Hidronefroza este o afectiune congenitala, ce afecteaza 1 din 100 copii. Este o afectiune tratabila, in care urina este prinsa in rinichi si se scurge mai lent in vezica. Hidronefroza poate afecta un singur rinichi - unilateral, sau ambii - bilateral. Identificarea hidronefrozei inca din viata intrauterina a fatului, a devenit posibila odata cu progresele tehnologice. Copiii nascuti cu hidronefroza vor fi diagnosticati incepand cu primele simptome ale afectiunii. Hidronefroza poate fi moderata pana la severa, iar simptomele variaza in functie de grad.
Cauze si clasificare
Hidronefroza este adesea cauzata de blocaje (obstructii) ce apar intre ureter si pelvisul renal. Alte cauze pot fi: Afectiuni congenitale - intalnite doar la baieti, in care exista obstructii ale uretrei; Reflux vezico-ureteral; Blocaj la nivelul rinichilor, al vezicii urinare sau al ureterelor; Chisturi la nivelul rinichilor; Muschii din interiorul ureterelor sunt mai putin dezvoltati. Hidronefroza este clasificata pe 4 grade de evolutie, unde 1 este echivalentul unei forme usoare, iar 4 corespunde unei forme severe. Sistemele de clasificare au fost dezvoltate pentru a descrie dilatarea tractului urinar atat prenatal, cat si postnatal, si pentru a facilita comunicarea intre sexe si specialitati.
Gradare si clasificare moderna
SFU (Societatea de Urologie Fetală) si DTU (diviziuni postnatale) folosesc gradele 1-4 ale dilatatiei pelviene si calice, cu observatii despre dilatatia parenchimului si necesitatea interventiei. DTU-P3 si DTU-P5 includ evidente despre dimensiunile pelvisului si grosimea parenchimului; aceste sisteme cauta sa ofere un palier comun intre prenatal si postnatal pentru decizii terapeutice. Onen si alte sisteme de gradare au fost propuse pentru a standardiza consultatiile si a evita confuziile intre gradele SFU. In multe cazuri, gradul 1-2 poate fi monitorizat conservator, in timp ce gradul 3-4 poate necesita interventie, in functie de evolutie si de infectii urinare sau afectarea functiei renale. Primul pas este stabilirea gradului hidronefrozei si a cauzei sale; monitorizarea ecografica si testele de functie renala sunt esentiale pentru planul terapeutic.
Diagnosticul si monitorizarea
Hidronefroza este diagnosticata prenatal cu ajutorul ecografiilor de rutina din timpul sarcinii. Ecografia permite masurarea dimensiunii rinichiului, a grosimii parenchimului si a dilatarii tractului pielocaliceal. Ecografia este, de asemenea, cea mai bună metodă pentru diagnosticul şi urmărirea hidronefrozei atât prenatal, cât şi postnatal. În timpul sarcinii, megavezica poate sugera hidronefroză, iar ecografia poate identifica obstacolele din sistemul urinar. Ecografia renală este prima examinare pentru evaluarea rinichilor la sugari și bebeluți. Pentru nou-născuți și copii mai mari, se pot utiliza teste precum urografie, scintigrafie renală pentru evaluarea fluxului și funcției renale, și identificarea gradului de blocaj. Postnatal, se recomandă repetarea ecografiilor, iar în funcție de necesitate se pot utiliza RMN sau CT cu substanta de contrast pentru clarificarea anatomiei.
Tratamentul hidronefrozei
Tratamentul hidronefrozei se aplica in functie de gradul acesteia si de cauza subiacentă. In cazul formelor usoare sau moderate exista o monitorizare atenta, ce include ecografiilor din timpul sarcinii, dar si dupa. Pentru prevenirea infectiilor urinare se pot administra antibiotice. In cazurile severe, este necesara interventia chirurgicala pentru tratarea cauzei hidronefrozei. Alegerea tratamentului chirurgical este o optiune a chirurgului, realizata in functie de competentele sale, de experienta si de dotarea serviciului. In opinia noastra, tratamentul laparoscopic are multe avantaje fata de cel clasic, oferind un camp operator marit si o precizie sporita. Interventia poate fi efectuata laparoscopic, cu abord transperitoneal sau lombar. In unele cazuri, cum sunt cele cu stenoza extrinseca prin vas polar inferior, este suficient sa fie realizata disectia fibrozei si suspendarea vasului polar (operatia Hitch). Avantajele acestei metode includ lipsa drenajelor postoperatorii si recuperare rapida. Cea mai frecventă intervenție laparoscopică este pieloplastia, care include excizia zonei de stenoza si refacerea anatomiei locale prin suturi pe un tub de dren plasat trans-reno-pielo-ureteral. Se poate efectua si pieloplastie deschisa, prin incizii lombare sau transversale, cu abordul extraperitoneal al rinichiului. Atat interventiile laparoscopice, cat si cele deschise au rate de vindecare/ameliorare intre 90-95% din cazuri.
Rota pacientilor, rezultate si exemple clinice
Hidronefroza la copii poate fi asimilata cu o dilatare a cavitatilor rinichilor ca raspuns la acumularea de urina si presiune crescuta. In multe cazuri, rezolvarea poate apare spontan, iar monitorizarea atenta poate valida o atenuare oricand. Gradul JUPHN si complianta pelvisului renal sunt factori majori in evolutia hidronefrozei la sugari. Interventia chirurgicala este indicata in cazul simptomelor ITU recurente, a detriorarii functiei renale sau a obstructiilor semnificative. In sectia de chirurgie pediatrica se este adoptata o atitudine terapeutica echilibrata, intre conservare si interventie timpurie, cu utilizarea unei monitorizari atente si a planificarii operatorii cand este necesar. Daca este necesara, interventia poate fi realizata sub forma de pieloplastie sau Hitch, in functie de tipul stenozei si de localizare. Rezultatele sunt optimiste in majoritatea cazurilor, cu imbunatatire sau vindecare in mare parte dintre pacienti.
Conditii practice si consideratii suplimentare
Vizita la medicul pediatru sau nefrolog pediatru ramane un pas important pentru sanatatea copilului, chiar daca simptomele sunt absente. Monitorizarea si observarea indeaproape a semnelor infectiei urinare sunt esentiale. Interventia chirurgicala poate fi necesara pentru a preveni deteriorarea rinichiului si pentru a restabili drenajul normal al urinei. Daca apar simptome sau complicatii, testele imagistice si functionale pot ghida decizia chirurgicala. Varsta copilului si gradul hidronefrozei sunt factori cheie in planificarea tratamentului.
Iteratii clinice si practici din medicina romaneasca
In Romania, ecografia este utilizata ca baza pentru evaluarea hidronefrozei si se recomanda minim trei-patru ecografii pe durata sarcinii. In unele cazuri, rezolutia spontana apare pana la vindecarea completa si nu se impune interventie. Interventia chirurgicala este indicata in cazul rinichilor cu progresie a dilatatiei si a afectarii functiei renale. In spitalul de pediatrie, abordarea poate imbina atitudinea conservatoare si cea moderna, pentru a optimiza rezultatele pe termen lung. Operatiile pot fi realizate deschis sau prin abord laparoscopic, cu rezultate excelente si recuperare rapida. La pacientsii aflati la varste mici, monitorizarea si tratamentul ITU devin prioritare pentru a evita distrugerea rinichiului.
tags: #unde #se #opereaza #intrauterin #hidronefroza
Postări populare:
- Secția de Pediatrie a Spitalului Municipal Oradea: impactul reorganizării spitalicești
- Credit bancar: condiții esențiale, efectul creșterii copilului asupra împrumuturilor și diferența dintre noile și vechile rate
- Alergia la proteinele din laptele de vacă la bebeluși: strategii de diversificare după 6 luni
- Ghid practic: Maternitatea Bucur, personalul medical și informații utile pentru pacienți
- Totul despre Ioana Chișiu: familie, carieră și aniversări