În timpul sarcinii, este probabil să apară hipertensiunea arterială. Aceasta este diagnosticată atunci când valoarea este egală sau depășește 140/90 mmHg în a doua jumătate a sarcinii, în absența proteinuriei sau a altor markeri ai preeclampsiei. În marea majoritate a cazurilor, valorile tensiunii revin la normal la 6 săptămâni după naștere. Există și cazuri în care se instalează hipertensiunea arterială cronică, mai ales la femeile însărcinate în vârstă.
Hipertensiunea arterială în sarcină poate lua mai multe forme: hipertensiune gestațională, hipertensiune arterială cronică, hipertensiune arterială suprapusă cu preeclampsie și preeclampsie. Clasificările se bazează pe momentul debutului și pe prezența proteinuriei sau a altor afectări ale organelor. Hipertensiunea gestatională apare după săptămâna 20, în timp ce hipertensiunea cronică este prezentă înainte de sarcină sau înainte de săptămâna 20, iar preeclampsia poate complica oricare dintre acestea.
Câte tipuri de hipertensiune arterială există în sarcină?
Hipertensiunea gestatională se dezvoltă după săptămâna 20, de obicei dispare după naștere, dar poate crește riscul reapariției în viitoare sarcini. Hipertensiunea cronică apare înainte de sarcină sau în primele 20 de săptămâni, iar hipertensiunea cronică suprapusă cu preeclampsie înseamnă agravarea hipertensiunii cronice în timpul sarcinii, cu posibile proteine în urină sau alte complicații. Preeclampsia apare după 20 de săptămâni și se caracterizează prin hipertensiune asociată cu afectarea altor organe, cum ar fi rinichii, ficatul sau creierul.
Care sunt lucrurile pe care trebuie să le știi despre tensiunea arterială în sarcină?
Înainte de a rămâne însărcinată, este recomandat să mergi la consult cardiologic și ginecologic pentru a verifica dacă medicamentele pentru hipertensiune sunt sigure în sarcină. Monitorizarea tensiunii arteriale pe parcursul sarcinii este esențială pentru a te asigura că valorile mari de tensiune nu afectează bebelușul și nu apare preeclampsia. Dacă valorile depășesc 160/110 mmHg, tratamentul devine urgent. Recomandările includ activitate fizică moderată, o dietă echilibrată cu restricție modestă a sării și monitorizarea atentă a TA în timpul sarcinii.
Ce legătură există între preeclampsie și tensiunea arterială?
Preeclampsia este o complicație a hipertensiunii cronice sau gestationale. Se instalează când valorile tensiunii arteriale depășesc 140/90 mmHg, iar proteinuria este prezentă (mai mult de 300 mg în 24 de ore). Riscul de preeclampsie crește dacă hipertensiunea este cronică, apare diabetul de sarcină, există antecedente de preeclampsie, sau mama/sora au avut această condiție. Monitorizarea include teste de urină, testele de sânge, Doppler pe artere uterine și monitorizarea stării fătului.
Ce simptome are preeclampsia?
Simptomele preeclampsiei includ: dureri severe de cap, probleme de vedere (vedere încețoșată sau pete luminoase), arsuri în cap și în zona pieptului, greață, vărsături, creștere bruscă în greutate, retenția de lichide, dureri în partea superioară a abdomenului și stare generală de rău. În timpul sarcinii, monitorizarea regulată a TA și a stării fătului este esențială pentru depistarea precoce a complicațiilor.
Ce medicamente sunt folosite pentru controlul tensiunii arteriale în travaliu și la naștere?
Se folosesc medicamente antihipertensive sigure în sarcină (ex: metyldopa, nifedipine sau labetalol). Unele medicamente, precum inhibitorii de ACE sau ARBs, nu sunt recomandate în timpul sarcinii. Tratamentul este adaptat în funcție de severitatea hipertensiunii: TA ușoară-moderată se monitorizează și se poate naște natural, TA severă necesită monitorizare continuă și posibil naștere prin cezariană sau cu ajutor instrumental. Indiferent, singurul tratament real pentru preeclampsie este nașterea bebelușului în termene sigure.
Ce riscuri poate induce hipertensiunea arterială în sarcină?
Hipertensiunea arterială poate reduce fluxul sanguin către placentă, crescând riscul de restricție de creștere fetală, naștere prematură, detasare prematură a placentei, și complicații pentru mamă precum accident vascular cerebral, boli cardiovasculare sau insuficiență renală. În cazurile severe, pot apărea eclampsie și sindromul HELLP, care necesită intervenții medicale de urgență.
Sumar
- Hipertensiunea în sarcină afectează aproximativ 6-7% din sarcini și poate duce la preeclampsie.
- Simptomele preeclampsiei includ dureri de cap severe, probleme de vedere și greață.
- Monitorizarea tensiunii arteriale este esențială în timpul sarcinii.
- Tratamentul hipertensiunii în sarcină se efectuează cu medicamente sigure pentru mamă și fat, iar nașterea este adesea singura “vindecare” pentru preeclampsie.
Câte tipuri de hipertensiune arterială există în sarcină?
Hipertensiunea gestatională apare după săptămâna 20, dispare de obicei după naștere, dar poate recidiva. Hipertensiunea cronică este prezentă înainte de sarcină sau înainte de săptămâna 20. Hipertensiunea cronică suprapusă cu preeclampsie apare când boala se agravează în timpul sarcinii. Preeclampsia apare după 20 de săptămâni și poate implica afectarea organelor. Termenii sunt utilizați pentru a descrie evoluția și riscurile asociate fiecărei situații.
Monitorizarea și diagnosticul în timpul sarcinii
Diagnosticul se bazează pe măsurarea tensiunii arteriale, testele de urină, teste de sânge, ecografia fetală, Doppler-ul placentar și monitorizarea cardiotocografică. TA peste 140/90 mmHg în after 20 săptămâni confirmă hipertensiunea gestatională, iar preeclampsia se investigează prin semne clinice și laborator, combinând valorile TA cu proteinurie și afectări ale organelor.
Monitorizarea tensiunii arteriale este esențială pe întreaga perioadă a prenatalului, iar valorile normale pot varia în funcție de vârstă, starea de sănătate și evenimentele fiziologice ale sarcinii. O dietă echilibrată, activitate fizică adecvată, odihna și evitarea alcoolului și fumatului pot contribui la menținerea tensiunii în limitele normale. În caz de tensiune arterială ridicată, tratamentul este personalizat și urmărește atât binele mamei, cât și pe cel al fătului.
Monitorizarea postpartum este de asemenea recomandată: la 2 săptămâni după naștere și la 6 săptămâni, o evaluare cardiologică și o vizită la medicul de familie, pentru a verifica revenirea tensiunii la valori normale și pentru a preveni complicațiile pe termen lung. În general, valorile normale ale tensiunii arteriale pentru un adult sunt aproximativ 120/80 mmHg, dar în sarcină pot exista variații; obiectivul este să se mențină cât mai aproape de valorile normale fără scăderi excesive.
tags: #tensiune #in #sarcina #proy