Embriotransferul reprezintă ultima etapă a procedurii de fertilizare in vitro și presupune transferul embrionului selectat de către echipa medicală ca având cele mai bune șanse de reușită la implantare. În urma fertilizării ovocitului recoltat prin puncție ovariană, în decurs de cinci-șapte zile se dezvoltă embrionul. În acest stadiu, embrionul se numește blastocist. În cazul în care se obțin mai mulți embrioni, selectarea embrionului pentru transfer se face fie pe criterii morfologice sau în urma testării genetice preimplantaționale.
În vederea embriotransferului, uterul trebuie să fie receptiv pentru implantarea sarcinii. În mod natural sarcina se implantează după 6-7 zile de la ovulație. Sub influența progesteronului secretat de corpul galben au loc modificări la nivelul endometrului, pentru a fi pregătit pentru implantare. Embrionul se poate transfera la șase zile după puncția ovariană, caz ce se numește embriotransfer fresh (embrion proaspăt obținut). Există situații în care se preferă congelarea tuturor embrionilor obținuți și efectuarea transferului pe un ciclu ulterior a embrionului după decongelare (FIV freeze-all).
Pacientele cu risc de hiperstimulare ovariană nu vor putea face embriotransfer fresh, deoarece în cazul obținerii sarcinii poate apărea sindromul de hiperstimulare ovariană tardiv care poate fi foarte periculos pentru pacientă. De asemenea, dacă se optează pentru testarea genetică preimplantațională, embrionii testați vor fi congelați până la obținerea rezultatelor genetice. O altă situație în care se indică congelarea embrionilor este „IVF segmentation”.
Pregătirea endometrului și tipuri de transfer
Există paciente care necesită intervenții chirurgicale pelvine pentru anumite patologii care ar impiedica implantarea normală a embrionului: fibroame sau polipi uterini și hidrosalpinx. Trompele dilatate care conțin lichid inflamator necesită excizie sau întrerupere tubară înaintea embriotransferului, deoarece lichidul inflamator este toxic pentru embrion. Pentru a transfera un embrion congelat, endometrul trebuie pregătit pentru implantare. Dacă se optează pentru embriotransfer pe ciclu natural, medicii urmăresc ecografic și prin analize de sânge apariția ovulației naturale a pacientei; trebuie detectată exact ziua ovulației pentru a stabili ziua embriotransferului. A doua opțiune de pregătire a endometrului este ciclul artificial. Embriotransferul este o procedură nedureroasă, care se efectuează fără anestezie, sub ghidaj ecografic; la final pacienta poate vedea ecografic în uter locația transferului.
Numărul de embrioni transferați depinde de vârsta maternă și de calitatea embrionului. Transferul a mai multor embrioni poate crește riscul de sarcină multiplă, de aceea în general se transferă un embrion; în cazuri excepționale pot fi transferați doi embrioni, dar niciodată trei sau mai mulți. Dacă pacientele au obținut un embrion euploid, nu se va transfera niciodată mai mult de un embrion.
Metode și tehnici utile în embriotransfer
- Ghidarea ecografică a cateterului crește precizia plasării embrionilor și reduce distorsiunile cateterului.
- Cateterele moi (soft) au fost asociate cu traume endometriale reduse și cu creșterea ratei de implantare față de cateterii rigizi.
- Testul de transfer înainte de procedură poate crește rata de succes prin simulare, deși rezultatele din studii variate sunt unele subiecte de dezbatere.
- Îndepărtarea coloanei de aer din cateter poate minimiza expulzarea embrionilor și sporirea ratei de implantare.
- Vizualizarea ecografică permite detectarea evoluției ovariene, a lichidului peritoneal și a altor factori care pot influența succesul ET.
Procesul efectiv de transfer constă în plasarea embrionilor prin colul uterin folosind un cateter, sub ghidaj ecografic. După transfer, embrionii sunt verificați la microscop în laborator pentru a confirma transferul complet. Dacă există embrioni retinuti, procedura poate fi repetată imediat. Pacienta se odihnește câteva minute după transfer, iar dispneea pentru o perioadă îndelungată nu este recomandată.
Post-embriotransfer: recomandări și simptome\n
După embriotransfer, este normal să apară o secreție sangvinolentă ușoară în primele 48 de ore, fără semnificație patologică, datorită manipulării colului și pasajului cateterului. Pacientele pot experimenta crampe abdominale ușoare, balonare, sensibilitate la nivelul sânilor, greață, balonare sau constipație din cauza suplimentării cu progesteron și, ulterior, din cauza hormonilor de sarcină. Imediat după ET, pacientele își pot relua activitățile obișnuite; repausul la pat nu este indicat, iar activitățile fizice intense trebuie evitate.
