Se apropie perioada de fatare la ovine, la sfarsitul lunii februarie si inceputul lunii martie. La fătare se curăţă mucozităţile de pe nări şi bot, se taie ombilicul la 4-5 cm de abdomen şi se tamponează cu tinctura de iod. În primele 6 ore după fătare, animalul are nevoie de o cantitate mare de colostru. Acesta poate fi consumat şi de la alte oi, numite şi „doici”, în cazul în care mama lor nu deține lapte suficient. De regulă, mieluţii sunt alăptaţi destul de des în primele zile, din 2 în 2 ore şi de 4 ori pe zi, după 30 de zile. Mieii orfani sunt hrăniţi cu biberonul, cu lapte de vacă, de capră sau de oaie, ori cu substituent de lapte. Atentie, laptele poate fi proaspăt ori fiert, dar temperatura trebuie să fie în jur de 37 - 38°C!
Momentele cheie ale alăptării și înțărcării
Mieii vor fi trimişi în tarc alături de mame în primele săptămâni, în timp ce mieii gemeni cu mamele lor şi mieii „orfani” vor fi plasaţi în boxe separate. Întarcarea tradiţională sau târzie este cea mai frecventă; se realizează în 2-3 serii, la intervale de 15 zile. Se reduce numărul de lăptare, treptat, 3-4 zile. Mieii sunt separaţi de mame peste noapte, iar oile se mulg dimineaţa; pe timpul zilei sunt lăsaţi cu ele câteva ore. Seara, oile se mulg. Întarcarea timpurie se face la 30-35 zile (la 11-13 kg) sau la 50-55 zile. Întarcarea foarte precoce, mieii au un ritm accelerat de creştere, consumă furaje solide. Hrana o reprezintă un substituent de lapte diluat în apă, servit în alăptătoare, dar şi furaje combinate şi fân.
Hranirea în perioada de alăptare vs. înțărcare
În primele 3-4 săptămâni, principala sursă de hrană a mieilor o reprezintă laptele matern. Cantitatea de lapte consumată este de circa 0,5-0,6 l/zi în prima săptămână, după care creşte treptat, ajungând la 0,8-1,5 l/zi în săptămâna a 5-a, a 6-a, după care scade treptat până la înțărcare. Consumul de lapte pentru 1 kg spor este 5-6 litri. Rumenul la miel se dezvoltă treptat pe intervalul 3-8 săptămâni. Suplimentul de concentrate trebuie să aibă minim 15% proteină, o palatabilitate ridicată şi să fie proaspăt. Nutrețurile concentrate se administrează sub formă de amestecuri (uruieli de cereale, tărâţe de grâu, şroturi de soia şi de floarea-soarelui, uruială de mazăre). Se recomandă ca o parte din proteine să fie de origine animală (lapte praf, zer praf, făină de peşte etc).
Alături de concentrate şi fân de calitate, începând cu vârsta de 3-4 săptămâni, în alimentaţia suplimentară a mieilor se folosesc şi suculente: morcovi, sfeclă furajeră, nutreţuri verzi cultivate sau masă verde de pe păşuni. Mieii pot fi hrăniţi în perioada de alăptare şi cu substituenţi de lapte, după 2-4 zile de la naştere. Dacă nu se dispune de un substituent de lapte special pentru miei se poate folosi şi cel pentru viţei, însă reconstituirea trebuie astfel făcută încât acesta să conţină 180 g SU/1 în prima săptămână şi 200 g SU/1 în săptămâna următoare.
Hrănirea înțărcată și gestionarea nutriției pe etape
Pentru a facilita înțărcarea, mieii trebuie să consume 250-300 g fân de foarte bună calitate (sau 1 kg nutreț verde) şi circa 250-300 g amestec de concentrate sau nutreț combinat. Înainte de înțăcare, este necesar să se acorde atenție regimului de alimentație pentru dezvoltarea optimă a sistemului digestiv. În primele zile, colostrul este extrem de important în dezvoltarea organismului tânăr, urmat de laptele matern. Colostrul se obține în primele 2-3 zile de la fătare, iar după 5 zile laptele revine la conținutul său normal. Colostrul are rol critic în instalarea imunității nou-născuților.
