Triajul pacienţilor pediatrici în compartimentul de primiri urgenţe: principii şi metode

Numărul pacienţilor care se prezintă în departamentele de urgenţă este în continuă creştere, iar capacitatea acestora de a asista pacienţii cu afecţiuni acute este constantă. Din acest dezechilibru s-a născut necesitatea utilizării unui sistem care să permită sortarea rapidă şi eficientă a pacienţilor, astfel încât aceştia să beneficieze de o alocare corectă a resurselor disponibile în funcţie de afecţiunile pentru care se prezintă în serviciul de urgenţă.

Triajul este modalitatea transparentă de prioritizare a accesului pacienţilor la îngrijiri (investigaţii, diagnostic, tratament). Triajul este un proces continuu, fiind necesară reevaluarea periodică a pacienţilor până la plecarea acestora din UPU sau CPU.

Definiţie şi obiective

Mecanismul sau procedura prin care pacienţii care se prezintă în UPU ori CPU sunt evaluaţi şi clasificaţi, la sosire în UPU sau CPU, de către o persoană competenta (medic ori cadru sanitar mediu), luând în considerare starea lor clinică şi acuzele cu care se prezintă, corelate cu vârsta şi antecedentele acestora, stabilitatea funcţiilor vitale, potentialul de agravare a stării lor, necesitatea instituirii unui tratament sau a efectuării unor investigaţii, precum şi alte date considerate relevante, astfel încât să fie stabilite prioritatea cu care un pacient este asistat şi nivelul de asistenţă necesară acestuia.

Unde şi când se efectuează triajul

Triajul se efectuează în zona special amenajată pentru acest scop, conform prevederilor legale în vigoare. Aria de triaj poate avea configurări şi amenajari diferite în funcţie de spaţiul care stă la dispoziţia unităţii sanitare respective. Elementele definitorii ale acestui spaţiu sunt: amplasarea la intrarea în acea parte a instituţiei care a fost desemnată pentru gestionarea urgentelor, evidenţa tuturor pacienţilor, precum şi un control strict al accesului către zonele specifice de diagnostic şi tratament al tuturor acelor pacienţi care se prezintă pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.

Triajul se face în momentul prezentării pacientului în structura de primire a urgenţelor. - momentul preluării pacientului în una dintre zonele de tratament - ora primului consult medical. În cazul prezentării simultane a mai multor pacienţi în structura de primire a urgentelor sau în orice altă situaţie deosebită, asistentul medical responsabil cu procedura de triaj va solicita sprijinul celui de-al doilea asistent medical cu atribuţii în procedura de triaj. Recomandare: Timpul mediu de triaj nu trebuie să fie mai mare de două minute pentru un pacient.

Cine efectuează triajul: rolul asistentului de triaj

Triajul pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor este necesar tocmai în acele momente dificile în care numărul prezentărilor depăşeşte resursele umane şi materiale. Alocarea unui medic pentru a efectua această procedură este considerată ca fiind o risipă de resurse; în plus, medicul va fi întotdeauna tentat să "consulte" mai amănunţit pacientul. Aceasta duce inevitabil la prelungirea timpului în care ceilalţi pacienţi vor avea primul contact cu personalul medical.

Din aceste motive, în majoritatea situaţiilor în care s-a decis aplicarea unui protocol de triaj cu 5 nivele de prioritate, cadrul medical desemnat pentru efectuarea triajului a fost un asistent medical. Asistentul medical responsabil cu procedura de triaj este asistentul medical cu pregătire specifică, cu experienţă şi abilităţi corespunzătoare. Asistentul medical responsabil cu procedura de triaj trebuie să audă nu doar ce relatează pacientul, ci şi informaţiile primite în acelaşi timp de la alte surse.

Fiecare structură de primire a urgenţelor va asigura minimum 2 asistenţi medicali responsabili cu procedura de triaj pe tură; intervalul de timp maxim continuu pentru un asistent în serviciul de triaj este de 6 ore. Acesta este considerat ca fiind intervalul pe durata căruia un asistent medical poate efectua triajul pacienţilor în condiţii optime. În situaţii deosebite (imposibilitatea încadrării într-un nivel de triaj, conflicte etc.) asistentul de triaj poate solicita sprijinul medicului responsabil de tură.

După stabilirea nivelului de prioritate, pacientul va fi preluat în zona de tratament care i-a fost alocată de către asistentul medical responsabil cu procedura de triaj.

