Avortul la cerere sau întreruperea de sarcină se poate face prin două metode: avortul medicamentos - este metoda de electie, recomandată ca primă intenție și avortul chirurgical. Avortul medicamentos este o metodă de evacuare a sarcinii nedorite sau a sarcinii oprite în evoluție utilizând medicamente (primul tratament sub forma unei pastile ce conține Mifepristona care duce la oprirea în evoluție a sarcinii și dezlipirea ei în cavitatea uterină și al doilea tratament format din 4 pastile (cel puțin) ce conțin Misoprostol care continuă cu evacuarea sarcinii din uter. Avortul chirurgical este întreruperea sarcinii care presupune dilatație, aspirație și/sau chiuretajul cavității uterine, este o metodă invazivă, agresivă, cu multiple riscuri: hemoragie uterină, perforația peretelui uterin cu hemoragie internă și lezarea organelor interne, deteriorarea colului uterin, chiuretajele repetate pot duce la lipirea pereților uterini (sinechia uterină) producând infertilitate.
Este posibil să aveți sângerare chiar după prima pastilă, dar nu este obligatorie. Sângerarea poate fi destul de abundentă în primele 4-13 ore, uneori a doua zi, după care va fi din ce în ce mai ușoară. Femeile din România au dreptul, conform actualului Cod Penal, să efectueze, la cerere, o întrerupere de sarcină, până în săptămâna a 14-a, însă traseul lor pentru efectuarea unei astfel de proceduri este unul lung și anevoios. Rezultatele cercetării au fost prezentate în cadrul unei mese rotunde, organizate în 4 martie a.c. Realitatea cruntă arată că multe dintre româncele care solicită o întrerupere de sarcină se lovesc de refuzul, ori dezinteresul medicilor.
Cercetarea AMI arată că 90% dintre spitale și clinici au declarat că nu trimit în altă parte femeile care solicită întreruperea sarcinii la cerere, deși această obligație este prevăzută expres în Codul Deontologic al medicilor (art. Cum aveau loc avorturile în perioada comunistă. Înainte de 1989, mii de femei au recurs la metode barbare de întrerupere a sarcinii. Avorturile făcute acasă în condiții precare se soldau frecvent cu septicemii, iar multe femei mureau înainte să ajungă în spital.
Prin acest act normativ, Ceaușescu a pus bazele a ceea ce avea să constituie unul dintre cele mai represive și dure regimuri pronataliste din istorie. Melania Tudose, moașă licențiată, în prezent președinta Asociației Moașelor Independente, a lucrat ca asistentă de obstetrică-ginecologie în perioada comunismului. „Perioada comunistă a fost marcată de avorturile provocate care se finalizau în majoritatea situațiilor cu decesul femeilor. Între anii 1986 - 1989, am activat ca asistentă de obstetrică-ginecologie în compartimentul de reanimare al unei maternități și am asistat la moartea a sute de femei, victime ale avorturilor provocate. Societatea zilelor noastre trebuie să fie informată despre realitatea brutală a acelor vremuri, despre consecințele dramatice ale încălcării dreptului femeii de a alege pentru propriul ei corp, pentru a preveni întoarcerea la acele practici.
„Drepturile reproductive și sexuale sunt definite ca drepturi ale omului în mai multe convenții și texte politice și juridice la nivel internațional. Dreptul și accesul la avort reprezintă un drept al femeilor: acesta privește atât autonomia și dreptul femeilor de a decide în privința sănătății lor, a corpului lor și a vieții lor sexuale, cât și un element central al sănătății sexuale și reproductive. Principala problemă cu care ne confruntăm în România este accesul tot mai limitat la acest serviciu medical «garantat» prin lege. Tot mai multe spitale publice nu oferă acest serviciu, încălcând astfel dreptul la sănătate al femeilor. Din cauza lipsei educației sexuale în școli, lipsa efectivă a informației despre și a accesului la anticoncepționale, mai ales pentru femeile care trăiesc în condiții de sărăcie, pentru care costul mijloacelor contraceptive le face inaccesibile, România este fruntașă la nivelul UE în ceea ce privește numărul mamelor minore. Această reducere înseamnă de multe ori că fetele sau femeile recurg la mijloace nesigure de avort, punându-și viața în pericol.
Pe 4 martie, în Franța s-a votat introducerea dreptului la avort în Constituție. „Accesul garantat și sigur la avort este un drept al femeilor care ar trebui apărat și consolidat de orice partid politic cu agendă democratică. Așteptăm să vedem acest lucru în programele electorale de anul acesta. „Fetele și femeile din România au nevoie de servicii de sănătate sigure, furnizate la timp și cu respect față de ele. Avortul trebuie să fie un serviciu decontat, alături de mijloacele contraceptive și de protecție, mai ales pentru categoriile vulnerabile din țara noastră.
Accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă este în acest moment puternic restricționat și, de fapt, este valabil doar pentru persoanele care cunosc un medic, care își permit costuri foarte mari în multe dintre cazuri și care știu cum să evite să ajungă la așa-zisele «centre de criză de sarcină», al căror unic scop este să forțeze fiecare femeie să dea naștere, indiferent că este minoră, că acea sarcină e provenită dintr-un viol sau că nu își dorește un copil. Ne dorim ca fiecare femeie să fie respectată în cadrul sistemului medical, iar drepturile privind propriul corp și propriile alegeri să nu fie restricționate, lăsând pe dinafară zeci de mii de persoane care ajung să devină mame cu forța, începând cu 11 - 12 ani.
Dintre acestea, au fost eliminate 41 de unități din cauza identificării clinicilor/spitalelor ca dubluri, a funcționării clinicii exclusiv ca punct de recoltare, a reprofilării clinicii către alte specialități sau a pensionării medicului. Avortul medicamentos reprezintă o procedură care implică administrarea unor pastile cu efect abortiv în scopul întreruperii unei sarcini. Spre deosebire de chiuretaj, în acest caz nu este necesară anestezia și nici utilizarea unor instrumente obstetricale, însă procedura se poate efectua numai sub supraveghere medicală, în prezența unui medic ginecolog. Pastilele pentru întreruperea de sarcină necesită o prescripție medicală și trebuie să fie administrate conform recomandărilor medicului. După începerea procedurii, care va dura câteva zile, pacienta trebuie să se prezinte, la intervalele de timp stabilite, pentru control ginecologic, urmat de o ecografie endovaginală.
Avortul medicamentos poate fi realizat numai în cazul unor sarcini incipiente (până la 8-9 săptămâni) și se poate efectua din mai multe motive: fie pentru a finaliza un avort spontan, fie pentru a pune capăt unei sarcini neplanificate sau din cauza unei afecțiuni care impune întreruperea sarcinii. După consultația ginecologică, medicul îi va explica pacientei care sunt pașii necesari pentru procedură, ce riscuri există și ce trebuie să facă dacă apar anumite complicații. Administrarea unei pastile care blochează acțiunea progesteronului - hormonul care ajută la menținerea sarcinii. În lipsa progesteronului, endometrul se subțiază, iar embrionul se va desprinde și va fi expulzat. După 24-48 de ore, pacienta va lua a doua pastilă, iar la câteva ore de la administrarea acesteia, vor începe contracțiile și sângerarea vaginală, semn că avortul se produce.
Riscul de infecție este mai mic în cazul avortului medicamentos, comparativ cu avortul chirurgical, iar pacienta nu va trebui să suporte o anestezie. Posibilele riscuri ale unui avort medicamentos cuprind, în primul rând, avortul incomplet, urmat de cele mai multe ori de un avort chirurgical (chiuretaj) ori o sarcină în evoluție în cazul în care procedura eșuează. După aproximativ o săptămână de la administrarea ultimei pastile, pacienta se va prezenta din nou la medicul ginecolog, pentru o consultație care să confirme că avortul a fost complet și nu există riscuri. Medicul va evalua starea uterului, tipul și cantitatea de sânge eliminat, astfel încât poate observa din timp o posibilă infecție.
Este normal ca avortul medicamentos să provoace contracții destul de dureroase și o sângerare mai abundentă, dar, dacă apar semne care pot indica posibile complicații, pacienta trebuie să ia imediat legătura cu medicul care o supraveghează. Menstruația va reveni după 4-6 săptămâni de la avort, iar o nouă sarcină poate să apară oricând. De aceea, pacientele care nu doresc să mai rămână însărcinate, trebuie să discute cu medicul ginecolog despre alegerea unei metode eficiente de contracepție: sterilet, pastile anticoncepționale sau o altă soluție. Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate.
Context istoric și legal în România
„Problemele generate de accesul la avort nu sunt o noutate pentru români. Devenind o realitate de-a lungul secolelor, avortul a fost prezent în legislația penală a României de la Îndreptarea Legii din 1652 până la actualul Cod penal intrat în vigoare în 2014. Avortul la cerere a fost introdus în 1957 prin Decretul nr. Cea mai sumbră perioadă a fost cea declanșată de Decretul nr. Până în 1985, rata mortalității materne se dublase, 86% dintre decese fiind urmare a avorturilor clandestine. Până în 1989, s-a ajuns la aproape 10.000 de femei care au murit în urma avorturilor ilegale. După revoluție, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.1/1989 a fost abrogat Decretul 770/1966. S-a înregistrat un număr extrem de mare de avorturi în 1990 și 1991, iar metodele de contracepție erau în continuare inaccesibile sau necunoscute. Avortul a fost incriminat din nou prin Legea nr. 2. În prezent, avortul la cerere este reglementat prin Art. 201 al Codului penal, putându-se efectua până în a 14-a săptămână de sarcină; peste acest termen poate exista sancțiune. Însă femeia însărcinată nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, deoarece legea stabilește cauze de nepedepsire în cazul auto-provocării avortului. Întreruperea de sarcină peste termen poate fi permisă doar în scop terapeutic și diferă în funcție de durata sarcinii.