La alegere, acestea pot fi date sub formă de premix. Galetile de lins sunt utile pentru suplimentare practică, constanta şi uşor de administrat. Pentru miei şi oi tinere, acestea pot ajuta la completarea mineralelor şi pot susține dezvoltarea într-o perioadă în care organismul are cerințe mari. Aceste produse sunt relevante în fermele unde mieii cresc în loturi, unde este dificil să administrezi individual suplimente sau unde baza furajeră variază.
Șabloane practice ale tineretului: adăposturi, adopții și alăptare artificială
Este o etapă importantă în viața tineretului ovin, deoarece cel mai frecvent la această vârstă se practică înțărcarea. Alți fermieri preferă să țină și până la 4 luni alături de mamă, din motiv că aceștia se dezvoltă mai bine și mai repede, în special la rasele de carne. Modul de hrănire a mieilor, pentru fazele pe care acestea le parcurg, are în vedere hrănirea oilor în perioada de gestatie, a oilor mame în perioada de alăptare, hrănirea mieilor sugari în perioada de alăptare și hrănirea mieilor sugari, până la înțăcare. La alcătuirea rațiilor furajere trebuie ținut seama de faptul că berbucii au un ritm de creștere mai rapid decât mieluțele, motiv pentru care nevoile de substanțe nutritive sunt mai mari.
În perioada de stabilitate, în rație se vor introduce obligatoriu finuri de leguminoase simple sau în amestec cu graminee, nutrejuri concentrate în amestec cu PVM specifice categoriei de vârstă. În perioada de pășunat, rația de bază o constituie masa verde de pe pășunile naturale sau cultivate, cu adaos de concentrate - la aprecierea îngrijitorului - în care se vor introduce PVM. Tot mai mulți crescători ai acestor specii, care dețin efective mari (peste 500 oi matcă), sunt interesați de alăptarea artificială a mieilor sau a iezilor, din cel puțin două motive: reducerea pierderilor cauzate de lipsa laptelui la oi sau caprele mame; mulgerea acestora cât mai devreme după fătare.
Adopția și alăptarea la biberon
Chiar în condiții normale de furajare și întreținere, există oi sau capre (circa cinci la sută) care, îndeosebi la prima fătare, au puțin lapte sau chiar deloc. Prima opțiune este să dea mieii/iezii spre alăptare altor mâmi din efectiv, cărora le-au murit accidental produșii, ori care au mult lapte. Adopția nu este simplă și trebuie încercată abia după ce se uniformizează mirosul, deoarece oaia/capra își recunoaște produsul, în primul rând după miros, apoi după văz și auz.
O altă variantă este alăptarea la biberon, după perioada colostrală, de 4-6 ori/zi, la interval de 4-6 ore, cu lapte integral de vacă, la început fiert și răcit sub capac, până la temperatura de 37°C, apoi, de la vârsta de 2-3 săptămâni, se poate administra lapte proaspăt muls sau ținut în frigider la 2-4°C și apoi încălzit ușor, până la 30-35°C. În vestul Europei, pentru a mări producția de lapte marfă, se practică alăptarea artificială a mieilor cu substituenți de lapte, produse prin instalații automate multibiberon. Această metodă este justificată economic, întrucât prețul unui litru de lapte muls este mai mic decât prețul substituentului.
Instalațiile automate multibiberon și etapele alăptării
Instalațiile automatic multibiberon permit un consum voluntar de substituenți la discreție, în funcție de necesități. Schema de alăptare se livrează odată cu laptele praf. Alăptarea artificială se realizează în „trei pași”:
- În faza de învățare (3-4 zile): mieii sau iezii sunt aduși în țarcurile mici din boxe și, după o perioadă de înfometare de 4-6 ore, se prind fiecare și se învață individual cu suptul la tetină, de mai multe ori pe zi (10-15 ori).
