Infertilitatea este o boală cu care, din păcate, se confruntă din ce în ce mai multe cupluri, din ce în ce mai devreme. În România, 1 din 5-6 cupluri se luptă cu probleme de fertilitate. Este esențial ca vizita la medicul specialist să fie efectuată la timp, după 6-12 luni de încercări active în care sarcina întârzie să apară. Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă o procedură pentru combaterea infertilității și are ca scop nașterea unui copil sănătos. Este o metodă de reproducere umană asistată care implică recoltarea ovocitelor în urma stimulării ovariene controlate și fertilizarea acestora în laborator cu spermatozoizi.
În prezent, mai mult de 8 milioane de copii s-au născut prin FIV în întreaga lume. Fertilizarea in vitro este cea mai eficientă metodă de reproducere umană asistată pentru cuplurile care se luptă cu infertilitatea, iar în cazurile cu infertilitate de partea masculină, FIV rămâne cea mai eficientă metodă de obținere a unei sarcini. În cadrul primei vizite la medicul specialist în infertilitate, acesta analizează un istoric medical extins pentru ambii parteneri, iar în urma vizitei inițiale se vor recomanda analize specifice pentru diagnosticul exact al cauzei infertilității.
Analize și evaluări inițiale în FIV
Pentru parteneră se efectuează o serie de analize de sânge AMH (hormonul anti-Müllerian), LH, FSH, Estradiolul, Progesteronul, Prolactina, TSH, fT4, ATPO, iar rezerva ovariană se poate evalua prin AMH și AFC (numărul foliculelor antrali). Ecografia transvaginală face parte din investigațiile de bază, iar pentru a exclude o cauză tubară a infertilității, toate femeile trebuie să efectueze o evaluare a permeabilității trompelor (HyCoSy sau HSG). Spermograma este analiza de bază pentru evaluarea inițială a fertilității masculine, iar testul Halosperm analizează integritatea ADN-ului spermatic.
În mod obișnuit, în fiecare lună femeia are un ciclu monovulator, iar Foliculul dominant este ovulat pentru a fi fertilizat în trompele uterine. Stimularea ovariană se poate realiza prin administrarea injectabilă a hormonului FSH până la niveluri supra fiziologice, iar declanșarea ovulației se face prin administrația de GnRH (agonist sau antagonist) după care se efectuează puncția ovariană. Recoltarea ovocitelor se realizează peste 34-36 ore de la declanșarea ovulației, sub ghidaj ecografic, iar în ziua puncției partenera poate aduce proba de spermă în clinică.
Fertilizarea și dezvoltarea embrionilor
Fertilizarea in vitro poate fi efectuată prin două metode: fertilizarea standard prin incubarea ovocitelor cu spermatozoizi în mediu de cultură sau injectarea intracitoplasmatică a unui singur spermatozoid (ICSI). ICSI crește ratele de fertilizare în cuplurile cu parametri spermatici suboptimi și este indicată în infertilitatea de cauză masculină. După fertilizare, embrionii sunt menținuți în cultură timp de 5-7 zile până ajung la blastocist, moment în care poate fi realizat embriotransferul. Testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (PGT-A) identifică embrionii aneuploizi pentru a reduce riscul avortului și al malformațiilor.
Embriotransferul este o procedură nedureroasă, fără necesitate de anestezie, care poate fi realizată la 6 zile de la puncția ovariană sau într-un ciclu ulterior, în funcție de condițiile clinice. Dacă embrionii disponibili necesită transfer într-un ciclu viitor, aceștia pot fi crioprezervați (FIV freeze-all). În timpul pregătirii endometrului, se poate asigura receptivitatea lui pentru implantare, iar implantarea este confirmată la 9 zile după embriotransfer prin determinarea hCG în sânge.
Pregătirea și stilul de viață înainte de FIV
Pregătirea pentru FIV cuprinde consultația inițială, anamneza detaliată, evaluări ecografice, analize pentru ambii parteneri, adoptarea unui stil de viață sănătos, inclusiv alimentație echilibrată, hidratare, evitarea fumatului, alcoolului și drogurilor, gestionarea stresului și activitate fizică moderată. De asemenea, se recomandă suplimentarea cu vitamine prenatale pentru a sprijini o sarcină sănătoasă.
