Clauza „transportul cade în sarcina cumpărătorului” în contract: explicaţie detaliată

Clauza prin care „transportul cade în sarcina cumpărătorului” apare frecvent în contractele de vânzare şi are implicaţii asupra transmiterii riscurilor, asupra obligaţiilor de organizare a transportului, asupra plăţii costurilor şi asupra răspunderii pentru pierderi sau deteriorări. În practică, este anevoioasă rezolvarea formalităţilor de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte.

Ce înseamnă, juridic, că transportul cade în sarcina cumpărătorului?

Dacă vânzătorul nu se obligă faţă de cumpărător prin contract să asigure transportul, atunci această obligaţie este în sarcina cumpărătorului. Din această prevedere rezultă per a contrario faptul că, în situaţia în care vânzătorul nu se obligă să subscrie el însuşi o asigurare pe timpul transportului, el trebuie să furnizeze cumpărătorului, la cererea acestuia, toate informaţiile de care dispune şi care îi sînt necesare încheierii acestei asigurări.

Transmisia dreptului de proprietate şi a riscurilor

Transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător este guvernată de regulile Codului civil şi regulile specifice Codului comercial. Art. 1295 din Codul civil dispune: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat”.

În situaţia în care vânzarea implică transportul mărfurilor, vânzătorul are obligaţii accesorii: „Dacă vânzătorul este ţinut să ia măsuri pentru transportul mărfurilor, el trebuie să încheie contractele necesare pentru ca transportul să fie efectuat pînă la locul prevăzut, cu mijloacele de transport adecvate împrejurărilor şi în condiţiile obişnuite pentru un astfel de transport”.

Din această prevedere rezultă că, atunci când părţile convenţional stabilesc ca transportul să fie sarcina cumpărătorului, riscurile legate de transport revin cumpărătorului în condiţiile legii şi ale clauzelor contractuale aplicabile. Momentele concrete ale transferului riscurilor sunt adesea determinate prin clauze specifice (de exemplu Incoterms) sau prin dispoziţii legale.

Rolul documentului de transport şi probei luării în primire

Documentul de transport este semnat de expeditor şi trebuie să cuprindă menţiuni privind identitatea expeditorului, a transportatorului şi a destinatarului şi, după caz, a persoanei care trebuie să plătească transportul. Documentul de transport menţionează, de asemenea, locul şi data luării în primire a bunului, punctul de plecare şi cel de destinaţie, preţul şi termenul transportului, natura, cantitatea, volumul sau masa şi starea aparentă a bunului la predarea spre transport.

În lipsa documentului de transport, transportatorul trebuie să elibereze expeditorului, la cererea acestuia, o recipisă de primire a bunului spre transport; documentul de transport sau recipisa dovedeşte până la proba contrară luarea în primire a bunului spre transport, natura, cantitatea şi starea aparentă a acestuia.

Obligaţii şi răspunderi: expeditor, transportator şi cumpărător

Expeditorul răspunde faţă de transportator pentru prejudiciile cauzate de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, insuficienţă ori inexactitate a menţiunilor din documentul de transport sau, dacă este cazul, din documentele suplimentare. Transportatorul rămâne răspunzător faţă de terţi pentru prejudiciile rezultate dintr-o astfel de cauză, având drept de regres împotriva expeditorului.

Transportatorul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinaţie, cu excepţia cazului fortuit şi a forţei majore. Transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totală ori parţială a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită pe parcursul transportului, sub rezerva aplicării limitărilor şi exonerărilor prevăzute de lege.

Preţul serviciilor accesorii şi al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului este datorat de destinatar, dacă prin contract sau legea specială nu se prevede altfel. Destinatarul nu poate intra în posesia bunurilor transportate decât dacă plăteşte transportatorului sumele datorate potrivit contractului şi eventualele rambursuri cu care transportul a fost grevat.

Incoterms: cum clarifică cine plăteşte şi cine suportă riscurile

Regulile INCOTERMS reprezintă o bază de plecare în ceea ce priveşte negocierea condiţiilor de livrare a bunurilor. Părţile pot folosi termeni precum EXW, FCA, CPT, CIP, DDP etc., fiecare definind punctul în care costurile şi riscurile se transferă.

