Sarcina oprită din evoluție, cunoscută și sub denumirea de avort spontan sau sarcină reținută, reprezintă o situație medicală gravă în care dezvoltarea fătului încetează în uter. Această condiție poate surveni în orice stadiu al sarcinii, dar este mai frecventă în primul trimestru. Este important de înțeles că, deși experiența este profund dureroasă, atât fizic, cât și emoțional, femeile care trec prin această situație nu sunt singure și pot beneficia de sprijin medical și psihologic.
Avortul spontan este definit ca o pierdere spontană a unei sarcini intrauterine, care apare înainte ca fătul să fie viabil, adică să poată supraviețui în afara uterului. În prezent, limita viabilității este stabilită la 24 de săptămâni gestaționale, dar probabil că se va schimba odată cu evoluția îngrijirilor neonatale. AVORTUL ESTE CEA MAI FRECVENTĂ COMPLICAȚIE A SARCINII! Statisticile ne arată că până la un sfert din sarcinile cunoscute - 24% se termina cu avort. Totuși, numărul real este probabil mai mare deoarece multe dintre avorturi au loc devreme în sarcină, înainte ca femeia să realizeze că este gravidă.
Avorturile pot fi împărțite în avorturi precoce (la mai puțin de 12 săptămâni gestaționale) sau tardive (între 13-24 săptămâni gestaționale). Avortul repetat sau boala abortivă este de obicei definit ca apariția a trei sau mai multe avorturi consecutive și afectează 1% dintre femeile de vârstă reproductivă. În unele țări europene și în Statele Unite, avortul repetat este definit ca fiind două sau mai multe avorturi, consecutive sau nu. De obicei avorturile se rezolvă în mod spontan, fără tratament, și rareori provoacă complicații materne severe. Deși avortul este un eveniment relativ frecvent, nu înseamnă că este ușor de acceptat, pierderea unei sarcini având adesea un consum emoțional important, atât pentru femeie, cât și pentru partenerul ei. Deseori, tratamentul avorturilor este unul conservator iar medicii oferă informații cu privire la opțiunile de management disponibile și asigură sprijin pe parcursul monitorizării.
Cauzele Sarcinii Oprite din Evoluție
Cauzele sarcinii oprite din evoluție sunt diverse și pot implica factori genetici, probleme medicale sau alte condiții care afectează dezvoltarea normală a embrionului. Anomalii cromozomiale sunt depistate în 50-85% din avorturile spontane, reprezentând cauza cea mai frecventă a avortului în primul trimestru. Trisomiile (prezența unui cromozom în trei copii în AND-ul sarcinii) reprezintă aproximativ două treimi dintre acestea, iar riscul de trisomie crește odată cu creșterea vârstei mamei.
Alte cauze mai puțin frecvente ale avortului include tulburări ale coagulării sângelui, precum sindromul antifosfolipidic, anumite trombofilii moștenite și anomalii uterine congenitale (malformații) sau dobândite, precum fibroame, sinechii etc. Riscul de avort spontan este crescut la femeile cu diabet de tip 1 necontrolat sau cu afecțiuni tiroidiene. Femeile obeze care rămân însărcinate după un tratament pentru infertilitate au un risc mai mare de avort spontan. Riscul de avort spontan a mai fost legat de condițiile socio-economice, consumul de cofeină, fumatului sau consumul de alcool.
Cauzele paternale ale avortului spontan sunt, de asemenea, luate în considerare. Conform studiilor, riscul de avort spontan crește în cazul cuplurilor în care bărbatul are peste 35 de ani. Acest rezultat este independent de vârsta gravidei și de obiceiurile acesteia sau ale tatălui de a fuma ori de a consuma alcool sau cofeină. Un factor important, în acest caz, este fragmentarea ADN-ului. Atunci când acest lucru are loc, problemele sunt transmise prin spermă viitoarei gravide. Încă nu se cunoaște cauza certă a acestei fragmentări, însă medicii cred că poate apărea pe fondul toxinelor din mediu, al existenței febrei sau al altor boli. Sperma nu poate repara celulele afectate deja.
