Scopul prezentării este de a readuce la suprafață aspectele predictive oferite de dozarea alfo-feto-proteinei (AFP). Pornind de la piramida de screening prenatal, care cu ajutorul markerilor biochimici predictivi din trimestrul I oferă un traseu al evoluției sarcinii pe parcursul următoarelor două trimestre și în special pentru trimestrul al treilea, am încercat să cobor unul dintre markerii specifici trimestrului al doilea în trimestrul întâi și astfel să îi demonstrez utilitatea în predicția aneuploidiilor, a defectelor de tub neural, a restricției de creștere uterină, a nașterii premature și a morții fetale intrauterine.
EURoCAT (Registrul European de Supraveghere a Anomaliilor Congenitale) raportează un procent cuprins între 39% şi 90% a ratei de detecție prenatală a defectelor structurale fetale, în funcție de experiența centrelor de diagnostic prenatal. Anomalii clar patogenice, incompatibile cu viața (de exemplu, anencefalia, hidrocefalia, HLHS, pentalogia Cantrell, displazia tanatoforică etc.).
Introducere. Examenul ecografic reprezintă o metodă de elecție în urmărirea modificărilor pe care le suferă endometrul în diverse perioade ale vieții, având un rol important în diagnosticul și tratamentul infertilității, în diagnosticul modificărilor anatomice locale și în depistarea precoce a stărilor precanceroase. Materiale și metodă. Alegerea metodei de investigare a endometrului, fie prin abord transvaginal, considerat cel mai fidel, fie prin abord transabdominal, trebuie făcută în funcție de contextul clinic ce susţine oportunitatea examinării. Datele obținute permit completarea acestei metode de investigare cu explorarea histeroscopică sau cu alte metode de imagistică de tipul RMN sau al histerosalpingografiei cu substanță de contrast, selecționând cazurile ce impun controlul biopsic al cavitații uterine. Un rol important îi revine asocierii explorării standard cu ecografia 3D și 4D completată cu ultrasonografie power Doppler. Rezultatele obținute permit evaluarea receptivității endometrului la tratamentul infertilității. Obiectivul principal al monitorizării intrapartum îl constituie identificarea momentului de apariție a hipoxiei fetale. Ecografia Doppler constituie o metodă neinvazivă de evaluare a fluxurilor sangvine feto-placentare. Valoarea indicelui de pulsatilitate (IP) la nivelul arterelor uterine crește în cursul contracțiilor uterine. Se constată o reducere cu 40-60% a velocității fluxului de sânge pentru o presiune intrauterină de 60 mmHg. Fluxul diastolic poate deveni nul la o presiune intrauterină de 80 mmHg. Fluxurile vasculare la nivelul arterelor ombilicale nu se modifică în raport cu dinamica uterină, aspect care confirmă schimbul permanent feto-placentar în cursul travaliului. În cazul suferinței fetale intrapartum, valoarea IP ombilical crește. La nivelul arterei cerebrale medii se constată o creștere a IP în timpul contracțiilor uterine, creștere care este explicată prin presiunea exercitată asupra craniului fetal. În contextul suferinței fetale intrapartum, valoarea IP cerebral scade. Alte situsuri de explorare a circulației fetale în timpul travaliului care pot fi evaluate sunt: artera aortă, artera vertebrală, ductul venos.