Modelul de triaj şi punctele decizionale

Protocolul românesc de triaj are la bază scala de triaj ESI (Emergency Severity Index), o scală cu 5 nivele creată de medicii de urgenţă Richard Wuerz şi David Eitel în SUA. Cei doi au considerat că rolul principal al triajului în departamentul de urgenţă este de a facilita prioritatea pacienţilor bazată pe starea lor de urgenţă.

Algoritmul utilizează 4 puncte decizionale pentru a încadra pacienţii în unul dintre cele 5 nivele de triaj. Pentru punctul decizional A, asistentul trebuie să aibă în vedere şi dacă pacientul are nevoie de intervenţie salvatoare de viaţă. Pacientul prezintă alterare acută a statusului mental? Această întrebare este critică pentru aplicarea corectă a protocolului.

Nivelele de triaj şi timpii de preluare

V.- Pacientul care necesita ACUM interventie salvatoare de viata. Se incadreaza la acest nivel si pacientii care prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele situatii clinice: pacient intubat, apneic, fara puls, detresa respiratorie severa, SaO2 < 90%, modificari acute ale statusului mental, inconstient. - pacientul nu raspunde la stimuli sau raspunde doar la stimuli durerosi. - hipoglicemie cu alterarea statusului mintal.

IV.- Pacientul care prezinta o situatie cu risc major sau status mental alterat (modificare acuta) sau orice durere intensa sau disconfort major. - Timpul maxim de preluare in zona de tratament: 10 minute. Durere severa: apreciata clinic sau de catre pacient ca fiind mai mare de 7 pe scala analog vizuala a durerii (0-10). Status mental alterat: GCS = 6-14. Disconfort major: poate fi fizic sau psihologic (victima violentei domestice, abuz etc.).

III.- Pacientul cu functii vitale stabile, dar care necesita doua sau mai multe dintre resursele definite mai jos. - Timpul maxim de preluare in zona de tratament: 30 de minute.

II.- Pacientul care prezinta functii vitale stabile si necesita o singura resursa dintre cele definite anterior (la nivelul III). - Timpul maxim de preluare in zona de tratament: 60 de minute.

I.- Pacientul care nu necesita asistenta medicala de urgenta si niciuna dintre resursele definite mai sus (la nivelul III). > probleme clinico-administrative (certificate medicale, retete etc). - Timpul maxim de preluare in zona de tratament: 120 de minute.

Semne vitale şi criterii specifice pediatricului

Înainte de clasificarea pacientului în nivelul III, asistentul medical responsabil cu procedura de triaj trebuie să determine semnele vitale şi să decida dacă sunt în limite normale pentru vârsta pacientului. Dacă semnele vitale sunt în afara parametrilor acceptaţi, asistentul medical responsabil cu procedura de triaj trebuie să ia în considerare reclasificarea pacientului la o categorie superioară.

Semnele vitale utilizate sunt: pulsul, frecvenţa respiratorie, tensiunea arterială şi saturaţia în oxigen, iar pentru orice copil cu vârsta mai mică de 3 ani, temperatura. Semnele vitale, evidenţiate pe grupe de vârstă, sunt frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie şi saturaţia în oxigen, iar pentru orice copil cu vârsta mai mică de trei ani, temperatura măsurată rectal sau auricular. În cazul copiilor cu vârste mai mici de 6 luni, se va lua în considerare şi temperatura.

Resurse şi evaluarea complexităţii

Resursele sunt acele intervenţii care presupun evaluarea sau efectuarea unei proceduri ce necesită mai mult timp din partea personalului medical din urgenţă şi/sau care implică personal din afara departamentului de urgenţă. Resursele ce necesită un timp îndelungat (administrarea medicaţiei intravenos, inserţia unui dren toracic etc.) sau care necesită personal ori resurse din afara departamentului de urgenţă (radiografii, consult chirurgical) cresc durata de staţionare a pacientului în departamentul de urgenţă şi indică gradul de complexitate; de aceea categoria de triaj va fi una superioară.

Din punctul de vedere al numărului de resurse, contează utilizarea unor resurse diferite, şi nu fiecare test de laborator sau radiografie în parte (de exemplu: hemoleucograma, electroliţii sau testele de coagulare reprezintă o resursă; hemoleucograma şi radiografia toracică reprezintă două resurse).

