După o concepție de succes și o veste fericită că vei fi mămică, la nivelul organismului tău vor apărea în mod natural schimbări considerabile. Schimbările hormonale din această perioadă sunt obișnuite, în primele luni de sarcină, corpul feminin acumulând hormonul progesteron. Acesta ajută la menținerea în siguranță a copilului, îl protejează de diverse amenințări și asigură dezvoltarea sa normală. Specialiștii spun că progesteronul crește cantitatea de scurgeri din timpul sarcinii.
În mod obișnuit, natura scurgerilor poate indica diferite probleme de sănătate în timpul sarcinii și poate deveni un semnal de alarmă. După cum știi deja, în timpul sarcinii, corpul feminin devine fragil și sensibil. În acest context, infecția se extinde și se amplifică mult mai ușor.
Vaginul are un ecosistem dinamic și foarte bine reglat. Include un echilibru specific de bacterii, pH și umiditate. Acest echilibru este sensibil la schimbări, din interiorul sau din exteriorul organismului, iar unele modificări pot provoca anormalități, printre care și secrețiile vaginale anormale.
Nivelurile ridicate de progesteron înseamnă cantități mai mari de scurgeri vaginale.
Infecțiile vaginale sunt frecvente în timpul celui de-al doilea trimestru, deoarece hormonii afectează nivelul pH-ului vaginului, permițând bacteriei numită Candida Albicans să se înmulțească.
Vaginoza bacteriană este cauzată de răsturnarea echilibrului dintre bacteriile bune și cele rele din flora vaginală. Bacteriile bune controlează bacteriile rele, dar când bacteriile rele se înmulțesc, rezultă vaginita bacteriană. Aceasta se caracterizează printr-o scurgere galben-verde, groasă și fără miros, însoțită de mâncărime și umflături.
Cea mai frecventă cauză a descărcărilor anormale este una dintre bolile cu transmitere sexuală, care prezintă un risc foarte ridicat atât pentru mamă, cât și pentru copil. Acestea, dacă nu sunt tratate la timp, ar putea duce la ruperea prematură a membranei, la nașterea prematură și chiar la scăderea greutății la naștere a copilului.
Tipuri de secreție vaginală în funcție de culoare
Există mai multe tipuri diferite de scurgeri vaginale. Aceste tipuri sunt clasificate în funcție de culoare și consistență. Unele tipuri de secreții sunt normale, în timp ce altele pot indica o afecțiune care necesită tratament.
Secreție vaginală galbenă
Secreția galbenă, mai ales atunci când este groasă sau însoțită de un miros neplăcut, nu este normală. Scurgerile galbene sau verzi pot fi un semn al infecției cu Trichomonas Vaginalis sau al vaginozei bacteriene, care se răspândește, de obicei, prin contact sexual. De obicei, scurgerile vaginale galbene sunt cauzate de infecții vaginale.
Când eliminările galbene devin gelatinoase ar putea fi vorba de gonoree, o boală cu transmitere sexuală. Secreția vaginală mucoasă rezultată în urma infecției poate produce dureri abdominale sau dureri rectale.
De asemenea, secreția galbenă poate fi cauzată de schimbări ale dietei sau ale contraceptivelor. Aceste tipuri de scurgeri nu creează disconfort și nu prezintă un miros neplăcut. Secreția galbenă fără miros este inofensivă și poate apărea oricând există o schimbare la nivelul regimului alimentar sau la nivelul medicamentelor administrate.
Secreții verzui
Secrețiile verzui, apoase sau consistente, semnalează de cele mai multe ori o infecție cu transmitere sexuală, mai ales dacă sunt însoțite de un miros neplăcut. De asemenea, secreția vaginală verzuie apare relativ frecvent în perioada menopauzei datorită scăderii nivelului de estrogen.
Simptome ușoare care însoțesc secreția verde sunt: Dureri genitale constante, Mâncărimile, Dureri în timpul actului sexual.
Cu toate acestea, indiferent de cauzele aparițiilor secrețiilor verzui, este indicat să consultați un medic ginecolog.
Scurgerea vaginală în timpul sarcinii
Scurgerea vaginală în timpul sarcinii experimentează multe schimbări. Secreția vaginală normală în această perioadă ar trebui să fie clară sau albă și de obicei ușor lipicioasă, fără un miros neplăcut. În timpul sarcinii nivelul de estrogen și progesteron crește, astfel încât cantitatea de lichid vaginal va crește considerabil.
