Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziţia profesioniştilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudenţă şi legislaţie comentată, acoperind toate domeniile şi materiile de drept. Efectele conjugate ale fenomenului de globalizare, precum şi cele ale dezvoltării tehnologiei informaţiei au intensificat desfăşurarea comerţului internaţional. Odată cu creşterea volumului de schimburi comerciale internaţionale, transportul capătă o importanţă deosebită în economia mondială, fiind o activitate inerentă concretizării rapoartelor contractuale.
În acest context, prin intermediul prezentului articol ne propunem să conturăm o perspectivă de ansamblu în privinţa modului de funcţionare al acestei operaţiuni comerciale. Pentru început, vom clarifica noţiunea de „transport multimodal”, precum şi trăsăturile acestuia, în vederea realizării unei delimitări conceptuale faţă de transportul combinat şi cel intermodal, dar şi a determinării raportului dintre aceste tipuri de transport.
2.1 Definiţii, trăsături şi premize ale transportului multimodal
Suntem în prezenţa unui transport internaţional multimodal dacă mărfurile sunt transportate din punctul de expediţie la destinaţia finală prin îmbinarea unui tip de transport (rutier, aerian, maritim sau feroviar) cu cel puţin un alt tip, iar întreaga operaţiune comercială ce implică şi transbordarea lor se efectuează sub imperiul unui singur contract de transport multimodal. Din punct de vedere practic, transbordarea poate lua forme precum lift‑on‑lift (Lo‑Lo), Roll‑on‑Roll‑off (Ro‑Ro) sau roll‑on/lift‑off (RoLo), specifice în principal transportului maritim. În cazul RoRo, unităţile de încărcare sau semiremorcile sunt rulate orizontal printr‑o rampă. Pe lângă aceste detalii, se observă că transportarea mărfurilor din statul de preluare în statul de livrare, în sistem multimodal, presupune parcurgerea a trei stadii: pre‑călătoria, transportul pe distanţe lungi şi transportul final. Pentru a căpăta valenţă internaţională, operaţiunea trebuie să prezinte un element de extraneitate.
În literatura de specialitate, definiţii similare ale transportului multimodal se regăsesc în regulamente naţionale (de ex. Olanda, India, Germania, Brazilia sau Mexic) şi reglementări regionale (MERCOSUR, ALADI, ASEAN). Astfel, se poate afirma că transportul multimodal reprezintă o formă juridică unitară, în care operaţiunea este guvernată de un singur acord contractual între expeditor şi operatorul de transport multimodal (MTO).
2.2 Inovaţia containerelor şi rolul lor
Considerat o inovaţie în sistemul de transport, containerul a facilitat în mod semnificativ tranziţia către transbordări multiple, fără manipularea mărfii la schimbarea modalităţii de transport. Deşi mutaţia containerelor este adesea văzută ca factor determinant, literatura evidenţiază şi ideea conform căreia forma timpurie de combinare a modurilor de transport datează din perioada romană. Apariţia transportului internaţional multimodal nu este indisolubil legată de introducerea containerelor, deşi localizarea punctelor de preluare faţă de cele de livrare necesită conectări între două sau mai multe moduri de transport. De exemplu, transportarea dintr-un stat american către un oraş din România impune utilizarea a cel puţin două tipuri de transport, având în vedere Oceanul Atlantic.
2.3 Clasificări în spaţiul juridic românesc
Clasificările divergente în literatura românească includ transporturi unimodale, transporturi combinate şi transporturi multimodale. Conform definiţiilor, transportul combinat presupune deplasarea mărfii prin îmbinarea rutieră cu un transport pe cale ferată sau navigabilă interioară, în timp ce transportul intermodal este caracterizat prin transbordarea mărfurilor fără manipularea acestora în timpul schimbării modalităţii. În consecinţă, transportul combinat şi transportul intermodal sunt forme specifice ale transportului multimodal.
Articolul urmăreşte să ofere o imagine clară asupra raportului dintre cele trei forme şi să explice cadrul de reglementare aplicabil operaţiunii multimodale. Din perspectiva dreptului internaţional, armonizarea normelor a fost un obiectiv pe termen lung, cu iniţiative notabile încă din anii 1930, culminând cu Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul internaţional multimodal de mărfuri (Geneva, 1980).