În cazul mamei, o cauză des întâlnită în avortul spontan este existența unei infecții, de la rubeolă la toxoplasmoză, listerioză sau sifilis. Astfel de infecții pot afecta colul uterin și/sau fătul în mod direct sau prin simptomele specifice (febră, tuse etc.). De asemenea, intoxicațiile cu metale grele, diabetul, afecțiunile imunitare sau malformațiile pot crește riscul de avort spontan. Persoanele care au trombofilie au un risc mai mare de avort spontan multiplu.
Probleme ale placentei pot contribui, de asemenea, la oprirea din evoluție a sarcinii. În mod normal, placenta se dezvoltă în timpul sarcinii și este poziționată în partea superioară a uterului, fiind esențială pentru furnizarea de oxigen și nutrienți, pentru eliminarea resturilor fătului și pentru transmiterea anticorpilor necesari în cazul unei infecții. Atunci când placenta nu îndeplinește aceste funcții, substanțe nocive precum alcoolul și cafeina pot ajunge la făt, la fel și aerul poluat sau medicamentele. Pot surveni infecții, iar oxigenul și nutrienții ajung la făt în cantități mai mici sau chiar deloc. Aceste probleme pot apărea atunci când placenta nu se dezvoltă suficient sau dacă există o sarcină multiplă.
Diagnosticarea Sarcinii Oprite din Evoluție
Diagnosticul sarcinii oprite din evoluție se bazează pe o combinație de simptome raportate de femeie și investigații medicale efectuate de medicul obstetrician. Simptome comune, precum sângerarea vaginală (de obicei abundentă sau cu cheaguri), durerile abdominale sau crampele, pot ridica suspiciunea unei pierderi de sarcină, mai ales în primele săptămâni de sarcină. Dispariția simptomelor de sarcină (tensiunea mamară, somnolența, constipația și altele) sunt, de asemenea, sugestive pentru avort.
Principalele investigații necesare includ:
- Examen clinic: Medicul va efectua o examinare vaginală pentru a evalua colul uterin. Un col uterin deschis poate indica un avort spontan iminent, în timp ce un col închis poate semnala o sarcină încă în curs de desfășurare.
- Ecografie transvaginală: Aceasta este metoda principală de diagnosticare. Ecografia ajută la verificarea prezenței activității cardiace fetale și a poziției sacului gestațional. Lipsa activității cardiace în timpul sarcinilor confirmate poate indica o sarcină oprită în evoluție. Sarcina oprită din evoluție și sacul gol (descrise și ca avort silențios, sac gol, sarcina cu ou clar) se referă la stadiul incipient în cursul unui avort spontan, când sarcina este încă prezentă în cavitatea uterină. Diagnosticul se bazează fie pe absența unui embrion într-un sac gestational, fie pe absența activității cardiace embrionare.
- Analize de sânge: Măsurarea nivelului de hormon HCG (gonadotropină corionică umană) este crucială. Un nivel scăzut sau o scădere bruscă a acestui hormon poate confirma o pierdere de sarcină. Analiza este adesea repetată la câteva zile pentru a verifica evoluția. Concentrațiile de HCG din serul matern în general se dublează la fiecare 1,4-1,6 zile până în ziua 35 a sarcinii și apoi se dublează la fiecare 2,0-2,7 zile din a 35-a zi până în a 42-a zi. Analiza hormonului nu trebuie utilizată singură pentru a diferenția sarcinile viabile de cele ne-viabile. Dar la femeile cu aspecte ecografice neconcludente, scăderea valorilor gonadotropinei corionice poate diagnostica un avort complet cu o sensibilitate de 93-97%.