Reevaluare şi praguri de reclasificare

Se face în cazul în care timpul de preluare în zona de tratament este mai mare de 15 minute sau apar modificări semnificative în starea pacientului, ceea ce presupune reluarea integrală a algoritmului de triaj. Pe perioada aşteptării, pacientul poate să primească medicaţie analgetică orală, medicaţie administrată de către asistentul de triaj la indicaţia medicului desemnat pentru zona de fast-track. În responsabilitatea asistentului de triaj intră şi efectuarea unor intervenţii simple ce au ca scop ameliorarea durerii şi creşterea confortului pacienţilor aflaţi în sala de aşteptare.

Folosirea dispozitivelor de imobilizare (atele sau eşarfe) atunci când se suspectează o fractură, aplicarea de gheaţă pe o gleznă traumatizată sau chiar învăţarea pacientului să adopte o poziţie antalgică sunt intervenţii ce nu consumă mult timp şi care pot avea ca rezultat ameliorarea simptomatologiei şi creşterea confortului pentru pacient.

Fast-track şi optimizarea fluxului

Calea de evaluare rapidă (fast-track) este procedura care permite efectuarea unor manevre medicale sau luarea unor decizii, în anumite situaţii bine definite, cu scopul de a micşora timpul de aşteptare al pacientului şi de a permite o soluţionare mai rapidă a problemelor pentru care acesta s-a prezentat. Procedura de fast-track se desfăşoară într-o zonă separată de restul structurii pentru primirea urgenţelor. În această zonă se vor găsi toate actele necesare (fişe, reţete) pentru a documenta activitatea medicală desfăşurată.

Personal alocat: un asistent medical şi un medic specialist/primar pentru zona de fast-track. Aceştia pot fi alocaţi din personalul care deserveşte restul structurii de primire urgenţe; desemnarea acestora se va face de către medicul responsabil de tură.

Crearea unui context bine definit de criterii care să permită identificarea situaţiilor care pot fi rezolvate prin fast-track va permite diminuarea intervalului de timp de aşteptare atât pentru pacienţii care vor avea acces mai repede în zona de tratament imediat, cât şi pentru acei pacienţi care vor putea fi trimişi la domiciliu cu recomandări mult mai repede decât timpul de aşteptare permis de nivelul de triaj corespunzător pacientului respectiv.

Formare şi standardizare

Pentru a asigura o îngrijire uniformă a pacienţilor indiferent de locul unde aceştia se prezintă în vederea asistenţei medicale de urgenţă este necesară standardizarea condiţiilor pe care aceşti pacienţi le vor întâlni în aceste unităţi. În cadrul acestei standardizări, instituirea la nivel naţional a unui protocol de triaj va permite atât crearea unui standard de prioritizare a pacienţilor şi de alocare a resurselor, dar, în acelaşi timp, va impune în rândul pacienţilor noţiunea de aşteptare justificată supravegheată.

Planul de învăţământ al programului de pregătire pentru asistenţii medicali de triaj şi curriculumul de pregătire în cadrul programului sunt elaborate de către Comisia de medicină de urgenţă şi dezastre a Ministerului Sănătăţii şi sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii. Sarcinile specifice asistentului medical de triaj se stabilesc prin anexă la fişa postului asistentului medical desemnat în acest sens.

Aspecte practice şi recomandări

• Asiguraţi minimum 2 asistenţi de triaj pe tură şi limita maximă continuă de 6 ore per asistent.
• Timpul mediu de triaj recomandat: ≤ 2 minute/pacient pentru evaluarea iniţială.
• Determinarea semnelor vitale înainte de clasificarea în nivelul III; pentru copiii <3 ani include temperatura.
• Reevaluare obligatorie dacă timpul de preluare depăşeşte pragurile stabilite (15, 30 minute etc.) sau dacă apar modificări semnificative.
• Utilizarea criteriilor de resurse pentru a diferenţia pacienţii complexi de cei cu probleme simple.
• Implementarea unei proceduri fast-track pentru cazurile care pot fi rezolvate rapid, cu personal şi documentaţie dedicate.

Dacă în urma parcurgerii protocolului anumite aspecte rămân neacoperite, sunt încurajate sugestiile pentru completare, iar actele oficiale trebuie consultate în forma publicată în Monitorul Oficial pentru eventuale modificări ulterioare.

tags: #triajul #pacientilor #pediatrici #in #cpu #ppt

Postări populare:

• Fimoza la bebeluși: cauze, risc și simptome asociate
• Rețete cu cacao pentru diversificare: introducerea brânzicii dulci pentru sugari
• De ce transpira bebelușul în timpul alăptării și somnului
• cât costă o consultație la ginecologie în rețeaua Affidea
• Aptamil la 2 luni: cum influențează creșterea și dezvoltarea bebelușului