Alegerea uneia sau alteia dintre regulile Incoterms ţine de alegerea părţilor contractuale, care îşi împart astfel obligaţiile. În practică, dacă părţile prevăd expres că „transportul cade în sarcina cumpărătorului”, corespunzător ar trebui utilizat un termen Incoterms care reflectă această situaţie (de exemplu EXW sau FCA, după caz), sau se vor stabili expres obligaţiile de organizare, plată şi asigurare a transportului.

Când cumpărătorul îşi asumă riscurile şi când răspunde vânzătorul?

Momentul transferului riscurilor este reglementat de regulile aplicabile (Cod civil, Cod comercial, Convenţia de la Viena şi Incoterms). O lipsă de conformitate existentă la data transferului riscurilor cade în sarcina vânzătorului, pe când una care se naşte ulterior constituie un risc pe care îl suportă cumpărătorul. Vânzătorul este, de asemenea, răspunzător de orice lipsă de conformitate care apare după transferul riscurilor şi care este imputabilă neexecutării unor obligaţii ale sale, inclusiv cele de garanţie.

În plus, expeditorul îşi poate asuma riscul transportului în cazul pagubelor cauzate de ambalaj sau în cazul transporturilor speciale care măresc riscul pierderii sau stricăciunii bunurilor; în acest caz, expeditorul va acoperi cheltuielile şi riscurile decurgând din depozitul unor astfel de bunuri. Transportatorul rămâne însă răspunzător faţă de terţi pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres împotriva expeditorului.

Aspecte practice: documente, notificări şi termene

Documentele se remit cumpărătorului la momentul, în locul şi în forma prevăzute de contract, iar în lipsa de prevedere contractuală într-o formă care să permită cumpărătorului de a intra în posesia lor şi de a-şi exercita drepturile asupra acestora. Expeditorul trebuie să predea bunurile la locul şi în condiţiile convenite prin clauzele contractului sau, în lipsa acestora, potrivit practicilor statornicite între părţi ori uzanţelor, fiind răspunzător pentru prejudiciile cauzate prin întârziere.

Dacă există neînţelegeri asupra sumei datorate la predare, destinatarul poate prelua bunurile transportate dacă plăteşte transportatorului suma pe care susţine că o datorează şi consemnează diferenţa reclamată de transportator la o instituţie de credit. În cazurile urgente sau când bunurile sunt perisabile, transportatorul va retransmite expeditorului bunurile pe cheltuiala acestuia sau le va vinde, iar transportatorul va fi despăgubit de destinatar sau expeditor, după caz, pentru pagubele cauzate de întârzierea destinatarului în preluarea bunurilor transportate.

Recomandări practice pentru contractele cu clauza „transportul cade în sarcina cumpărătorului”

• Clarificaţi în contract cine plăteşte efectiv transportul, cine organizează transportul şi cine încheie asigurarea de transport.
• Utilizaţi un termen INCOTERMS potrivit (EXW, FCA, CPT etc.) şi precizaţi punctul exact de transfer al riscurilor şi obligaţiilor.
• Includeţi obligaţii privind documentele de transport, termenele de predare, notificările şi procedura în caz de întârzieri, pierderi sau deteriorări.
• Stabiliţi clauze privind răspunderea pentru ambalaj, regresul între părţi şi posibilitatea de a cere despăgubiri în caz de viciu al bunului la predare.
• Prevedeaţi proceduri de soluţionare a disputelor şi mecanisme de probă privind starea mărfii la predare (fotografii, recipise, constatări tehnice).

Tabel sumar al efectelor clauzei

În practică, pentru evitarea disputelor, părţile sunt sfătuite să precizeze în mod expres momentul şi locul predării, responsabilităţile privind încheierea asigurării şi cine suportă costurile pentru formalităţile de export/import. De asemenea, utilizarea regulilor INCOTERMS şi includerea documentelor de transport clare reduc semnificativ riscurile de interpretare diferită.

tags: #transportul #cade #in #sarcina #cumparatorului #contract

Postări populare:

• Herniile în cazul procedurilor ginecologice: ce trebuie să știți
• Ghid practic pentru diversificarea alimentației bebelușilor: meniul zilnic
• Opțiuni de joacă pentru copii în Constanța
• Ghid practic pentru diversificarea cu grâu la bebeluși: rețete și recomandări
• Fistula anală la sugari: Ce spune literatura