Factori care influențează succesul FIV
Factorul major este vârsta femeii. Rezerva ovariană, prezența hidrosalpinxului, endometrioza, calitatea spermei și stilul de viață (fumat, obezitate, alcool, droguri) pot scădea rata de succes. Ratele de succes sunt mai ridicate la femeile mai tinere; însă embrionii euploid pot avea aceleași șanse de naștere a unui copil sănătos indiferent de vârstă, deși numărul necesar de ovocite mature crește odată cu vârsta. În cazuri peste 35 de ani, poate fi necesar un număr mai mare de ovocite pentru a obține un embrion sănătos. În lipsa contraindicațiilor absolute, FIV poate fi indicată dacă alte tratamente au eșuat sau dacă există patologii precum obstrucția tubilor sau condiții genetice ce se pot evita prin diagnostic genetic preimplantativ.
Complicații și riscuri
Hiperstimularea ovariană (SHSO) este cea mai frecventă complicație, cu forme severe foarte rare (<0,2%), dar moderate la 25% dintre paciente. Alte riscuri includ tromboembolism, infecție, sângerare, reacții alergice și complicații anestetice în timpul recoltării ovocitelor. Sarcina extrauterină are incidență crescuta în FIV (1-2%). ICSI poate crește ușor riscul sarcinilor gemelare monocorionice și pot apărea anomalii genetice la făt. majoritatea riscurilor asociate reproduceării asistate sunt legate de sarcinile multiple; de aceea se preferă adesea transferul unui singur embrion, pentru a reduce riscurile pentru mamă și copil.
Nu există timp limitat pentru valabilitatea embrionilor crioprezervați, iar tratamentele financiaro-administrative variază în funcție de cuplu și de clinica aleasă. Retragerea embrionilor crioprezervați poate fi efectuată ulterior în condiții clinice optime.
Durata ciclului și etapele majore
- Consultul inicial și analizelor; evaluarea stării de sănătate; adoptarea unui stil de viață sănătos.
- Stimularea ovariană și monitorizarea răspunsului, cu lesină de ovulație și administrare de GnRH; declanșarea ovulației; puncția ovariană.
- Recoltarea ovocitelor și pregătirea spermatozoizilor; fertilizarea în laborator (FIV sau ICSI).
- Dezvoltarea embrionilor în laborator până la blastocist; selecția embrionilor pentru transfer; crioconservarea embrionilor rămași.
- Embriotransferul și monitorizarea sarcinii; eventuale teste de sarcină.
Un ciclu complet durează aproximativ trei săptămâni, iar în unele cazuri pașii pot fi împărțiți în etape diferite; procesul poate dura mai mult în funcție de răspunsul pacientelor la tratament. Crioconservarea ovocitelor poate fi parte integrantă a prezervării fertilității, oferind posibilitatea utilizării lor ulterior.
Informații suplimentare despre risc și etică
Vârsta maternă rămâne factorul principal de risc pentru malformații congenitale, atât în sarcinile naturale, cât și în cele prin FIV. Transferul de mai mulți embrioni poate crește riscul unei sarcini multiple, cu implicații serioase pentru naștere prematură și complicații materne. Operațiunile chirurgicale și utilizarea medicamentelor pot implica efecte secundare, dar multe dintre acestea sunt gestionate cu monitorizare atentă și protocoale standardizate.
Condiții de finalitate și crioconservare
În cazul în care cuplul obține mai mulți embrioni, aceștia pot fi crioprezervați pentru transferuri viitoare. Nu există dovezi clare că stocarea pe termen lung afectează calitatea sau viabilitatea embrionilor. Costurile unui ciclu complet de FIV variază în funcție de cuplu și de diagnostic, fiind necesară o planificare individualizată de către medicul specialist în infertilitate.
tags: #totul #despre #sarcina #fiv