3 Armonizarea normativelor: cadrul UNCTAD/ICC şi evoluţii regionale
3.1 Evoluţii instituţionale
UNCTAD a promovat reguli, iar Regulile ICC privind documentul de transport multimodal de mărfuri din 1992 reprezintă soft law, aplicabile doar dacă sunt încorporate într-un document de transport multimodal. Pentru cazul în care armonizarea nu s-a atins, comunităţile regionale au dezvoltat propriile cadre normative, precum Regulile Rotterdam, respectiv convenţiile regionale ale ASEAN, MERCOSUR, ALADI sau Andina.
3.2 Natura juridică a contractului multimodal
Regulile UNCTAD/ICC definesc contractul multimodal ca fiind un singur contract pentru transportul de mărfuri prin cel puţin două moduri de transport diferite, ceea ce conferă operatorului de transport multimodal atribuţii de orchestrare a întregii operaţiuni comerciale, nu doar de încheierea unui şir de contracte unimodale. Documentul de transport multimodal reprezintă forma ad probationem a acordului între expeditor şi MTO, fiind negociabil atunci când permite expeditorului sau destinatarului să dispună de mărfuri fără deţinerea efectivă a acestora.
3.3 Interconectarea cu reglementările locale şi cu utilitatea documentelor
În literatura românească, această secţiune analizează cum MTO poate opera ca operator sau ca subcontractant, iar cumva există situaţii în care MTO poate deţine sau nu navele. Aprobarea reglementărilor ASEAN despre registrul de transport multimodal apare ca un exemplu de guvernanţă reglementată a operaţiunilor multimodale. În plus, pandemia COVID‑19 a accelerat digitalizarea documentelor de transport multimodal, inclusiv a documentului MTD (documentul de transport multimodal).
3.4 Reglementări privind securitatea, responsabilitatea şi descarcarea
Documentul de transport multimodal poate fi încheiat în formă electronică, iar termenii contractuali includ atribuţii multiple, cum ar fi transferul, depozitarea şi obligaţiile expeditorului, inclusiv dovezile vamale şi fiscale. În plus, în cazul transportului feroviar, reglementările prevăd exerciţii de verificare la stage-uri diferite, modalităţi de avizare a expediţiilor, eventuale incidente de suprasarcină, precum şi reguli privind plata despăgubirilor în cazul pierderii sau avarierii mărfii. De asemenea, se discută obligativitatea de a aplica etichete, sigilii, documente şi menţiuni pentru a asigura trasabilitatea şi siguranţa încărcăturii.
4 Transportul mărfurilor periculoase: ADR şi reglementări asociate
Transportul mărfurilor periculoase se efectuează prin toate modurile de transport (rutier, feroviar, navigare interioară, maritim sau aerian) şi se guvernează de un ansamblu de reglementări internaţionale şi naţionale. ADR (Acordul European referitor la Transportul Rutier Internaţional al Mărfurilor Periculoase) stabileşte cadrul legal european din 1957, cu evoluţii continue pentru a răspunde noilor provocări de siguranţă. Principalele aspecte reglementate de ADR includ clasificarea mărfurilor în 9 clase distincte, condiţii de ambalare şi etichetare, cerinţe tehnice pentru vehicule, documentaţie obligatorie, formarea profesională a personalului, precum şi protocoalele de siguranţă în situaţii de urgenţă.
Clasificarea mărfurilor periculoase în ADR este detaliată în peste 9 clase, cum ar fi:
- Clasa 1: Substanțe și obiecte explozive
- Clasa 2: Gaze
- Clasa 3: Lichide inflamabile
- Clasa 4: Solide inflamabile
- Clasa 5: Substanțe oxidante și peroxizi organici
- Clasa 6: Substanțe toxice și infecțioase
- Clasa 7: Materiale radioactive
- Clasa 8: Substanțe corosive
- Clasa 9: Substanțe periculoase diverse
Documentaţia ADR trebuie să conţină, printre altele, documentul ADR, instrucţiunile scrise pentru şofer şi certificatul de agreare pentru vehicul. Registrul Auto Român (RAR) este autoritatea care emite certificatul de agreare, iar conducătorii auto trebuie să aibă un certificat ADR valabil, emis în urma unui curs de formare şi promovării unui examen. Consilierii de siguranţă sunt obligatorii pentru întreprinderile care efectuează transporturi ADR, având propriul certificat de formare profesională.