Diagnosticul ecografic al avortului incomplet se bazează pe identificarea unor fragmente de sarcină rămase în uter sau identificarea unei grosimi endometru anormal de mari. De multe ori este necesară o evaluare ecografică special, cu modul Doppler, pentru a identifica vase de sânge caracteristice la nivelul zonelor suspecte. Diagnosticul de avort complet se stabilește în cazurile în care la examenul ecografic nu se mai identifică nimic din sarcina constatată anterior. Este un diagnostic cert numai la femeile la care evaluările ecografice anterioare au confirmat o sarcină intrauterină.
Principală dificultate în diagnosticarea unei sarcini oprite din evoluție este evitarea confundării unei sarcini intrauterine incipiente normale cu un avort silențios. Deoarece diagnosticul ecografic se bazează pe constatări negative, riscul de eroare de diagnostic este mare. Acest lucru se întâmplă în special la femeile care au cicluri neregulate, care concep în timp ce iau contraceptive hormonale sau care au avut mai puțin de trei menstruații de la ultima sarcină. Riscul de diagnostic eronat este de asemenea crescut la femeile cu uter retroversat, anomalie uterină congenitală, fibroame uterine, sindrom aderențial intraabdominal după cezariene anterioare sau alte intervenții chirurgicale pelvine, care afectează poziția uterină. Diagnosticarea greșită a unei sarcini normale ca avort poate duce la întreruperea unei sarcini normale dorite. De aceea, se recomandă confirmarea diagnosticului după o reevaluare la 7-14 zile.
Tratamentul Sarcinii Oprite din Evoluție
Gestionarea unui avort spontan depinde de stadiul sarcinii, starea de sănătate a femeii și de preferințele personale. Opțiunile de tratament se împart în trei categorii principale: gestionare naturală (expectativă), tratament medicamentos și tratament chirurgical.
Tratamentul Expectativ (Natural)
Tratamentul expectativ este deseori preferat de femeile care doresc o abordare naturală. Devine o opțiune din ce în ce mai popular, recomandându-se să aștepte două săptămâni pentru ca avortul să se finalizeze. Este permis să se continue cu managementul expectativ chiar și peste această perioadă, dacă nu există semne de infecție. Atunci când gestionarea naturală, expectativă, reprezintă o opțiune, corpul elimină în mod natural țesuturile de sarcină fără intervenții medicale. Acest proces poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni.
Avantaje:
- Este metoda cea mai puțin invazivă, fără utilizarea medicamentelor sau intervențiilor chirurgicale.
- Evită riscurile asociate procedurilor medicale.
Dezavantaje:
- Poate fi emoțional dificil să aștepți.
- Riscul de complicații (cum ar fi sângerarea abundentă sau infecția) este mai mare.
Gestionarea naturală este potrivită pentru sarcinile oprite în evoluție sau pentru avorturi incomplete în sarcinile aflate înainte de săptămâna 10.
Tratamentul Medicamentos
Tratamentul medicamentos este opțiunea aleasă de 20-30% dintre femei. În această variantă de intervenție, se administrează medicamente (de exemplu, misoprostol) pentru a stimula contracțiile uterine și eliminarea completă a țesuturilor de sarcină. Medicamentele utilizate pentru a induce avortul sunt reprezentate de mifepriston, un anti-progesteron administrat oral, în combinație cu misoprostol, o prostaglandină administrată oral, vaginal, sublingual sau rectal, în doză unică sau multiplă. Aceste medicamente determină detașarea sarcinii de uter, înmuierea și deschiderea colului uterin și induc contracții uterine care să evacueze sarcina sau fragmente ale acesteia, reținute în uter.
Avantaje:
- Mai puțin invaziv decât tratamentul chirurgical.
- Mai rapid decât gestionarea naturală, de obicei durează 24-48 de ore.
- Avortul medical are avantaje importante pentru viitorul fertil al femeii. Faptul că nu este invaziv și nu presupune dilatarea forțată cu instrumente a colului uterin, reduce apariția de probleme uterine precum sinechiile sau incompetența cervicală, care pot împiedica obținerea sau păstrarea unei sarcini ulterioare. De asemenea, cu terapia medicamentoasă se evită intervenția chirurgicală, precum și nevoia de anestezie.