Scurgerile vaginale anormale când sunteți însărcinată sunt mult mai probabile întrucât organismul dumneavoastră prezintă o mare vulnerabilitate la infecții fungice și bacteriene.
Scurgerile în sarcină se pot clasifica astfel:
- Secrețiile albe în sarcină sunt cauzate de producția crescută de hormoni, inclusiv estrogen și progesteron. Acest tip de secreție este normal în această perioadă. Secrețiile albe brânzoase fără miros sunt specifice sarcinii și nu creează probleme la nivelul organismului.
- Secrețiile vaginale în sarcină de culoare galbenă sau verzuie pot indica o infecție dacă sunt însoțite de un miros neplăcut și dacă produc disconfort.
- Secrețiile în sarcină de culoare maronie sau roșu închis poate fi cauzată de fluctuații hormonale, dar nu reprezintă un motiv de îngrijorare.
- Secrețiile roșu aprins, în special dacă sunt abundente și însoțite de dureri pelvine, pot prevesti un avort spontan.
- Secrețiile mucoase din timpul sarcinii reprezintă acumulări groase de mucus care umplu colul uterin pentru a proteja copilul de infecții.
Sarcina este o perioadă plină de transformări pentru corpul unei femei. Pe lângă modificările fizice, apar și modificări fiziologice, cum ar fi secrețiile vaginale. În perioada sarcinii, secrețiile vaginale sunt mai abundente decât în mod normal. Motivul este acela că și secreția de estrogen este mai mare, iar fluxul sanguin din zona vaginală este mai crescut.
De asemenea, secrețiile în sarcină au dublu rol: atenționează femeia când există o problemă și protejează zona vaginală și uterină de posibile infecții. Concret, în timpul sarcinii, cervixul și pereții vaginului se înmoaie, iar corpul produce secreții suplimentare pentru a împiedica migrarea infecțiilor din vagin în uter. Pe măsură ce sarcina avansează, cantitatea de secreții vaginale este influențată și de capul fătului care începe să apese pe colul uterin.
O secreție vaginală normală, care în termeni medicali se numește „leucoree”, este reprezentată de un lichid transparent sau alb, ușor subțire, cu un miros insesizabil, fiind un fluid care păstrează vaginul curat și hidratat, protejându-l de infecții. Această secreție nu trebuie să fie însoțită de iritație sau mâncărime. Pe măsură ce sarcina avansează, volumul leucoreei va crește, iar spre final va căpăta o textură gelatinoasă, semn că organismul femeii se pregătește de travaliu.
De asemenea, tot secrețiile vaginale te pot atenționa că urmează să devii mamă. Ultimul trimestru de sarcină vine cu cele mai mari modificări fiziologice. Scurgerile din timpul trimestrului 3 de sarcină sunt mult mai abundente, întrucât organismul se pregătește de travaliu și, implicit, de naștere.
O secreție gelatinoasă transparentă, de consistența albușului de ou, poate fi întâlnită în cazul dilatării colului uterin și anunță apropierea de momentul nașterii.
O secreție verzuie în sarcină, în ultimul trimestru, poate însemna o pierdere de lichid amniotic ceea ce reprezintă, de asemenea, o urgență medicală, în special dacă în această substanță sunt și urme de sânge.
De altfel, o scurgere verzuie sau gălbuie și urât mirositoare, indiferent de stadiul sarcinii, poate indica o infecție. Totuși, acest tip de secreție mai poate fi provocată și de:
- o dietă fără fibre;
- stres;
- exces de grăsime;
- sistem imunitar scăzut;
- creșterea nivelului de progesteron;
- consumul excesiv de zahăr (poate favoriza apariția infecției cu candida).
Pentru a te asigura de sănătatea vaginului tău pe parcursul sarcinii este nevoie să ţii cont de anumite criterii de îngrijire, astfel încât să minimizezi riscul apariţiei infecţiilor vaginale şi a dezechilibrului florei:
- evitarea băilor tip jacuzzi sau cu apă foarte fierbinte;
- folosirea gelurilor intime antibacteriene cu un pH neutru;
- utilizarea lenjeriei intime din bumbac pentru a preveni transpirația și mirosurile neplăcute care ne pot induce în eroare;
- folosirea absorbantelor din bumbac fără parfum;
- evitarea purtării pantalonilor mulați pe corp deoarece aceștia nu permit pielii din zona intimă să respire;
- ștergerea zonei genitale se va face din față către spate.