Context obstetrical și diagnostic imagistic
sarcina ectopică post-histerectomie reprezintă o situație extrem de rară, diagnosticul imagistic reprezentând o adevărată provocare în aceste cazuri atipice. Materiale și metodă. Prezentăm experiența noastră în diagnosticul imagistic al unui caz atipic de sarcină ectopică post-histerectomie de hemostază efectuată în urmă cu opt ani, pacienta adresându-se serviciului nostru acuzând dureri pelviene și metrorragii de aproximativ şapte zile. Managementul diagnostic imagist ic a cuprins explorare ecografică, rezonanță magnetică și explorarea laparoscopică în corelație cu diagnosticul paraclinic. Rezultate. Managementul multidisciplinar a permis un diagnostic corect și la timp al acestui caz atipic, înaintea dezvoltării complicațiilor cu potențial vital. Concluzii. Objectives. To assess the PI through UA and MCA and to assess the CPR in fetuses with SUA after 21 weeks of gestation. To identify if differences in measurement could change the significance/interpretation and potentially the case management. Method. A retrospective observational study identified patients with SUA from fetuses examined between 15.11.2011 and 25.02.2018 by single operator. Fetuses with structural or chromosomal abnormalities were excluded from the study. We analyzed the measured UA’s and MCA’s PI and calculated CPR for fetuses examined with a gestational age between 20 and 38 weeks by transforming it to MoM and calculating the mean MoM for this group of patients. Results. There were 4218 distinct patients and 57 fetuses with SUA (1.35% SUA) and the gestational age at the exam was between 21 and 38 weeks. Ten fetuses were excluded for other associated abnormalities. Forty-seven cases were analyzed. UA PI was transformed into MoM. Mean MoM PI for SUA was 0.9 while mean MoM for MCA PI was 0.93. Calculating CPR MoM resulted in a mean of 1.01. Conclusions. Vasodilatation in SUA is a reasoned adaptation consequence to compensate for diminished bloodflow vascular section. This is proven through the reduction in expected PI in SUA by 10%. In order to maintain the blood/bloodflow in fetal territory, a proportional response within fetal cardiovascular system is observed with reduction in expected MCA PI by 7%. Balanced vasodilatation appears to be the rule for otherwise normal fetuses with SUA. When interpreting and making clinical decision based on individual values either for SUA PI or MCA PI compared with nomograms established for normal fetuses, one should take into account the 10% bias due to adaptive balanced vasodilatation in fetuses with SUA.
Concluzii. Elastografia este o tehnică imagistică ce apreciază rigiditatea structurilor și care este complementară ultrasonografiei convenționale. Metoda elastografică are în prezent o largă utilizare în evaluarea leziunilor mamare, tiroidiene și prostatice. Scopul acestui studiu este de a evalua utilitatea elastografiei în timp real în analiza ţesutului cervical normal, precum și a leziunilor preneoplazice și neoplazice ale colului uterin. Materiale și metodă. Au fost incluse în studiu 28 de paciente, repartizate în trei grupuri, după cum urmează: grupul A - fără leziuni ale colului uterin (n=10), grupul B - displazie col uterin (n=10), grupul C - neoplasm de col uterin (n=8), confirmate prin biopsie și analiză anatomopatologică. Au fost realizate 28 de dispozitive identice din silicon de adiție, cu dimensiuni de 35/10/10 mm, care au fost considerate reper al ridigității în evaluarea colului uterin. S-a realizat ecografie bidimensională cu sondă endovaginală pentru identificarea și reperarea colului uterin și a dispozitivului din silicon, poziționat în proximitatea colului, urmată de elastografie în timp real. S-a calculat raportul de dislocare (Strain Ratio; SR) între colul uterin și dispozitivul din silicon. Analiza datelor a fost realizată utilizând programul SPSS 16.0. Au fost comparate rezultatele SR din cele trei grupuri. Pentru fiecare pacientă, s-a considerat media a 10 determinări consecutive ale SR. Rezultate şi concluzii. Analiza datelor a indicat diferențe semnificative (p<0,05) ale SR între toate cele trei grupuri, cu cele mai mici valori ale SR în grupul A și cele mai mari valori pentru grupul C. În concluzie, elastografia în timp real, realizată cu sonda endovaginală, utilizând un dispozitiv din silicon ca reper, este o tehnică utilă în evaluarea rigidității colului uterin.
Din lumea patologiilor obstetricale: noduri, circulare, volvulus
Nodul adevărat de cordon ombilical poate fi găsit la 0,3-2,1% din totalul sarcinilor. Această situație pare să se întâlnească mai frecvent în cazul multiparității, sarcinii gemelare monoamniotice, sexului bărbătesc, polihidramniosului, diabetului gestațional, fătului mic și al cordonului ombilical lung. Însă aceleași situații determină mai des apariția circularele de cordon. Nodul adevărat de cordon pare să fie asociat cu o rată mai mare a mortalității fetale față de populația obstetrică generală și poate provoca un model de ritm cardiac anormal pe cardiotocogramă, care de multe ori duce la operație cezariană. Este neobișnuit ca un nod să se strângă, mai ales înainte de debutul travaliului. Circularele unice ale cordonului ombilical sunt întâlnite la 20-33% din sarcinile normale, mai rare fiind circularele duble (2,5-8,3%) sau multiple (0,5%). Rezultatul nașterii nu este de obicei afectat, exceptând unele cazuri cu circulare multiple. Circulatorile cordonului nu sunt în mod uzual asociate cu alterări ale oxigenării fetale. Tehnologia avansată oferă posibilitatea de a vizualiza tot mai detaliat structurile obstetricale. Din punctul de vedere al beneficiului, există autori care s-au întrebat dacă în unele cazuri nu vedem totuși prea multe.
Volvulusul intestinal fetal reprezintă o patologie rară dar amenințătoare de viață, cu grade diferite de severitate și evoluție. Prezentăm o revizuire a literaturii de specialitate cu privire la patogeneza și diagnosticul volvulusului fetal pornind de la cazul unei paciente cu sarcină de 35 de săptămâni care s-a prezentat la camera de gardă a Spitalul Universitar de Urgență din București pentru CUD și metroragie. La evaluarea ecografică s-a evidențiat ascită fetală voluminoasă, izolată, iar nașterea s-a produs ulterior prin operație cezariană ST de urgență. Puncția abdominală a relevat lichid brun-închis, iar nou-născutul a fost transferat într-un serviciu de chirurgie pediatrică și supus unei laparotomii exploratorii de urgență, cu rezecție intestinală secundară.
Patologia cordonului ombilical și monitorizarea circulației
Diagnosticul prenatal al anomaliilor de cordon ombilical ajută la anticiparea unei suferințe fetale hipoxico-ischemice perinatale și poate ghida atitudinea privind continuarea sau terminarea sarcinii în funcție de gravitatea suferinței fetale. Anomaliile cordonului ombilical pot fi izolate, dar uneori ele se asociază cu aneuploidii sau alte anomalii fetale. De aceea, în cazul în care le decelăm, este indicată ecografia țintită pentru a evalua prezența anomaliilor fetale asociate. Concluzii. Patologia de cordon ombilical poate fi diagnosticată prin examinare ecografică în trimestrele doi și trei de sarcină. Pe măsură ce structurile fetale și cele placentare se dezvoltă, rețeaua lor vasculară devine mai pronunțată. Prin urmare, pe timpul sarcinii este posibilă observarea a trei unități separate și totuși unite: circulația maternă, placentară și fetală. Partea maternă a circulației placentare este reprezentată de arterele uterine și de ramurile acestora, care se ramifică până la placa deciduală a placentei. Cu ajutorul ecografiei Doppler se poate identifica și caracteriza, chiar din trimestrul I de sarcină, fluxul vascular de la nivelul arterei uterine, arterelor arcuate, radiale, precum și de la nivelul arterelor spiralate. Placenta este organul unde se întâlnesc două sisteme circulatorii perfect distincte: unul deschis - matern şi altul închis - fetal. În nicio parte a placentei nu există o comunicare directă între sângele matern şi cel fetal. Aceste evenimente pot fi studiate cu acuratețe prin ecografia 2D, 3D color sau power Doppler. Analiza Doppler pulsat arată două tipuri de unde obținute din spațiul intervilos: unda pulsatilă arterială și flux venos continuu. Trimestrul I de sarcină permite evaluarea circulației fetale la diferite niveluri: circulația ombilicală, vasele arteriale periferice (aorta descendentă, vasele intracerebrale), cordul, structuri venoase (vena cavă inferioară, ductul venos). Circulația ombilicală este prezentă începând de la şase săptămâni de sarcină, indicând începutul conectivității între sistemele materno-fetal.
Testul AFP în timpul sarcinii
tags: #teodora #tanase #embrion #drept
Postări populare:
- Steriletul: tipuri, avantaje și cum funcționează
- Medic pediatru Cristian Sîrbu Șerbănică
- cum să croșetezi un fular pentru bebeluși pas cu pas
- Descrierea sarcinilor din fișa postului pentru Inspector Resurse Umane
- Ioana Anamaria Ionescu Ploieşti în atenţia mass-media: cazuri, percheziţii şi impact asupra sănătăţii copiilor