În fapt există două specialităţi diferite, obstetrica şi ginecologia, cu particularităţi şi istorii particulare. Obstetrica este cea mai veche şi iniţial a constat numai în asistenţa la naştere, în special în prezentaţiile pelvine, pentru salvarea vieţii mamei în naşterile obstructive (care nu se pot finaliza spontan, fără ajutor). De când există viaţă, există reproducere, iar la fiinţele umane primitive femeile asistau femeile la naştere (în mitologia antică zeiţele şi nu zeii erau prezenţi în aceste momente).
Figuri preistorice pictate în peşteri şi desene egiptene antice înfăţişând femei născând în poziţie şezândă sau ghemuită sunt primele menţiuni vizuale ale omenirii, alături de menţiunile scrise ale Vechiului Testament. Apoi Hipocrat, în secolul al V-lea î.Hr., a descris o naştere normală. Instrumentele folosite la naştere au fost descrise în textele sanscrite, fiind cunoscute în Tibet, Mesopotamia şi Arabia. Odată cu inventarea tiparului au apărut şi primele broşuri obstetricale în secolul al XVI-lea, în 1523 fiind publicat în Germania primul manual de obstetrică „Der Schwangern Frauen und Hebamen Rosengarten” (cunoscut drept „The Rosengarten”) scris de Eucharius Rosslin din Freiburg, devenit bestseller şi tradus în toate limbile de circulaţie internaţională.
În secolul al XX-lea specialitatea a căpătat amploarea de astăzi, datorită instrumentelor şi procedeelor inventate de un mare număr de obstetricieni din întreaga lume şi datorită în special măsurilor de antisepsie-asepsie (imaginate pentru prima dată de Joseph Lister (1827-1912), ulterior mult extinse) precum şi tehnicilor moderne de anestezie introduse în practica curentă. Tehnica Lamaze a fost dezvoltată în anii 1940 de către obstetricianul francez Fernand Lamaze (1891-1957), având drept scop creşterea încrederii gravidei în abilitatea sa de a naşte. Naşterea sub apă este o metodă cunoscută din antichitate, dar redescoperită în ultimii ani, având avantajul de a reduce durata efectivă a naşterii, oferind gravidei mai multă libertate de mişcare, iar fătului posibilitatea de a „ ieşi în lume” mai uşor.
Ginecologia, cunoscută din cele mai vechi timpuri, are prima atestare documentară aproximativ din anul 1800 î.Hr., reprezentată de „Papirusul Ginecologic Kahun” (cel mai vechi text medical din toate timpurile). „Corpus Hippocraticum” sau „Colecţia lui Hipocrat” este o colecţie de texte medicale antice greceşti strâns legate de şcoala acestuia, conţinând numeroase tratamente ginecologice practicate în secolele al V-lea şi al VI-lea î.Hr. Abia în 1566 Caspar Wolf din Zürich a reînnoit interesul pentru specialitate, publicând „Enciclopedia Ginecologică”. Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea medicii au fost capabili să practice diferite varietăţi de operaţii limitate asupra uterului sau ovarelor. Specialitatea în sine a fost consemnată ca atare abia în 1880, treptat fuzionând cu obstetrica datorită fireştii legături anatomice şi funcţionale a patologiei genitale feminine în timpul şi în afara sarcinii.
În ceea ce priveşte istoria specialităţii obstetrică-ginecologie din România, nume ca prof. N. Gheorghiu (care a introdus chirugia în obstetrică, fiind întemeietorul şcolii româneşti de obstetrică-ginecologie, a înfiinţat „Revista de obstetrică, ginecologie şi puericultură” şi a organizat primele congrese de obstetrică-ginecologie), prof. Dumitru Săvulescu, prof. Eugen Aburel (a inventat sau perfecţionat numeroase metode şi procedee operatorii, a efectuat numeroase studii privind inervaţia uterului, mecanismul durerii în travaliu, analgezia peridurală continuă în travaliu, cervicectomia), prof. Panait Sârbu (întemeietor de şcoală ginecologică operatorie, coordonatorul primului tratat românesc de chirurgie ginecologică), prof. Testul Babeş-Papanicolau (Pap smear, Pap test, cervical smear sau smear test este folosit pentru detectarea proceselor precanceroase (displazice) şi canceroase de la nivelul colului uterin) a fost inventat de Aurel Babeş în 1927 şi introdus în circuitul mondial după simplificare şi scăderea costurilor de către citopatologul american de origine greacă Georgios Papanikolaou în 1929. Histerosalpingografia este o procedură radiologică de investigare a formei cavităţii uterine, a permeabilităţii tubare, a formei şi patologiei acesteia (trompa, tubul Fallope, trompa uterină sau salpinx) folosită în special în sterilitate pentru prima dată de Carey în 1914 (folosea colergol ca substanţă de contrast), Sinclaire şi Forestier introducând în 1924 lipiodolul. Colposcopia este un procedeu diagnostic de examinare a exocolului uterin (dar şi a vaginului şi vulvei) prin iluminare şi mărire în scopul prevenirii cancerului de col uterin prin depistarea precoce a leziunilor displazice evolutive. Histeroscopia este o metotă diagnostică (a patologiei intracavitare uterine) şi terapeutică (histeroscopie operatorie) care utilizează histeroscopul, un fibroscop adaptat dimensiunilor uterului. Chirurgia laparoscopică (chirurgie minim invazivă) este o tehnică chirurgicală care presupune abordarea cavităţii abdominale prin incizii mici, de 0,5-1,5 cm şi introducerea aparatului denumit laparoscop (conţine o cameră video şi o sursă de lumină) şi a 1 sau 2 instrumente prin contraincizii, după insuflarea cu bioxid de carbon a cavităţii peritoneale. Teoretic se poate opera orice organ abdominal. Cea mai revoluţionară metodă complementară de explorare neinvazivă a pelvisului atât în obstetrică cât şi în ginecologie este ecografia (ultrasonografia). Primele aparate create au fost defectoscoapele, utilizate la detectarea fisurilor din structurile metalice. În medicină ultrasunetele au fost iniţial utilizate la distrugerea de ţesuturi anormale sau de calculi (litotriţie). În 1940 H. Göhr şi Th. Implicarea marilor companii în integrarea descoperirilor majore din fizica sunetelor (acustică) a dus în cele din urmă la realizarea primelor ecografe moderne: Siemens, Aloka, General Electric, Philips, Hitachi sunt numai câteva nume.
tags: #tratan #of #ginecology #soranus #secolul #ii
Postări populare:
- Ristocul retardului de creștere intrauterină și conexiunea cu obezitatea la maturitate: analiză pentru nou-născuți
- Reacțiuni la sarcini uniform distribuite
- Ținute pentru botezul bebelușului
- Exemple și bune practici pentru scrisoarea de refuz a unei sarcini de serviciu
- Ghid complet pentru sarcina pe săptămâni