Metode moderne de avort și drepturi reproductive au fost subiect al activității organizațiilor civice, cu atenție la modul în care sistemul medical asigură sau nu accesul la servicii. Există diferențe între ceea ce este scris în lege și ceea ce se întâmplă în practică: lipsa accesului în unitățile publice, presiuni din partea centrelor pentru criză de sarcină, și neglijarea principiilor de consimțământ informat. În plus, raporturi și declarații ale moașelor și activiștilor evidențiază nevoia unei strategii naționale privind sănătatea sexuală și reproductivă, precum și includerea în practică a noilor standarde profesionale.
Avortul medicamentos reprezintă o procedură în care pastilele se administrează sub supraveghere medicală, cu monitorizare ulterioară, iar costurile pot implica atât servicii publice, cât și private, în funcție de practici și de cadrul legal. În România, dificultățile de acces și variabilitatea în aplicarea legii în practică au fost documentate de organizații de advocacy și jurnaliști, fiind necesară o strategie coerentă pentru asigurarea drepturilor reproductive.
Rolul centrelor pentru criză de sarcină și situația adolescentelor
Centrele pentru criza de sarcină pot comunica pacientei informații în moduri exploatatoare sau inexacte, promovând o opțiune de continuare a sarcinii prin presiuni emoționale. Aceste centre pot avea parteneriate cu instituții publice sau private, utilizând resursele pentru a influența decizia pacientei, uneori într-un mod care nu respectă autonomia acesteia. Existența acestor centre, în legătură cu spitalele, complică accesul la avort în mod real, în special pentru tinerii și persoanele din zone rurale.
Adesea adolescentele întâmpină bariere suplimentare: în multe clinici nu se oferă îngrijire fără consimțământul unui părinte sau tutore, iar anestezia nu poate fi administrată fără acordul părintelui pentru pacienții sub 18 ani. În cazul avortului medicamentos, acest lucru poate fi o opțiune în cadrul unui program adecvat, datorită lipsei surselor de anestezie pentru adolescente. De asemenea, lipsa accesului la educație sexuală în școli contribuie la rate ridicate ale mamelor minore în unele regiuni.
Impactul și schimbările dorite
- Adoptarea unei noi strategii naționale pentru sănătatea sexuală și reproductivă.
- Asigurarea accesului real la avort până la 14 săptămâni, precum și extinderea accesului la avort medicamentos până la 9 săptămâni în unitățile publice.
- Includerea moașelor în prescrierea contraceptivelor și în furnizarea de avorturi medicamentoase, cu rambursări pentru îngrijirea în afara spitalului.
- Presiuni pentru ca agențiile guvernamentale să recunoască sănătatea reproductivă ca parte integrantă a drepturilor femeilor.
Consecințe emoționale și fizice ale avortului și recuperarea
Recuperarea fizică poate dura de la câteva ore până la câteva zile, iar revenirea menstruației apare de obicei după 4-6 săptămâni. Recuperarea emoțională poate dura mai mult și poate implica sentimente de vină, furie sau disperare; acordarea timpului pentru procesare este esențială. Este recomandat să se utilizeze protecția contraceptivă după avort și să se discute opțiuni pentru planificarea familială ulterior, ca măsură preventivă.
Avortul la cerere este legal în România până la 14 săptămâni, însă în practică accesul poate fi limitat din cauza obstacolelor administrative, a lipsei de resurse publice și a inconvenientelor din partea centrelor de criză de sarcină. Pe lângă aspectele legale, este important să existe consiliere adecvată, susținere medicală și informare obiectivă despre opțiuni, riscuri și consecințe pentru sănătatea femeii.
Indicații practice și pregătire pentru cererea de avort
În cazul în care decideți să apelați la avort, consultați medicul ginecolog pentru a afla ce este potrivit pentru situația dvs.: începutul tratamentului cu Mifepristonă și apoi Misoprostol, monitorizarea evoluției sarcinii, riscurile asociate și ce să faceți în caz de complicații. După finalizarea procedurii, este indicat să discutați despre metode de contracepție și despre planificarea unei sarcini viitoare sănătoase.
Resurse suplimentare și unde cere ajutor
Află mai multe despre drepturi, servicii medicale și sprijin în avort în cadrul rețelelor de asociații profesionale și instituții medicale recunoscute, precum și prin consultări la centrele medicale private sau publice autorizate. Dacă ai simptome sau situații care te îngrijorează, solicită un sfat medical specializat, programează-te la un consult la un centru medical de încredere și informează-te despre opțiunile disponibile.
Terminologie și concepte cheie
Avortul poate fi spontan sau provocat. Avortul spontan apare în mod natural înainte de 20 de săptămâni; avortul provocat poate fi medicamentos sau chirurgical. Evitarea riscurilor și acordarea unui consimțământ informat reprezintă fundamentul etic al practicii medicale. Lungimea și dificultatea accesului la servicii variază, însă scopul este să se asigure dreptul femeii la sănătate și la autonomie corporală.
Avortul medicamentos implică administrarea a două doze de pastile, cu interval de 24-72 de ore, sub supraveghere medicală, iar avortul chirurgical implică dilatarea și evacuarea conținutului uterin. Recuperarea fizică și emoțională sunt componente esențiale ale procesului, iar planificarea familială ulterioară este recomandată pentru a evita sarcini nedorite în viitor.