Se recomandă utilizarea produselor pentru igiena intimă fără parfum și a articolelor vestimentare care interesează zona intimă din bumbac, deoarece parfumul și materialele sintetice pot produce iritații, usturimi, mâncărimi și transpirații, creând un mediu prielnic pentru apariția infecțiilor genital, care nu sunt de dorit, mai ales pe parcursul sarcinii.
În funcție de simptome, miros și rezultatul culturilor din secrețiile vaginale, medicul va stabili dacă este vorba despre o infecție sau o problemă hormonală.
Sângerările vaginale în timpul sarcinii pot avea multiple cauze, iar severitatea lor variază de la inofensivă la semn de complicații majore. Iată câteva dintre cele mai frecvente complicații care pot fi asociate cu sângerările vaginale în sarcină.
Avortul spontan
Avortul spontan reprezintă pierderea sarcinii înainte de 20 de săptămâni de gestație. Aproximativ 10-20% dintre sarcini se încheie în acest mod, iar sângerarea vaginală este unul dintre cele mai frecvente simptome. Pe lângă sângerări, pot apărea crampe abdominale intense și expulzarea țesutului din uter. Pierderea sarcinii în această fază necesită asistență medicală pentru a evita complicațiile suplimentare, cum ar fi infecțiile.
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică apare atunci când ovulul fecundat se implantează în afara uterului, de obicei în trompele uterine. Acest tip de sarcină nu poate fi dus la termen și reprezintă o urgență medicală, deoarece poate cauza ruperea trompei uterine. Pe lângă sângerări vaginale, sarcina extrauterină poate cauza dureri abdominale severe, durere pelviană, amețeli și slăbiciune. Dacă nu este diagnosticată și tratată prompt, o sarcină ectopică poate duce la hemoragii interne masive și șoc hemoragic, care pot fi fatale.
Placenta previa
Placenta previa apare atunci când placenta este poziționată anormal și acoperă parțial sau complet colul uterin. Aceasta poate provoca sângerări vaginale severe în al doilea sau al treilea trimestru. Sângerările pot apărea fără durere, însă pot deveni mai intense pe măsură ce sarcina avansează. Această afecțiune crește riscul de naștere prematură și poate necesita o cezariană de urgență pentru a proteja atât mama, cât și copilul.
Abruptio placentae (dezlipirea placentei)
Această complicație apare atunci când placenta se desprinde parțial sau complet de peretele uterin înainte de naștere. Dezlipirea placentei poate cauza sângerări severe și poate pune în pericol viața mamei și a fătului. Sângerările vaginale sunt adesea însoțite de dureri abdominale și contracții uterine. Starea mamei poate evolua rapid spre șoc din cauza pierderii de sânge. Această problemă crește riscul de naștere prematură, deces fetal și poate necesita o intervenție medicală de urgență, precum o cezariană.
Travaliul prematur
Sângerările vaginale în al doilea și al treilea trimestru pot fi un semn de travaliu prematur, care apare înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Sângerarea poate fi însoțită de contracții regulate, presiune pelviană, dureri de spate și modificarea secreției vaginale. Nașterea prematură poate afecta sănătatea și dezvoltarea copilului, deoarece organele sale nu sunt complet mature. În funcție de săptămâna de gestație, fătul poate necesita îngrijiri intensive neonatale.
Infecții cervicale sau vaginale
Infecțiile vaginale sau cervicale, precum vaginita bacteriană, cervicita sau infecțiile cu transmitere sexuală (ITS), pot provoca sângerări vaginale în timpul sarcinii. Pe lângă sângerări, pot apărea secreții anormale, miros neplăcut și senzații de arsură la urinare. Infecțiile netratate pot afecta membranele amniotice și pot duce la complicații, cum ar fi nașterea prematură sau ruperea prematură a membranelor.
Polipi cervicali
Polipii cervicali sunt excrescențe benigne ale colului uterin care pot sângera în timpul sarcinii, de obicei după actul sexual sau o examinare pelviană. Sângerările sunt de obicei ușoare și nu sunt însoțite de durere. Deși polipii sunt, în general, inofensivi, orice sângerare vaginală în timpul sarcinii trebuie evaluată de un medic pentru a exclude alte cauze mai grave.
Hematom subchorionic
Hematomul subchorionic apare atunci când sângele se acumulează între placentă și peretele uterin. Aceasta este una dintre cauzele frecvente ale sângerărilor vaginale în primul trimestru.
Toate femeile încep să prezinte secreții vaginale cu 1-2 ani înainte de instalarea pubertății. Acestea dispar odată cu menopauza. Cantitatea de secreții variază în funcție de momentul ciclului menstrual, devenind mai bogată înainte de menstruație. În sarcină, aproape toate femeile observă o creștere a cantității secrețiilor vaginale, ceea ce este un lucru normal. În cele 9 luni, țesutul de la nivelul colului uterin și a peretelui vaginal devine mai moale iar secrețiile se intensifică, pentru a ajuta la prevenirea infecțiilor ce pot urca de la vagin la uter. De asemenea, producerea de fluid crește din cauza nivelului mai mare de progesteron. Creșterea secrețiilor vaginale poate fi chiar un semn că femeia este însărcinată. În mod normal, secrețiile trebuie să fie de consistență clară, albe, fără miros urât. Dacă ele devin verzui sau maronii, conțin sânge, miros neplăcut sau sunt însoțite de mâncărime și usturime, atunci cel mai probabil este vorba despre o infecție și este necesară intervenția unui medic specialist.
Una dintre cele mai frecvent întâlnite infecții în sarcină este candidoza vaginală, o infecție fungică cauzată de Candida albicans. Afecțiunea poate apărea din cauza schimbărilor hormonale din sarcină, administrării de antibiotice, sexului, diabetului zaharat. Infecția poate fi depistată prin inspecția zonei vaginale, alături de recoltarea și studierea la microscop a secrețiilor vaginale. Tratamentul infecțiilor fungice în sarcină este local, constând din creme vaginale și supozitoare. Medicamentul oral diflucan nu s-a dovedit sigur pe perioada sarcinii sau a lactației. Durata tratamentului este de aproximativ 10-14 zile.
Aproximativ 10-30% dintre gravide vor dezvolta vaginoză bacteriană în sarcină. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC) din America, aproximativ 1 milion de gravide dobândesc această infecție anual. Femeile cu vaginoză bacteriană prezintă nivele reduse de amilază la nivelul vaginului, o enzimă care scindează carbohidrații în glicogen. Glicogenul este consumat de bacteriile sănătoase, iar fără acesta, ele nu se pot dezvolta sau crește. De asemenea, persoanele de sex feminin care dezvoltă vaginoză au nivele scăzute ale peptidelor antimicrobiene (AMPs), care luptă împotriva bacteriilor nocive. Riscul este crescut la femeile cu mai mulți parteneri sexuali, cu parteneri sexuali noi, la cele care utilizează dușul vaginal sau dispozitivul intrauterin sau la populația afro-americană. Gravidele au un risc mai mare de vaginoză bacteriană din cauza modificărilor hormonale din sarcină. Cel mai frecvent întâlnit semn al infecției este mirosul puternic de pește. Unele femei pot observa creșterea secrețiilor vaginale, care se colorează în gri. De asemenea, apare senzație de arsură la urinat, mâncărime la nivelul zonei vulvovaginale și durere în timpul actului sexual. Diagnosticul se face prin recoltarea secrețiilor vaginale și analiza lor prin intermediul testului de pH, testului de hidroxid de potasiu (KOH) sau testului de miros. De obicei, infecția determină creșterea pH-ului peste 4,5. Vaginoza bacteriană în sarcină crește riscul de naștere prematură și greutate scăzută la naștere. Prematuritatea se referă la nașterea înainte de 37 de săptămâni. De asemenea, infecția poate determina apariția bolii inflamatorii pelvine. Tratamentul presupune administrarea de tratament antibiotic cu metronidazol, clindamicină și tinidazol. Totuși, este bine cunoscut că antibioticele distrug și flora bacteriană bună, ceea ce poate avea un impact pe termen lung asupra sănătății vaginului. Un studiu publicat în Nature sugerează că efectele negative ale antibioticelor asupra bacteriilor sănătoase sunt permanente. Cercetările arată că peste 50% dintre femeile care au primit tratament pentru vaginoza bacteriană vor avea o recurență în termen de 12 luni. Totuși, la gravidele cu istoric de prematuritate care dezvoltă vaginoză bacteriană, tratamentul antibiotic poate scădea riscul de ruptură prematură a membranelor și greutate mică la naștere. Studiul care a ajuns la această concluzie nu a descoperit nicio dovadă cum că antibioterapia scade riscul de prematuritate.
Infecția cu Chlamydia este una dintre cele mai frecvent întâlnite infecții bacteriene cu transmitere sexuală. În America se înregistrează anual 2,86 milioane de infecții cu Chlamydia. Potrivit CDC, toate gravidele ar trebui să fie testate la primul consult prenatal pentru prezența Chlamydiei în secrețiile vaginale. De asemenea, analiza ar trebui repetată în trimestrul 3 dacă gravida prezintă un risc ridicat. Riscul este crescut la gravidele care au parteneri sexuali multipli, nu utilizează prezervativul, au un partener infectat sau au istoric de infecție cu transmitere sexuală. În cele mai multe dintre cazuri, infecția este asimptomatică. Unele femei pot observa creșterea secrețiilor vaginale, durere abdominală sau pelvină. Bărbații infectați prezintă usturime la urinat și pot prezenta secreții la nivelul penisului. Diagnosticul se face prin recoltarea și analiza secrețiilor de la nivelul colului uterin, uretrei, anusului sau gâtului. Dacă infecția este activă sau netratată la momentul nașterii, atunci nou-născutul poate dobândi prin transmitere perinatală conjuctivită (18-44%) sau pneumonie (3-16%) cu Chlamydia. De asemenea, prezența infecției pe parcursul sarcinii crește riscul de prematuritate. Tratamentul presupune administrarea de antibiotice orale, într-o singură doză sau pe o durată de 7 zile. Având în vedere că reinfecția este relativ frecvent întâlnită, gravidele ar trebui retestate la 3 săptămâni, iar apoi la 3 luni după terminarea tratamentului. Prevenția bolii se poate face prin abstinență sau prin menținerea unui singur partener sexual neinfectat. Conform Consiliului de Educație și Informare Sexuală din America, utilizarea prezervativelor în timpul sexului oral, vaginal sau anal scade riscul infecției cu Chlamydia cu doar 60%.
Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală, care infectează atât bărbații cât și femeile. Afecțiunea se transmite prin sex vaginal, anal și oral. În timp ce unii bărbați pot fi asimptomatici, alții prezintă senzație de arsură la urinat, eliminare de secreții de la nivelul penisului și umflarea testiculelor, care devin sensibile la atingere. La fel ca și bărbații, și femeile pot fi asimptomatice în fazele inițiale ale bolii. Ulterior, ele dezvoltă durere la urinat, mâncărime la nivel anusului, creșterea secrețiilor vaginale, sângerări vaginale neregulate, crampe abdominale, sângerare sau durere la nivelul anusului. Netratată, boala poate determina boală inflamatorie pelvină, infertilitate, durere pelvină cronică, sarcină ectopică, infertilitate, prematuritate, avort. Mai mult, având în vedere că gonoreea se transmite de la mamă la făt în timpul nașterii vaginale, acest lucru poate determina infecție oculară la nou-născut. Pentru prevenirea complicațiilor pe parcursul sarcinii, se recomandă testarea pentru gonoree în primul trimestru de sarcină. Tratamentul gonoreei necomplicate în sarcină presupune administrarea unei single doze de ceftriaxonă. Prevenția se poate face prin abstinență sau prin monogamie. Utilizarea prezervativelor reduce riscul de transmitere a gonoreei, dar nu previne boala.
Tricomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de parazitul Trichomonas vaginalis. Boala poate fi frecvent întâlnită în sarcină, crescând riscul de prematuritate sau greutate scăzută la naștere. Mai mult, există un risc de transmitere a bolii de la mamă la făt în timpul nașterii. Printre simptome se numără senzația de usturime la urinat, senzația de mâncărime sau usturime la nivelul organelor genitale, durere în timpul actului sexual, eritem la nivelul organelor genitale, creșterea secrețiilor vaginale, cu colorarea lor în alb, gri, verde sau galben și cu miros neplăcut. De obicei, simptomatologia apare la 5-28 de zile de la contactul sexual, putând varia de la ușoară la severă. Fără tratamentul corect, boala crește susceptibilitatea de apariție a altor infecții cu transmitere sexuală, spre exemplu HIV. Tratamentul presupune administrarea unei monodoze de antibiotic, de obicei metronidazol sau tinidazol. Dacă atât mama cât și partenerul au fost diagnosticați pozitiv, este recomandat ca ambii să înceapă tratamentul, în același timp. Cea mai bună metodă de prevenire a bolii este prin testarea pe parcursul sarcinii.
Secrețiile vaginale anormale pot arăta și o complicație a sarcinii. Cele de culoare roșu deschis pot fi un indicator al placentei previa sau desprinderii de placentă. Placenta previa apare dacă placenta ajunge să acopere colul uterin în ultima lună de sarcină. Printre simptomele bolii se numără crampele sau durerile abdominale ascuțite, sângerarea după actul sexual, sângerarea în a doua jumătate a sarcinii. În cazul desprinderii de placentă apare sângerare vaginală, durere epigastrică sau lombară cu debut brusc, disconfort abdominal.
Când să solicitați ajutor medical
Dacă aveți o secreție neobișnuită alături de alte simptome, consultați medicul cât mai curând posibil. Simptomele care trebuie luate în considerare includ:
- Febră
- Durere în abdomen
- Slăbire inexplicabilă
- Oboseală
- Urinare frecventă
Dacă aveți nelămuriri cu privire la simptomele dvs. adresați o întrebare unui specialist ginecolog pe aplicația Medic Chat.
Diagnosticarea secrețiilor vaginale
Doctorii pot identifica cauza secrețiilor anormale prin examinarea secreției. Se pot realiza mai multe tipuri de teste simple care oferă rezultate rapide. Aceste teste pot fi efectuate direct în clinică și pot oferi rezultate rapide care permit medicilor să identifice cauza.
Cu excepția situației în care cauza este evidentă, medicii folosesc un tampon de bumbac pentru a preleva o probă de secreție din vagin sau din colul uterin. Astfel, în urma analizelor de laborator, medicul poate afla cauza secrețiilor vaginale anormale.
Ce ar trebui să faceți dacă aveți o descărcare vaginală anormală?
Tratamentul fără prescripție medicală este, de obicei, prima opțiune de tratament. Acest tratament include, de obicei:
- Pastile
- Supozitoare vaginale
- Cremă
Dacă simptomele nu dispar după aproximativ o săptămână sau dacă aveți infecții recurente, consultați medicul. Infecțiile micotice nu sunt, de obicei, dăunătoare, dar trebuie să vă asigurați că nu este vorba și de altă afecțiune, în cazul în care simptomele dvs. nu se ameliorează.
În cazul în care secreția anormală este cauzată de vaginoză bacteriană sau de o anume infecție cu transmitere sexuală, tratamentul este, de obicei, destul de simplu și implică introducerea unui gel sau cremă antibiotică în vagin, timp de câteva zile, sau administrarea unei singure doze de antibiotic pe cale orală sau injectabilă (în funcție de tipul de infecție).
Poate fi necesar să acordați mai multă atenție infecțiilor care au fost lăsate netratate și s-au complicat. Rețineți că multe infecții cu transmitere sexuală nu cauzează simptome și rămân asimptomatice pentru o lungă perioadă de timp. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie tratate cât mai curând posibil. Dacă sunteți activă sexual, testarea regulată a infecțiilor cu transmitere sexuală este foarte importantă.
Femeile însărcinate care experimentează astfel de scurgeri, nu trebuie să intre în panică. Numai un medic va putea găsi cauza exactă după o examinare adecvată, de aceea este bine să mergeți imediat la medicul ginecolog.
SCURGERI VAGINALE ÎN TIMPUL SARCINII | Este normal acest lucru?!
tags: #trimestrul #2 #sarcina #scurgere #alb #galbuie