Este esențial ca pacientele să urmeze tratamentul prescris de medic după embriotransfer, în special administrarea progesteronului pe toată durata primului trimestru. O evaluare a stării pacientei se face prin testul beta-HCG la 9-10 zile după ET, urmat de teste repetate la 48 de ore pentru monitorizarea creșterii. Ecografia de confirmare a sarcinii se efectuează în jurul săptămânii a patra, pentru a verifica viabilitatea embrionului și localizarea intrauterină.
Alimentația nu are o dietă strictă care să îmbunătățească implantarea după ET, dar se recomandă o dietă sănătoasă, echilibrată, cu fructe, legume, fibre, proteine, grăsimi nesaturate, evitarea alcoolului și a substanțelor toxice. În primul trimestru, aportul caloric nu necesită creștere semnificativă; în al doilea și al treilea trimestru, creșterea se calculează în funcție de indicele de masă corporală. Gravidele normale pot necesita aproximativ 200 kcal/zi în plus în al doilea și al treilea trimestru. Este recomandat să se evite peștele crude sau fructele de mare crude, speciile cu conținut ridicat de mercur și să se asigure o bună igienă alimentară.
Factorul determinant pentru implantare este competența embrionului și starea endometrială pregătită, ceea ce depinde de vârstă maternă, de tratamentul ales și de comunicarea deschisă cu echipa medicală. Dialogul cu specialiști poate reduce anxietatea în perioada dintre embriotransfer și confirmarea sarcinii. Transferul de embrioni poate fi efectuat pe ciclu natural sau pe ciclu artificial, iar pregătirea endometrului este adaptată fiecărui pacient în parte.
Emoții, rezultate și perspective asupra fertilizării
Embrionii obținuți prin FIV pot genera emoții intense: speranță, nerăbdare, frică. Sindromul sarcinii prețioase este un fenomen descris de multe femei după FIV, iar sprijinul emoțional este crucial în această perioadă. Protocolul actual de FIV tinde să transfere un singur embrion pentru a reduce riscul sarcinii multiple, iar în unele situații pot exista embrioni disponibili pentru crioprezervare și transfer ulterior. Crioconservarea embrionilor permit transferuri ulterioare fără reînceperea stimulării ovariene.
În ceea ce privește riscurile post-FIV, sănatate și complicațiile, studiile indică faptul că marea majoritate a copiilor născuți după FIV sunt sănătoși. Riscurile ușor crescute, cum ar fi nașterea prematură sau preeclampsia, sunt legate mai mult de vârsta mamei și de cauza infertilității decât de FIV în sine. Diferitele studii au arătat că, după ajustarea după vârsta și sănătatea mamei, diferența de risc între IVF și concepția naturală poate să scadă semnificativ, iar medicina reproductivă modernă reduce aceste riscuri prin practici precum transferul de un singur embrion.
În plus, pregătirea emoțională și sprijinul medical continuu sunt esențiale pentru succesul unei sarcini după FIV. Dacă se dorește, se poate discuta o evaluare individuală pentru clarificarea opțiunilor și stabilirea unui plan de tratament personalizat.
Cum funcționează fertilizarea in vitro (FIV)? O explicație pas cu pas
Stadii ale procesului FIV și transferul de blastocist
- Ciclul natural FIV: aspirarea unui ovul la ovulație, fertilizarea, transferul embrionilor 3-5 zile mai târziu.
- Cicluri de stimulare FIV: protocoale antagonist sau agonist pentru stimularea creșterii foliculilor.
- Transferul de embrioni: embrionii selectați sunt transferați în uter sub ghidaj ecografic.
- Transferul de blastocisti: transferul la stadiul blastocist (ziua 5/6) poate crește rata implantării, dar nu toate embrionii ajung la acest stadiu.
- Ecloziune asistată (assisted hatching): poate facilita ieșirea embrionului din zona pellucidă în unele cazuri.
În cazul transferurilor de embrioni congelați, procesul de decongelare și transfer este similar, dar nu necesită stimulare ovariană suplimentară. Simptomele post-ET, cum ar fi crampe, sângerări ușoare, sensibilitate mamară sau oboseală, pot fi prezente și în cazul transferurilor cu embrioni congelați, însă acestea pot varia de la o pacientă la alta.
tags: #transfer #in #perioada #sarcinii