Dezavantaje:
- Poate provoca dureri abdominale intense, crampe și sângerări abundente.
- În unele cazuri, procesul nu este complet, necesitând o intervenție chirurgicală ulterioară.
- Procedura de avort medicamentos are o durată mai mare și un final imprevizibil.
- Efectele secundare includ greață la 22-35% dintre femei, febră în 15%, diaree în 6-21,2% și vărsături în 7%.
Eficiența managementului medicamentos depinde de tipul de avort, de dozele de medicament și calea de administrare. Datele din studiile de specialitate arată că managementul medicamentos evită necesitatea unei intervenții chirurgicale la 70-90% dintre femeile cu avort spontan precoce. Tratamentul medicamentos poate fi urmat atât în regim ambulatoriu, cât și în regim de spitalizare.
Tratamentul Chirurgical
Intervenția chirurgicală se realizează prin chiuretaj sau aspirație, sub analgezie locală sau generală într-o sală specială de intervenții. Tehnici chirurgicale de întrerupere a sarcinii. În cele mai multe cazuri, pregătirea preoperatorie a colului uterin determină o durată mai scurtă a procedurii și o scădere a intensității durerii.
Procedurile chirurgicale comune includ:
- Aspirația cu vid (pentru sarcinile în primul trimestru): În timpul acestei proceduri, un tub subțire este introdus în uter și este conectat la un dispozitiv de aspirare. Țesutul de sarcină este aspirat din corp. Procedura se face sub anestezie locală.
- Dilatare și chiuretaj: Această procedură deschide colul uterin, iar cu un instrument se îndepărtează țesutul de sarcină. Procedura se face, de obicei, sub anestezie locală sau generală.
Chiuretajul aspirativ presupune folosirea unei canule atașate la un aspirator medical care realizează presiune negativă - vacuum, care dezlipește de uter fragmentele de sarcină și le aspiră. Chiuretajul instrumentar folosește chiureta, un instrument tăietor care raclează (taie) fragmentele de sarcină de pe peretele uterin și le extrage prin colul uterin dilatat.
Complicații: Chiuretajul - instrumentar sau aspirativ - este recomandat înainte de 14 săptămâni gestaționale. Probabilitatea de apariție a complicațiilor crește după primul trimestru și include perforație uterină, lacerație cervicală, hemoragie, îndepărtarea incompletă a fătului sau placentei și infecții postoperatorii. Perforațiile uterine sunt totuși rare dacă instrumentele sunt manevrate cu blândețe.
Dezavantaje: Faptul că această manevră este invazivă și presupune dilatarea forțată cu instrumente a colului uterin, crește probabilitatea apariției unor probleme uterine precum sinechiile sau incompetența colului uterin, care pot împiedica obținerea unei sarcini sau predispun la complicații în sarcinile ulterioare, precum avort, sarcină extrauterină, placenta previa, placenta hiperaderentă (accreta).
Când să aveți o nouă sarcină după un avort sau o pierdere de trimestrul 1 ? - Short clip
Recuperarea după o Sarcină Oprită din Evoluție
Perioadele menstruale normale se reiau, de obicei, într-o lună sau două după avort. Reluarea activității sexuale este permisă odată ce sângerarea s-a oprit. De asemenea, este permisă obținerea unei sarcini fără a fi necesară o perioadă de pauză după avort. Recuperarea fizică după o sarcină oprită din evoluție poate dura câteva luni; recuperarea psihică poate fi mai de durată și poate necesita susținerea unui specialist. Experiența unei sarcini oprite din evoluție, cunoscută și sub numele de avort spontan, este una profund dureroasă, atât fizic, cât și emoțional.
Este important ca femeile care trec prin această situație să nu se simtă singure. Ele pot beneficia de sprijinul partenerului, al familiei și al prietenilor apropiați. Există, de asemenea, grupuri de sprijin și resurse online unde pot împărtăși experiențele cu alte femei care au trecut prin situații similare.
tags: #te #poti #duce #la #munca #dupa