Ambalajele şi etichetarea mărfurilor periculoase sunt reglementate riguros: ambalaje testate şi certificate conform ADR, marcaj ADR, etichete de pericole în formă de romb, cu coduri specifice pentru fiecare clasă. Plăcuţele ADR (portocalii) şi etichetele ADR (rombe) oferă informaţii vizuale despre natura pericolului şi clasa de pericol. Modelele de plăcuţe şi etichete sunt standardizate pentru lizibilitate în condiţii reale de transport.
Pregătirea personalului pentru ADR include programe de formare dedicate conducătorilor auto, consilierilor de siguranţă, precum şi altor angajaţi implicaţi în ambalare, încărcare şi manipulare. Cursurile acoperă cerinţele ADR, riscurile, procedurile de urgenţă, precum şi utilizarea echipamentelor de protecţie. Centrele de pregătire autorizate asigură formatori cu competenţe adecvate, iar autorităţile efectuează verificări periodice pentru respectarea standardelor.
5 Ambalare, marcaj şi planificare pentru ADR
Ambalajele ADR trebuie să reziste la şocuri, să prevină pierderile şi să nu reacţioneze cu conţinutul, să fie testate şi să poarte marcajul ADR. Substanţele periculoase sunt grupate în grupe de ambalare (I, II, III) în funcţie de gradul de pericol. Existenţa marcajelor adecvate, inclusiv coduri ONU şi informaţii despre conţinut, este obligatorie. Planificarea transportului ADR implică pregătirea documentaţiei, stabilirea responsabilităţilor, selecţia echipamentelor, pregătirea şoferilor, precum şi acorduri clare între expeditor, destinatar şi operatorul de transport.
În ceea ce priveşte părţile contractuale în comerţul internaţional, incoterms joacă un rol cheie în clarificarea obligaţiilor de livrare, risc, costuri şi formalităţi vamale, contribuind la eliminarea disputelor între părţi. Specificitatea din Incoterms contribuie la transparenţă în acordurile comerciale internaţiale, facilitând livrarea şi asigurarea mărfurilor în cadrul tranzacţiilor.
Vehiculele ADR includ diverse categorii pentru diferitele tipuri de mărfuri periculoase (EX/II, EX/III, FL, OX, AT etc.), iar cisternele ADR sunt proiectate să respecte cerinţe stricte de inginerie, siguranţă şi izolare. Cerinţele tehnice pentru vehicule, echipamentele de siguranţă, markajele şi inspecţiile periodice contribuie la creşterea nivelului de siguranţă în transportul rutier al mărfurilor periculoase. Plăcuţele ADR şi etichetele aferente sunt esenţiale pentru identificarea rapidă a pericolului în cazul unui accident şi pentru ghidarea intervenţiei echipelor de urgenţă.
Universitatea Marshall: Consorțiul pentru Transport Multimodal și Infrastructură
6 Consideraţii operaţionale despre transportul în unităţi de sarcină
Transportul în unităţi de sarcină se desfăşoară în special în contextul containerizării, cu un model logistic în care expeditorul, transportatorul şi destinatarul au roluri clar definite în cadrul contractului unic de transport multimodal. Administrarea transporturilor implică monitorizarea stadiilor pre-călătoriei, transportului pe distanţe lungi şi a transportului final, precum şi asigurarea conformităţii cu reglementările naţionale şi internaţionale. În plus, securitatea muncii şi a lanţului logistic sunt integrate în reglementările naţionale (de ex., norme de securitate a muncii) pentru a asigura siguranţa muncitorilor care lucrează în depozite, pe platforme de încărcare, la manevrarea echipamentelor şi în timpul manipulării încărcăturii.
Cu privire la transferul de proprietate, riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii trec la vânzător în momentul predării către primul transportator, iar marfa este livrată la destinaţia convenită, cu responsabilităţi clare pentru livrare, vămuire şi descarcare în terminalele desemnate. În cadrul acestor reglementări se includ şi condiţii privind suspendarea temporară a transportului în caz de calamităţi sau evenimente excepţionale, precum şi modul de calcul al tarifelor în raport cu itinerariul efectiv parcurs.
tags: #transportul #marfurilor #in #unitati #de #sarcina