La rumegătoarele domestice precum vacile și caprele, tetinele oarbe sau suplimentare reprezintă o particularitate anatomică frecvent întâlnită, în special în rasele pentru lapte. Aceste tetine suplimentare sunt proeminențe care nu sunt conectate la sistemul alveolar al glandei mamare, nu au canal lactifer și nu produc lapte. De regulă, acestea se prezintă simetric, în perechi, având forma unor proeminențe rotunjite sau atârnate.
Cauzele apariției și factorii implicați
Există indicii că tetinele suplimentare au o componentă genetică importantă, un studiu realizat pe capre de lapte sugerând transmiterea ereditară a acestui defect. De asemenea, mediul intrauterin și influențele hormonale pe timpul embriogenezei pot juca un rol în dezvoltarea acestor tetine în plus.
Riscuri și complicații pentru sănătatea animalelor
- Predispoziția la mastită: Tetinele oarbe pot crește riscul de infecții mamare, mastita fiind o inflamație cauzată de bacterii precum Staphylococcus aureus, Escherichia coli sau Corynebacterium spp., ce poate afecta grav sănătatea animalului și productivitatea lactată.
- Dificultăți în muls: Prezența tetinelor în plus poate împiedica poziționarea corectă a paharelor de muls mecanic sau manual, ceea ce poate duce la muls ineficient sau la acumulări de lapte în tetinele nefuncționale, favorizând inflamațiile.
Importanța controlului și tratamentului
Tetinele suplimentare oarbe sau slab dezvoltate trebuie îndepărtate chirurgical cât mai curând posibil, ideal înaintea debutului lactației. Această intervenție reduce riscurile de mastită și optimizează mulsul ulterior. Controlul rutinar al efectivului de rumegătoare ar trebui să includă identificarea acestor malformații. Excizia precoce oferă cele mai bune rezultate.
Momentul optim pentru intervenție
Se recomandă examinarea vițeilor sau ieziilor la vârste cuprinse între 2 și 4 luni și efectuarea exciziei în această perioadă, înainte de prima fătare, când intervenția este mai simplă și vindecarea este rapidă.
Tehnica chirurgicală și gestionarea durerii
Excizia constă în rezecția bazei tetinei suplimentare și sutura pielii în condiții riguroase de asepsie, de obicei sub anestezie locală pentru vițele, asociată cu sedare ușoară. La capre, datorită sensibilității ridicate, este indicată anestezia generală ușoară sau blocaj regional pentru un confort maxim al animalului în timpul operației.
Îngrijirea postoperatorie
Este esențială menținerea igienei plăgii, cu menținerea zonei curate și uscate și monitorizarea zilnică a evoluției vindecării. Astfel se evită complicațiile și se asigură o recuperare în condiții optime.
Selecția genetică și prevenirea pe termen lung
Dat fiind caracterul ereditar al tetinelor suplimentare, o strategie de management eficientă presupune excluderea animalelor afectate din programul de reproducție pentru a reduce incidența pe efectivele viitoare. Rasele de lapte precum Holstein sau rase mixte Fleckvieh/Simmental prezintă incidențe semnificative, de până la 15% respectiv peste 40%, indicând importanța selecției riguroase.
Context mai larg: provocările sănătății la rumegătoare
Tetinele oarbe sunt doar una dintre dificultățile cu care se pot confrunta crescătorii de bovine sau caprine. De exemplu, trecerea bruscă la pășunat poate provoca hipomagneziemia, o tulburare metabolică cu tulburări de excitabilitate numită tetanie de iarbă, frecventă la vacile cu producții mari de lapte. Aceasta apare din cauza conținutului scăzut de magneziu în iarba proaspătă și fertilizată cu îngrășăminte azotoase sau fosfatice.
Cauze tetaniei de iarbă
- Consumul de plante tinere, bogate în proteine, dar sărace în magneziu;
- Modificări nefavorabile ale digestiei și apariția diareei ce reduce absorbția magneziului;
- Reducerea consumului de substanță uscată, deci și a aportului de magneziu, în perioada pășunatului;
- Mai frecventă la vacile în lactație timpurie, cu cerințe metabolice mari.
Simptomele tetaniei de iarbă
- Formă ușoară: apetit capricios, lipsa rumegării, masticație greoaie, izolarea de turmă și scăderea producției;
- Formă gravă: incapacitatea de a sta în poziție patrupedă, căderi, mișcări involuntare ale membrelor și contracții tetanice ce pot duce la deces.
Tratament și prevenție
- Administrarea serurilor cu magneziu pentru creșterea concentrației plasmatice de magneziu;
- Suplimentarea dietei cu săruri de magneziu sub formă de brichete pentru lins;
- Fertilizarea solului pentru sporirea conținutului de magneziu în plante;
- Tranziția treptată de la furajarea cu hrană uscată la pășunat;
- Monitorizarea atentă a sănătății și producției animalului în perioada de schimbare a hranei.
Aspecte suplimentare și recomandări pentru fermieri
Pentru a evita problemele legate de tetinele suplimentare, dar și alte afecțiuni metabolice sau digestive, fermierii trebuie să urmeze câteva reguli esențiale de management:
- Inspectarea regulată a efectivelor pentru depistarea tetinelor suplimentare;
- Intervenția chirurgicală timpurie pentru excizia tetinelor nefuncționale;
- Asigurarea unei alimentații echilibrate, adaptate perioadelor de lactație și pașunat;
- Supravegherea atentă în perioada de trecere la pășunat pentru a preveni hipomagneziemia;
- Menținerea unui mediu curat și igienic în adăposturi pentru a reduce riscurile de infecții și alte afecțiuni.
Un management corespunzător, combinat cu selecția genetică și intervențiile veterinare potrivite, pot asigura o stare bună de sănătate și productivitate a rumegătoarelor, minimizând impactul negativ al tetinelor suplimentare oarbe și al afecțiunilor metabolice asociate.
tags: #tetinelor #oarbe #in #junincile
Postări populare:
- servicii medicale de obstetrică-ginecologie în Ploiești
- Legător de sarcini: instrucțiuni, conformitate și bune practici
- Dr Brumaru în pediatrie: povestea lui Danut Pirghie la Spitalul de Copii Iași
- Sfaturi pentru fotografii de copii: cum să surprinzi emoția în fotografii
- Cum se plătește 75 lei pentru radierea sarcinilor din Cartea Funciară