui mediu sigur și stabil pentru copil.
Conținut suplimentar: contexte și intervenții
Unele pasaje din materialul inițial notează importanța unei atenții sporite la sănătatea mamelor singure, dar și la vizibilitatea taților singuri în media, cu suficiente date despre impactul psihologic și social. Într-o perspectivă practică, există recomandări despre cum să gestionezi situațiile uzuale ca părinte singur: interacțiuni cu bunici, familii extinse, sau programe comunitare care pot facilita accesul la resurse educaționale și de îngrijire a copiilor.
De asemenea, sunt incluse idei despre aspecte alimentare, igienă, siguranță în activități zilnice, precum și despre importanța comunicării deschise în cuplu sau cu fostul partener pentru menținerea coerenței în îngrijirea copilului. Se propun modalități de a transforma timpul de joacă în oportunități de învățare și dezvoltare, precum și strategii pentru gestionarea stresului parental prin activități de auto-îngrijire și sprijin reciproc.
Concluzii operaționale pentru tați singuri
Un tată activ și conștient contribuie la echilibrul emoțional al partenerelor și la crearea unui mediu sigur și stabil pentru copii. Oferirea de sprijin emoțional, stabilitatea rutinei zilnice, implicarea în îngrijirea și educația copilului, precum și menținerea unei comunicări deschise cu partenera sunt piloni cheie ai unei parentări eficiente, indiferent de situația maritală. Indiferent de diferențele cu fostul partener, scopul comun este bunăstarea copiilor și creșterea unor adulți responsabili și empatici.
„În situația noastră, această învățătură îmi spune să mă concentrez în întregime asupra momentului, dând drumul trecutului și viitorului. De exemplu, dacă copiii îmi spun că le este foame în mașină, eu propun o idee practică și calmă: «Hai să luăm ceva bun»” - o reflecție personală din relatarea unei familii monoparentale, ce ilustrează importanța flexibilității, comunicării și prezenței.
Q&A: despre somn, rutină și mesele bebelușului │Jurnal de bebe
Secvențe de date și perspective istorice relevante
Inițiative legislative pentru sprijinul părinților singuri pot include zile suplimentare de concediu, recunoașterea dificultăților practice ale unei familii monoparentale, și promovarea unei abordări integrate care să ajute copiii să își dezvolte potențialul în contexte de familie diferite. Codul Muncii poate susține această direcție, iar implicarea comunităților, mediului privat și a organizațiilor neguvernamentale poate facilita acest sprijin. Profund, ideea este de a asigura protecția socială adaptată realităților diferite ale familiilor din România, astfel încât tații singuri să aibă condiții egale pentru îngrijirea copiilor și pentru păstrarea echilibrului între viața profesională și cea personală.
Note finale despre persoane și perspective
În concluzie, tații singuri sunt oameni dedicați, care merită recunoaștere și sprijin, iar comunitatea are nevoie să ofere mai multe resurse pentru a facilita creșterea copiilor cu demnitate și siguranță. Fără a lenevi în generalizări sau stereotipuri, această lucrare evidențiază importanța empatiei, a sprijinului practic și a politicilor publice orientate spre binele copiilor și al părinților.
tags: #tatici #singuri #cu #bebe