Scutecele Domnului sunt niște turte cu umplutură simplă, așa cum se făcea mâncarea pe vremuri, cu ce era la îndemână și cu ce era prin ogradă. Rețeta de turte de Crăciun este tradițională. Scutecele Domnului se fac doar în postul Crăciunului și se mănâncă în Ajun. Se mai numesc scutecele lui Iisus sau pelincile Domnului. Se fac în Moldova și în sudul țării. Pentru ca acest dulce se mănâncă doar în post, rețeta este una de post și este foarte simplă. Sunt mai multe variante de umplutură, dar cele mai cunoscute sunt cele cu nucă și cu cânepă. Cele cu cânepă se numesc turte cu julfă și rețeta lor este foarte veche. În zilele noastre, cânepa a fost înlocuită cu nucă măcinată.
Pe vremuri, turtele erau citite de preot atunci când acesta venea pe la casele oamenilor să vestească Naşterea Mântuitorului şi abia apoi, în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, turtele erau împărţite cu cei săraci şi cu cei dragi din familie. Se spunea că turtele, foaia aceea uscată ce urma a fi însiropată, erau scutecele Copilului Iisus abia născut, scutecele Copilului născut într-o iesle. Aluatul cere doar făina cernută cu un praf de sare, peste care se adaugă, puțin câte puțin, apa călduță până când aluatul se leagă şi poate fi frământat. Aluatul se lasă apoi acoperit să se odihnească jumătate de oră. Din aluat se rup bucăţi care se întind cu sucitorul în foi cât mai subţiri pe blatul de lucru. Foile se fac de dimensiunea unei farfurii întinse. În măsura în care spațiul din bucătărie și chiar din casă vă permite, lăsați la uscat foile câteva ore bune. Apoi, coaceţi foile în tigaia pentru clătite. Foile trebuie coapte pe ambele părți la foc mediu.

Siropul se face din apă fierbinte, îndulcită cu miere la care adăugaţi coaja rasă de lămâie şi portocală. Pentru umplutură, se miezul de nucă, timp de 2-3 minute, într-o tigaie și se lasă să se usuce un pic. Apoi, miezul de nucă se amestecă cu zahăr. Fiecare foaie se înmoaie în sirop se așează pe un platou şi se presară cu nuca măcinată. Se presară nucă şi zahăr şi peste ultima folie. Turtele se lasă să se odihnească de pe o zi pe alta, într-o cameră răcoroasă, acoperite ca să nu se usuce. În aşteptarea Marii Sărbători, se împart turtele cu cei dragi și se servesc cu smerenie.
Secretul turtelor de craciun - Scutecele Domnului
În zilele noastre, tradițiile de Crăciun ocupă un loc central în viața satelor și în orașe. Crăciunul este una dintre acele sărbători în care ne place să fim împreună cu familia, cu masa plină de bunătăți, și să ne rugăm de a reveni la originile noastre. În satele din Dobrogea încă se păstrează multe tradiții, de la colindat la pregătirea hranei, iar obiceiuri ca mosul sau Crăciunelul pentru animale se păstrează în unele comunități. Colindele, bradul, sarmalele, cozonacii și colacii rămân repere ale sărbătorii, alături de ritualuri religioase. În Turca, un dans destinat fertilizării solului, după slujbă, colindătorii merg la case pentru a aduce prosperitate.
Maramureșul păstrează dintre cele mai bogate obiceiuri tradiționale, cu „Jocul Mosilor” și „Irozii” sau „Vicleim”-ul specific zonei. În Transilvania, în Marisel, după slujbă, tineri dansează și colindă în fața bisericii, iar UNESCO recunoaște acest patrimiu. Moldova este asociată cu ursitorul care vizitează satele în noaptea de Crăun, iar gospodinele pregătesc Crăciuneii în unele sate. În Banat, ritualul Vicleim poate implica scenete despre Irod, iar în Dobrogea sunt colinde complexe cu măști și măști populare.
Crăciunul în satele Dobrogea aducea o atmosferă aparte, cu primenirea casei, Crăciunelul destinat animalelor, și o serie de tradiții legate de colinde, colaci și daruri modeste. În Delta Dunării, comunitățile nu consumă doar pește de Crăciun, ci cresc porci, aflați în cavarmă, în untură. În unele zone, colindătorii primesc nuci, mere, colaci, iar fetele nemăritate dau flori tinerilor colindători. În ansamblu, tradițiile de Crăciun variază de la o regiune la alta, dar au în comun semnificația religioasă, bucuria comuniunii și dorința de a împărți cu cei dragi.
tags: #traditii #si #obiceiuri #craciun #scutecele #domnului