- Prima săptămână de viață este critică: mortalitatea poate ajunge la 10-12%. După acomodare, țarcurile mici se desființează, iar iezii/mieii se țin câte 40-50 capete în boxă.
- Alăptarea propriu-zisă (30-90 zile) este variabilă, în funcție de cererea pentru carne. Poate fi doar substituenți sau combinație de substituenți cu furaje solide, în funcție de vârstă și rase.
Avantajele și dezavantajele acestei tehnologii: nu elimină riscul bolilor contagioase, diareea poate apărea din cauza dozării incorecte sau temperaturii necorespunzătoare. Cu toate acestea, alăptarea artificială poate asigura o productivitate ridicată, cu condiția menținerii unui regim corect de nutriție și igienă. Rata de profit poate ajunge la 30-40% în condiții optime.
Sfaturi practice, recomandări și semne de alarmă
- Uniformizarea mirosului produsului de adopție se poate face prin frecare cu placenta sau cu pielea mielului/iezului mort, sau prin mulgerea laptelui de la mama doică peste produsul ce urmează a fi alăptat.
- Oile sau caprele care refuză să alăpteze produșii proveniți de la alte mame se leagă de cadrul boxei cu două curele, iar în câteva zile se obișnuiesc să accepte adopția.
- Verificați dacă mielul suge suficient și dacă oile au lapte. Apoi verificați fanul, furajele solide, apa, mineralele și starea de sănătate a lotului.
- Înălțați treptat aportul de furaje solide și monitorizați evoluția fiecărui miel pentru a asigura creștere uniformă și rezistență la stres.
Recomandări nutriționale pentru dezvoltarea armonioasă
Proteina este esențială pentru creșterea masei musculare; energia asigură creșterea și activitatea. Mineralele și vitaminele susțin dezvoltarea scheletului, imunitatea și metabolismul. Mieii au nevoie de o trecere treptată de la laptele matern la furajele solide de calitate, începând cu 3-4 săptămâni, și de adaosuri de vitamine și minerale pentru prevenirea problemelor de sănătate. Galetile de lins pot completa necesarul mineral în fermele cu loturi mari. Diluția suplimentelor se face conform recomandărilor de pe ambalaj și adaptat vârstei și sistemului de hranire.
Rolul colostrului și importanța laptelui matern
Colostrul este prima şi cea mai importantă „hrană” a mielului, oferind imunitate și energie. Dacă oaia nu acceptă mielul, colostrul poate fi hrănit la biberon sau se poate adopta. Laptele matern rămâne baza nutriției în primele săptămâni, iar colostrul se oferă în primele 2-3 zile. Primele ore după fătare sunt critice pentru stabilirea imunității mielului, iar laptele matern susține creșterea în primele perioade.
Monitorizarea și semnele de avertizare pentru o creștere sănătoasă
Un miel sănătos este activ, suge bine, explorează hrana solidă la timp, are blana curată și crește constant. Semne de alarmă includ creștere lentă, apetit scăzut, diaree persistentă și potențiale deficiențe minerale. Monitorizarea constantă a lotului și adaptarea regimului alimentar în funcție de rasă, greutate și sezon sunt cruciale pentru obținerea mieilor uniformi și viguroși.
Postări populare:
- Ce trebuie să știi despre coșulețele apărute pe urechea bebelușului
- Aparatura unei clinici de obstetrică–ginecologie: caracteristici pentru îngrijire sigură
- Recuperarea după cezariană: abdomen inferior intarit
- Ghid complet pentru alegerea căruciorului 3 în 1 pentru bebeluși
- Creșterea sănătoasă prin alimentație diversificată la sugari