Testiculul necoborât, cunoscut și sub denumirea medicală de criptorhidie, reprezintă o afecțiune congenitală frecventă la nou-născuții de sex masculin. Aceasta se caracterizează prin absența unuia sau a ambelor testicule în scrot la momentul nașterii. În timpul dezvoltării fetale, testiculele se formează în cavitatea abdominală, în apropierea rinichilor, și în mod normal încep un proces de coborâre către scrot, sub acțiunea unor factori endocrini și mecanici, cu puțin timp înainte de naștere, în jurul săptămânii a 7-a de gestație.

Frecvența Criptorhidiei

Criptorhidia apare la aproximativ 4 din 100 de băieți nou-născuți la termen. Frecvența este mult mai mare, ajungând la aproximativ 30%, în rândul nou-născuților prematuri. În două treimi dintre cazuri, afecțiunea este unilaterală, afectând un singur testicul, adesea cel drept. Totuși, în aproximativ 10% dintre situații, criptorhidia este bilaterală, ambele testicule lipsind din scrot. Testiculul necoborât este cel mai frecvent defect congenital al aparatului genital masculin.

Cauzele Testiculului Necoborât

Cauzele exacte ale testiculului necoborât nu sunt pe deplin cunoscute, fiind considerate idiopatice în cazul bebelușilor născuți la termen. Se crede că este vorba despre o combinație între predispoziția genetică și factori materni, care pot interfera cu dezvoltarea hormonală și fizică normală a fătului în timpul sarcinii. Printre factorii de risc se numără:

  • Nașterea prematură
  • Greutatea mică la naștere
  • Antecedentele familiale de criptorhidie
  • Anatomia anormală a zonei inghinale
  • Probleme hormonale
  • Factori din mediu

Dezvoltarea testiculului în timpul sarcinii

Dezvoltarea Testiculelor în Perioada Prenatală și Postnatală

Testiculele se formează în cavitatea abdominală a fătului, iar în mod normal coboară în scrot în jurul vârstei gestaționale de 7 luni, deplasându-se prin canalul inghinal. În cele mai multe cazuri, testiculul coboară în mod natural în primele 3-6 luni de viață, fără a fi necesar un tratament, astfel încât incidența reală a criptorhidiei scade la aproximativ 1%. Coborârea spontană a testiculului este foarte puțin probabilă dacă acesta nu a coborât în primele 6 luni de viață.

Testiculul Retractil vs. Testiculul Necoborât

Este important de diferențiat criptorhidia de testiculul flotant sau testiculul retractil. Acesta din urmă se găsește în scrot, dar poate ascensione intermitent, urmare a unui reflex cremasterian mai amplu. Fenomenul se poate repeta periodic, iar în acest caz nu este necesar niciun tratament de specialitate.

Diagnosticarea Criptorhidiei

Criptorhidia este diagnosticată, de obicei, în timpul primului examen clinic al bebelușului, efectuat la scurt timp după naștere, prin palparea zonei inghinale. Dacă testiculul nu poate fi palpat, sunt indicate teste imagistice pentru a verifica prezența și localizarea acestuia. Acestea pot include ecografia abdominală, computer tomografia (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). În cazuri mai complexe, pot fi necesare investigații invazive, cum ar fi laparoscopia diagnostică.

Ecografie testiculară

Complicațiile Criptorhidiei Netratate

În sine, criptorhidia este o afecțiune care, dacă nu este tratată la timp, poate avea efecte grave asupra sănătății pe termen lung. Temperatura intrascrotală este mai scăzută cu câteva grade decât restul corpului, fiind mediul propice pentru buna funcționare a testiculului și spermatogeneză. Hipertermia afectează spermatogeneza (procesul de formare a spermatozoizilor), iar pacienții cu criptorhidie netratată se pot confrunta cu probleme de fertilitate, putând apărea azoospermia.

