Icterul reprezintă o colorare galbenă a pielii și a sclerei, iar diagnosticul icterului are legătura directă cu alți factori și alte simptome.

După examenul fizic și după consultul medical se poate stabili dacă vorbim de icterul mecanic sau de alte forme ale icterului neonatal.

Există două tipuri de bilirubină: bilirubină zisă liberă (neconjugată) rezultata în cursul distrugerii globulelor roșii, insolubilă în apa, se transformă în ficat prin legare de albumina în bilirubină conjugată, solubilă în apă și excretată în urină.

Din acest motiv se disting două mari tipuri de icter: primul este dat de o distrugere excesivă de globule roșii sau de un deficit enzimatic ereditar al celulelor hepatice; al doilea se manifestă în cursul bolilor de ficat și ale căilor biliare.

Icterul poate apărea și la persoanele de toate vârstele și este, în mod normal, rezultatul unei afecțiuni subiacente, boala indicând în mod normal o problemă cu ficatul sau cu ductul biliar.

La adulți, icterul poate fi un semn de afecțiuni ale ficatului, vezicii biliare sau ale sângelui care necesită îngrijire medicală.

Icterul însoțit de mai multe dintre aceste simptome reprezintă o urgență medicală.

Icterul are ca simptome principale colorarea galbenă a pielii, sclerei, scaune moi și urină închisă la culoare, prurit tegumentar; uneori poate asocia febră sau dureri abdominale.

Diagnosticul icterului se bazează pe examenul clinic, pe valorile serice ale bilirubinei și pe investigații imagistice pentru a identifica posibilele obstructii sau leziuni ale ficatului.

În cazul icterului mecanic (obstructiv) apare în contextul unor afecțiuni care implică blocarea căilor biliare, cum ar fi calculii biliari, tumori ale ficatului, vezicii biliare sau ale căilor biliare.

În icterul hemolitic, există o degradare excesivă a globulelor roșii, ceea ce duce la creșterea producției de bilirubină.

Simptomele asociate icterului includ urina închisă la culoare, prurit, oboseală, uneori febră, diaree sau scădere în greutate, iar în nou-născuți pot apărea echimoze în cazuri severe.

Tratamentul icterului depinde de cauza subiacentă și vizează mai degrabă cauza decât simptomele; de exemplu, tratamente antivirale sau steroizi pentru hepatite virale, intervenții chirurgicale pentru obstrucția ductelor biliare, sau evitarea medicamentelor care au provocat icterul.

Tratamentul icterului fiziologic neonatal poate necesita fototerapie pentru accelerarea distrugerii bilirubinei în sânge.

Diagnosticul etiologic poate implica analize de laborator pentru bilirubină totală, directă și indirectă, translucire a enzimelor hepatice (ALT, AST) și investigații imagistice precum ecografia abdominală pentru a detecta calculii biliari sau mase hepatice.

Întârzierea diagnosticului poate crește riscul de a pierde funcția renală sau hepatică în cazuri de sindroame complexe sau encefalopatie bilirubinică la nou-născuți.

Este important să se respecte recomandările medicului, să se mențină o alimentație echilibrată, să se repauseze activitatea fizică conform indicațiilor și să se efectueze controale regulate pentru monitorizarea funcției hepatice.

Informațiile despre prevenție includ vaccinarea împotriva hepatitelor virale, protecția sexuală și igiena, evitarea alcoolului în exces, menținerea unei stări generale de sănătate și controlul factorilor de risc asociați cu afecțiunile hepatice.

Icterul poate afecta oameni de toate vârstele; la nou-născuți apare în aproximativ 60% dintre sugari în prima săptămână de viață, iar majoritatea cazurilor ușoare se rezolvă de la sine.

Encefalopatia bilirubinică la nou-născuți poate apărea în cazuri rare dacă nivelul bilirubinei depășește bariera hematencefalică și poate avea consecințe neurologice permanente.

Un tratament în cazul icterului mecanic poate fi înlăturarea obstrucției din arborele biliar prin ERCP sau intervenții chirurgicale.

Progrese în tratamentul icterului includ abordarea multidisciplinară, cu implicarea specialiștilor în hepatologie, gastroenterologie, boli infecțioase, nutriție, oncologie, chirurgie hepatică și radiologie intervențională.

Infografic despre bilirubina, formularea procesului de conjugare și tipurile de icter
  • Icterul prehepatic (hemolitic) - creșterea producției de bilirubină din degradarea eritrocitară.
  • Icterul hepatic - afectarea ficatului, incapacitatea de a conjugă bilirubina.
  • Icterul posthepatic (obstructiv) - blocajul fluxului biliar ducând la acumularea bilirubinei directe.

Icterul neonatal poate necesita tratament specific, iar severitatea simptomelor la sugari poate impune transfuzie de sânge în cazuri extreme sau fototerapie pentru a reduce bilirubina în sânge.

Urmează o listă de analize uzuale și investigații recomandate pentru diagnosticul icterului:

  1. Hemogramă și teste de bilirubină totală, directă și indirectă.
  2. Transaminaze (ALT, AST) și acizi biliari.
  3. Markerii hepatitei virale A, B, C.
  4. Ecografia abdomino-pelviană pentru evidențierea calculilor biliari sau mase hepatice.
  5. Teste genetice pentru sindromul Gilbert (UGT1A1).

Metabolismul bilirubinei - bilirubină neconjugată și conjugată

Icterul este, în general, un simptom al unui proces medical subiacent; tratamentul se adaptează în funcție de cauza identificată.

Tratamentul pentru adulți se concentrează pe tratarea afecțiunilor de fond, cum ar fi hepatitele, ciroza sau litiază biliară, iar icterul în sine dispare odată cu recuperarea cauzei.

În cazul icterului traumatic sau postmedicamenteos, tratamentul este adaptat prin întreruperea sau înlocuirea medicationelor cauzatoare.

Pintării pentru simptome, dacă pruritul este sever, pot fi folosite antihistaminice sau colestiramina în cazuri moderate până la severe.

În situațiile de icter neonatal sever, tratamentul poate include fototerapie sau plasmafereză în funcție de severitate și răspunsul pacientului.

De asemenea, se poate recurge la transplant hepatic în cazuri de insuficiență hepatică avansată sau când cauza icterului nu poate fi tratată prin alte mijloace.

Este crucial să consultați un medic dacă observați semnele icterului, deoarece identificarea precoce a cauzei poate preveni complicațiile.

Icterul nu este contagios în sine, însă afecțiunile care îl provoacă, cum ar fi hepatita, pot fi contagioase.

tags: #tratament #pentru #icter

Postări populare: