Tema ce va urma să o abordăm, prezintă un important interes social și juridic deoarece reglementările diferă în funcție de țară, cultură sau religie, dar și datorită cauzelor și consecințelor medicale, psihologice, juridice și sociale.
În funcție de factorii care îl generează, avortul se clasifică în: avort spontan și avort indus (terapeutic și la cerere).
Avortul spontan sau natural reprezintă moartea embrionului sau a fătului, acțiune care nu a fost indusă înainte de săptămâna a 20-a de sarcină.
Avortul terapeutic semnifică terminarea sarcinii din cauza unor probleme medicale, complicații materne grave, când viața pacientei este pusă în pericol sau în cazul în care embrionul prezintă malformații incompatibile cu viața.
Avortul la cerere (medicamentos sau chirurgical) este legal în primele trei luni de sarcină.
Un avort medicamentos este efectuat prin administrarea a două medicamente pentru întreruperea de sarcină nedorită, iar avortul chirurgical se poate efectua prin aspirație sau prin dilatație și evacuare.
Categoria drepturilor reproductive recunoaște drepturile cuplurilor care hotărăsc în mod liber detalii despre momentul și locul sarcinii, numărul copiilor pe care îl vor avea.
Reglementări istorice în Europa de Est
Prin decretul din 18 noiembrie 1920, pentru prima dată, guvernul sovietic a legalizat întreruperea de sarcină la cerere.
Condițiile de întrerupere a sarcinii statuate de decretul din 1955, semănau cu cele stabilite în anul 1920.
Reliberalizarea accesului la avort semnifica reîntoarcerea la doctrina leninistă a asigurării egalității femeilor.
Astfel, Bulgaria, Polonia, România, Ungaria și Cehoslovacia au urmat exemplul dat de URSS în anul 1955 și au legiferat liberalizarea accesului la avort.
Cronologia schimbărilor în legislația accesului la avort în țările din Europa de Est, se poate observa în „Fig.
În anul 1965, România a traversat o criză demografică, care s-a manifestat prin scăderea natalității.
În aceste condiții, autoritățile au luat decizia să ia anumite măsuri legislative pentru a controla eficient reproducerea populației.
Astfel, prin Decretul 770/1966 întreruperile de sarcină au fost strict limitate la anumite situații (viața femeii era pusă în pericol, boli grave cu transmitere ereditară, malformații, vârsta limită de 45 de ani, nașterea și îngrijirea a cel puțin patru copii, cazurile de viol și incest).
Consecințele medicale ale aplicării Decretului 770, nu au întârziat să apară, România confruntându-se cu creșterea mortalității materne și infantile, creșterea prematurității, a numărului de copii născuți cu malformații congenitale și traumele fizice/psihice produse de întreruperile de sarcină ilegală.
Înainte de adoptarea Decretului, numărul anual al deceselor materne prin avort era de 47, iar în anul 1989 s-a înregistrat 545 de decese.
Femeile își provocau avortul prin mijloace empirice, iar de cele mai multe ori ajungeau la medic doar în situații limită deoarece le era teamă să fie condamnate.
Consolidarea drepturilor reproductive și cazuri importante
Din 1998, Centrul pentru Drepturile Reproductive a creat o resursă pentru a putea promova dreptul la avort ca drept fundamental al omului.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, avortul este un element esențial în ceea ce privește serviciile de asistență medicală și este o intervenție sigură de îngrijire a sănătății.
Din nefericire, femeile însărcinate se confruntă cu obstacole pentru a obține un avort sigur, în timp util, accesibil și nediscriminatoriu, aceste cauze făcându-le să recurgă la un avort nesigur.
Principala cauză de deces la nivel mondial, în rândul adolescentelor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani, se datorează complicațiilor legate de sarcină și naștere.
Astfel, Comitetul ONU pentru drepturile copilului îndeamnă țările să asigure accesul la serviciile de avort legal în condiții de siguranță.
Studiu de caz: „R.R. v.”, în anul 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat asupra unei cauze din Polonia, ce avea ca obiect dreptul la avort.
În fapt, o femeie gravidă a fost informată de către medicul de specialitate obstetrică ginecologică că există o posibilitate ca fătul acesteia să aibă o malformație.
Reclamanta a declarat că a dorit să efectueze un examen genetic pentru a dovedi că se află într-unul din cazurile în care legislația poloneză permitea avortul, însă aceasta a primit un refuz din partea medicului.
În cele din urmă, un singur medic a dat curs solicitării pentru realizarea testelor genetice, dar acestea au fost efectuate în săptămâna a 23-a de sarcină, iar două săptămâni mai târziu au fost comunicate rezultatele, care au confirmat malformația fătului.
Totuși, în continuare a primit un refuz deoarece sarcina era avansată.
În drept, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că legislația în Polonia prevedea obligația statului de a asigura accesul liber la informații prenatale și în mod deosebit trebuia să se asigure testarea genetică în cazurile de suspiciune de boală genetică sau de probleme de dezvoltare.
S-a subliniat și faptul că reclamanta a trecută printr-o perioadă delicată, fiind afectată de faptul că fătul acesteia ar putea avea o malformație.
Curtea a statuat că s-a încălcat articolul 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la integritate a persoanei, ca urmare a refuzului din partea cadrului medical de a realiza testele genetice.
Coduri, legi și date relevante în Romania
Întreruperea cursului sarcinii efectuat de un medic de specialitate obstetrică-ginecologică, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului, se poate realiza până la douăzeci și patru de săptămâni.
În ceea ce privește numărul avorturilor, România este a doua țară din lume, după Rusia.
Astfel, între anii 1990 și 2020 s-au înregistrat 8.139.582 de avorturi.
În mai 2021, Centrul FILIA a cules date din spitalele de stat și a rezultat că 802 de medici specialiști în obstetrică-ginecologie (din 171 de spitale), 275 fac întreruperi de sarcină la cerere.
Centrele de avort erau organizate în spitale mari și medii, iar unitățile de ambulatoriu erau deținute de fabricile industriale care aveau o forță de muncă preponderent feminină.
În spitalele publice un avort poate costa între 150 și 1500 de lei, iar în clinicile private prețul variază între 700 și 6000 de lei.
Avortul este o alternativă legală, un drept de care o femeie poate dispune şi în consecință nu îl putem interzice.
Din punct de vedere social, o femeie necăsătorită nu trebuie să se confrunte cu rușinea unei sarcini sau cu durerea de a-și da copilul spre adopție.
Totodată, avortul este o procedură medicală sigură, dat faptul că medicina și tehnologia a avansat.
Din punct de vedere religios, avortul este considerat o crimă deoarece copilul primește viața de când este conceput, chiar dacă nu este dezvoltat complet.
Avortul poate provoca traume fizice deoarece prezintă numeroase riscuri, putând să cauzeze infertilitate sau chiar deces, precum și riscul apariției unor boli sau complicații.
Avortul nu trebuie folosit ca formă contraceptivă.
Contracepția este metoda prin care este prevenită apariția unei sarcini.
Impact social și idei despre politică națională
Restricțiile privind avortul afectează femeile care se află în sărăcie deoarece din cauza problemelor financiare nu își permit să efectueze o astfel de procedură la clinicile specializate.
Din acest motiv sau prin interzicerea avortului, femeile recurg la metode nesigure, care pun viața acestora în pericol sau, din potrivă, duc sarcina la termen împotriva voinței, ceea ce încalcă drepturile omului.
Consider că la nivel național ar trebui să se studieze un protocol cu privire la întreruperile de sarcină, care să specifice situațiile în care medicii pot refuza avortul la cerere, drepturile și obligațiile pacientei.
În incinta spitalelor să se asigure informațiile necesare și corecte pentru a se evita înștiințarea eronată și să nu descurajeze femeile.
Concluzii istorice și recomandări contemporane
Sub preexistența ideii de drept la viață, art. 22 din Constituția României garantează dreptul la viață, integritate fizică și psihică, iar dreptul la avort este reglementat prin cadrul legislativ actual.
În Polonia, întreruperile de sarcină sunt admise în prezent doar în cazuri limitate, iar aceste excepții pot fi desconsiderate de medici din convingeri religioase sau din frica de consecințe.
Uniunea Europeană a reafirmat în mai multe rânduri poziția pro-alegere și a cerut statele membre să asigure accesul la avorturi sigure și legale în circumstanțe specifice, iar în 2021 Parlamentul European a discutat includerea dreptului la avort în Carta drepturilor fundamentale.
Avortul la cerere este legal în România până la 14 săptămâni de sarcină, iar conflictul legislativ în ceea ce privește reglementările penale poate genera incertitudini juridice pentru practicieni.
Sondaj: Majoritatea tinerilor din România sunt împotriva avortului. Diferențe între sat și oraș
România a avut o istorie sumbră în ceea ce privește drepturile la sănătate sexuală și reproductive, cu regimuri care au restricționat grav aceste drepturi și au afectat viața femeilor.
Este necesară consolidarea educationului sexual în școli, reforme legislative clare și acces efectiv la servicii de avort sigure, pentru a asigura respectarea drepturilor omului la nivel national și european.
Avortul este o alternativă legală, un drept de care o femeie poate dispune și în consecință nu îl putem interzice.
Postări populare:
- Cum se determină puterea motorului în sarcină?
- Calitatea laptelui matern: cum influențează microbiota, alimentația și testele genetice
- Cum să interpretezi marcajele V și H pe anvelope pentru performanța vehiculului
- ECG are? Nu: Pediatria cu competențe în ecografie copii – ghid util
- Model scrisoare medicală consult ginecologic: cum să gestionezi raportul de risc și concediul pentru gravidă — ghid practic pentru profesioniști