Alte complicații posibile includ:

  • Torsiune testiculară: Criptorhidia se poate asocia cu torsiunea testiculară, o afecțiune caracterizată de răsucirea spontană a cordonului spermatic, care asigură perfuzia de sânge la nivelul testiculului. Aceasta se manifestă prin durere, tumefacție locală, vărsături și, netratată la timp, poate duce la pierderea testiculului. Testiculul necoborât este mai frecvent supus riscului de torsiune.
  • Hernii inghinale: Testiculele pot dezvolta hernii inghinale.
  • Tumori: Bărbații cu testicul necoborât au un risc mai ridicat de a dezvolta cancer testicular și alte tumori genitale masculine. Riscul este mai mare în cazul criptorhidiei bilaterale și al testiculelor localizate în abdomen.
  • Lezarea testiculului: Țesutul testicular poate fi deteriorat sub presiunea oaselor pelviene.
  • Hipogonadism: Un testicul necoborat nu poate produce suficient testosteron, necesar dezvoltării caracterelor sexuale masculine.

Diagrama cauzelor și complicațiilor criptorhidiei

Tratamentul Criptorhidiei

Tratamentul pentru criptorhidie nu este necesar imediat după naștere. În cazul în care testiculul nu coboară de la sine, este indicat tratamentul chirurgical pentru corectarea poziției acestuia. Repoziționarea chirurgicală a testiculului în scrot se numește orhidopexie și se efectuează, de obicei, la vârsta de 6-18 luni. Operația este indicată în cazul în care testiculul nu a coborât până la vârsta de 6-12 luni, iar rezultatele sunt mult mai bune dacă se efectuează înainte de vârsta de 18 luni.

Orhidopexia se efectuează, în general, laparoscopic. Procedura presupune realizarea unei incizii de mici dimensiuni la nivelul scrotului sau zonei inghinale. După localizarea testiculului și a cordonului spermatic, medicul chirurg pediatru va realiza o incizie în scrot pentru a crea un buzunar, apoi va trage ușor testiculul cu ajutorul unui instrument și va sutura inciziile cu fire resorbabile. Recuperarea este, de obicei, rapidă, pacienții mobilizându-se chiar din ziua intervenției.

În cazuri rare, atunci când testiculul este displazic sau absent, pot fi necesare alte intervenții, cum ar fi reconstrucția scrotului sau implanturile testiculare. Terapia hormonală cu gonadotropina corionică umană (HCG) poate fi, de asemenea, prescrisă pentru a stimula producția de testosteron și a facilita coborârea testiculului, dar rata de succes este variabilă (aproximativ 20%).

Orchiopexy to Correct Undescended Testicle | Medical 3d Knowledge

Monitorizare și Prevenție

Este esențial ca părinții să vină cu nou-născutul la control în primele 6 luni de viață. Afectiunea poate fi diagnosticată doar de un medic specialist. Chiar și după corecția chirurgicală, pacienții vor avea nevoie de consulturi urologice regulate, mai ales la atingerea vârstei pubertății. De asemenea, este indicat ca pacientul să învețe să își examineze singur scrotul lunar, ca măsură de precauție și screening pentru cancerul testicular.

Testiculul necoborât poate avea un efect negativ asupra dezvoltării psihologice a băiatului, implicând o monitorizare atentă și din acest punct de vedere. Sigur că și dacă avem un copil fără probleme, controlul medical anual este recomandat.

Fertilitatea și Criptorhidia

Mai mulți factori contribuie la reducerea fertilității la nou-născuții cu criptorhidie. Unul dintre cei mai importanți este hipertermia, care afectează spermatogeneza. Diverse anomalii anatomice, cum ar fi disocierea testicul-epididim, sunt mai frecvente la copiii născuți cu criptorhidie. De asemenea, la aceștia este mult mai probabil să apară anticorpi antispermatozoizi.

Chiar dacă tratamentul chirurgical are succes, bărbații care au avut un testicul necoborât au un risc crescut pentru infertilitate. Un singur testicul funcțional poate produce suficient testosteron pentru a asigura fertilitatea, dar calitatea spermatozoizilor poate fi afectată.

Risc de Cancer Testicular

Riscul de cancer testicular este de 3-5 ori mai mare la bărbații care au avut un testicul necoborât. Acest risc crește semnificativ dacă intervenția chirurgicală (orhidopexia) se efectuează după pubertate. Seminomul testicular este cea mai frecventă formă de cancer, cu incidență maximă între 15-45 de ani. Tratamentul scade acest risc, dar nu îl elimină complet. Bărbații care au avut un testicul necoborât trebuie să efectueze controale medicale periodice pe viață.

Grafic comparativ al riscului de cancer testicular

tags: #testicul #necoborat #infertilitate

Postări populare: