Nașterea este un proces anatomic normal, dar în zilele și săptămânile ce urmează nașterii, corpul tău trebuie să treacă printr-o perioadă de refacere. De fapt, poate trece un an până când corpul tău își revine total după naștere. Chiar dacă sunt câteva diferențe între refacerea după nașterea naturală și cea prin cezariană, procesul general de refacere este similar pentru oricare dintre ele. Mai mulți factori pot influența această vindecare, inclusiv starea ta generală de sănătate, starea nutrițională și gradul de stres.
Ce este operația de cezariană?
Operația de cezariană este o intervenție chirurgicală majoră. În timpul unei acesteia, medicul face o incizie abdominală și o incizie în uter. Imediat după operație, vei fi transferată într-o cameră de recuperare unde vei petrece câteva ore. La scurt timp după procedură, nu vei putea să stai în șezut sau să faci mișcări bruște. După ce anestezia dispare, este posibil să ai dureri și disconfort, așa că ți se vor administra niște analgezice.
Termenul de operație cezariană definește intervenția chirurgicală folosită pentru nașterea unui copil, aceasta realizându-se prin incizia abdomenului și a uterului. În funcție de circumstanțele în care este efectuată, operația de cezariană poate fi planificată sau realizată în urgență.
Operația cezariană este o intervenție chirurgicală planificată sau realizată de urgență pentru a aduce pe lume copilul, atunci când nașterea vaginală nu este posibilă sau sigură. Iată ce implică desfășurarea unei operații de cezariene, explicat în detaliu:
Cezariana poate fi planificată din timp atunci când există complicații ale sarcinii, când a mai fost prezentă în antecedente o altă operație cezariană sau când nu este luată în considerare opțiunea de naștere vaginală. Frecvent, decizia de practicare a unei operații cezariene devine evidentă la un moment dat de-a lungul travaliului.
Când este recomandată cezariana? Uneori, cezariana este o procedură mai sigură decât nașterea pe cale vaginală, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Medicul poate recomanda operația cezariană în următoarele situații:
- Travaliul nu evoluează conform așteptărilor - această problemă este una dintre cele mai frecvente indicații ale operației de cezariană; se petrece fie atunci când colul uterin nu se dilată suficient în ciuda contracțiilor puternice de-a lungul mai multor ore, fie atunci când capul copilului este de dimensiuni prea mari pentru a putea trece prin canalul de naștere;
- Copilul nu primește suficient oxigen - dacă medicul este preocupat de cantitatea de oxigen pe care o primește copilul sau dacă au apărut modificări ale bătăilor cordului fetal;
- Copilul se află într-o poziție anormală - cezariana poate fi cea mai sigură metodă de naștere atunci când copilul se află în prezentație pelviană (cu zona fesieră sau brațele în canalul de naștere) sau prezentație transversală (copilul este poziționat lateral sau cu umărul înainte);
- Sarcina multiplă - în acest caz, este frecvent ca unul dintre copii să se afle într-o prezentație anormală, astfel că nașterea pe cale vaginală nu este adecvată;
- Există o problemă la nivelul placentei - dacă placenta se detașează de peretele uterin înainte de naștere (placenta abruptio) sau dacă placenta acoperă colul uterin (placenta praevia);
- Există o problemă la nivelul cordonului ombilical - operația cezariană ar putea fi indicată atunci când o parte din cordonul ombilical a alunecat în vagin în fața copilului sau atunci când acesta este comprimat de uter în timpul contracțiilor;
- Există o problemă de sănătate a mamei - medicul obstetrician va recomanda operația cezariană atunci când este prezentă o problemă de sănătate a mamei, care ar putea face travaliul prea dificil, cum ar fi o afecțiune cardiovasculară (ex: hipertensiune arterială); pot exista, de asemenea, patologii infecțioase, cum ar fi herpesul genital sau statusul de purtător HIV;
- Există o problemă de sănătate a copilului - uneori, nașterea cezariană este mai sigură atunci când copilul are o malformație congenitală, precum hidrocefalia (acumulare în exces de lichid cefalorahidian la nivel cerebral);
- Nașterea/nașterile precedente au fost tot prin cezariană - în funcție de tipul de incizie uterină, precum și de alți factori, frecvent este posibil să se încerce o naștere vaginală după cezariană; totuși, în anumite cazuri, medicul va alege tot operație cezariană.
Cezariana poate fi programată, în situații în care există motive medicale temeinice pentru asta, care pot varia de la probleme materne la cele de dezvoltare sau poziționare fetale.
Cezariana este o operație majoră, astfel încât este normal să simți durere, însă nimic nu va fi insuportabil, deoarece medicul îți va prescrie medicamente analgezice, atâta timp cât vei avea nevoie.
Cezariana este o intervenție chirurgicală majoră care necesită o pregătire temeinică atât din partea echipei medicale, cât și din partea gravidei. Înainte de operație, există mai mulți pași și analize esențiale care trebuie efectuate pentru a asigura siguranța mamei și a copilului.
Pregătirea pentru operația de cezariană
Cezariana programată se efectuează, de obicei, în jurul săptămânii 39 de sarcină, pentru a reduce riscurile asociate prematurității. Totuși, dacă există complicații sau urgențe medicale (de exemplu, preeclampsie, suferință fetală), aceasta poate fi efectuată mai devreme, conform indicațiilor medicului.
Înainte de operația de cezariană, medicul va solicita o serie de analize și investigații pentru a evalua starea de sănătate a mamei și a copilului. Acestea includ:
- Hemoleucogramă completă - pentru a verifica nivelul hemoglobinei și pentru a identifica eventuale infecții sau probleme de coagulare.
- Grup sanguin și Rh - esențial în caz de nevoie de transfuzie de sânge.
- Test de coagulare (TP, INR, TTPA) - pentru a evalua riscul de sângerare.
- Glicemie - pentru a monitoriza nivelul de zahăr din sânge, mai ales la gravidele cu diabet gestațional.
- Exsudat nazal și vaginal - pentru a detecta posibile infecții.
- Analize de urină - pentru a depista eventualele infecții urinare sau alte anomalii.
- Electrocardiogramă (EKG) - pentru gravidele cu probleme cardiovasculare sau antecedente medicale relevante.
- Ecografie fetală - pentru a evalua poziția copilului, cantitatea de lichid amniotic și starea generală a fătului.
Lista analizelor necesare înainte de intervenția de cezariană poate varia, în funcție de particularitățile fiecărei gravide în parte.
Există mai multe aspecte pe care trebuie să le ai în vedere înaintea intervenției. Medicul îți va oferi informațiile necesare, personalizate pentru situația ta, dar în linii mari iată la ce trebuie să te aștepți:
- Discuție detaliată cu medicul obstetrician: este important ca gravida să înțeleagă motivele pentru care se recomandă cezariana și ce implică procedura. Medicul va explica riscurile și beneficiile operației.
- Regimul alimentar înainte de cezariană: în noaptea dinaintea operației, este recomandat să nu consumi alimente solide cu cel puțin 6-8 ore înainte de intervenție. De asemenea, este posibil să fie interzis consumul de lichide în ultimele ore.
- Evacuarea intestinală: uneori, se recomandă utilizarea unui laxativ sau a unei clisme pentru golirea intestinului înainte de operație.
- Igiena personală: se recomandă un duș înainte de internare, utilizând un săpun antibacterian pentru a reduce riscul de infecții. Unghiile trebuie să fie curate și scurte, fără ojă, iar gravidele nu trebuie să poarte bijuterii în ziua operației.
- Medicația preoperatorie: dacă urmezi un tratament medicamentos, discută cu medicul ce medicamente trebuie întrerupte sau continuate înainte de operație. De exemplu, tratamentele anticoagulante trebuie oprite cu câteva zile înainte.
- Pregătirea emoțională: operația de cezariană poate fi o sursă de anxietate, mai ales pentru femeile aflate la prima experiență. Sprijinul partenerului sau al familiei, precum și discuțiile cu medicul pot ajuta la reducerea temerilor.
Vei fi internată în spital cu câteva ore înainte de procedură. Echipa medicală va verifica din nou semnele vitale, starea fătului și rezultatele analizelor. O asistentă medicală îți va monta un cateter urinar și o linie intravenoasă pentru administrarea de fluide și medicamente. Înainte de intervenție, vei discuta cu anestezistul despre tipul de anestezie (spinală, epidurală sau generală).
Desfășurarea operației de cezariană
Administrarea anesteziei. Tipul de anestezie este stabilit în funcție de situația medicală:
- Anestezia spinală sau epidurală (cel mai frecvent): amorțește partea inferioară a corpului, permițând mamei să rămână trează și să fie conștientă de nașterea copilului.
- Anestezia generală: este utilizată doar în cazuri de urgență sau atunci când anestezia locală nu este indicată. În acest caz, mama va fi adormită pe durata operației.
Echipa de anestezie monitorizează constant funcțiile vitale ale mamei, precum ritmul cardiac, tensiunea arterială și nivelul de oxigen.
Dezinfectarea și izolarea zonei de intervenție. Abdomenul este curățat cu soluții antiseptice pentru a reduce riscul de infecții. Este plasat un câmp steril în jurul zonei de intervenție, iar o barieră vizuală (un paravan) este ridicată, astfel încât gravida să nu vadă procedura.
Incizia abdominală. Medicul face o tăietură în zona inferioară a abdomenului, de obicei deasupra liniei bikinilor. Există două tipuri principale de incizii:
- Incizia transversală (Pfannenstiel): este cea mai frecventă, deoarece vindecarea este mai rapidă, iar cicatricea este mai estetică.
- Incizia verticală: este rar utilizată și necesară doar în cazuri de urgență, când accesul rapid la uter este vital.
Incizia uterină și extragerea copilului. După deschiderea abdomenului, medicul va face o tăietură în peretele uterului:
- Uterul este deschis transversal, aproape de baza sa. Aceasta permite un acces rapid și sigur la copil.
- Medicii vor ghida copilul prin deschiderea uterului, iar odată ce capul și umerii sunt scoși, restul corpului este extras rapid.
Acest proces durează câteva minute, iar imediat ce copilul este scos, cordonul ombilical este tăiat.
Îngrijirea copilului. După extragere, copilul este preluat de neonatolog sau asistentul medical pentru a fi evaluat. Procedurile includ:
- Curățarea căilor respiratorii și verificarea respirației.
- Scorul Apgar, care evaluează starea generală a nou-născutului în primele minute după naștere.
- Înfășarea copilului și, dacă este posibil, plasarea acestuia lângă mamă pentru contact piele pe piele.
Expulzia placentei și suturarea. După nașterea copilului, medicul extrage placenta și verifică uterul pentru a se asigura că nu există resturi placentare sau sângerări excesive.
- Suturarea uterului: uterul este închis cu un fir resorbabil, strat cu strat.
- Suturarea peretelui abdominal: toate straturile incizate (mușchi, grăsime, piele) sunt cusute cu grijă pentru a asigura vindecarea corectă.
Monitorizarea postoperatorie imediată. După operație, gravida este mutată într-o zonă de supraveghere postoperatorie, unde este monitorizată timp de câteva ore pentru a preveni și identifica eventualele complicații:
- Verificarea semnelor vitale (tensiune arterială, puls, respirație).
- Administrarea calmantelor pentru gestionarea durerii.
- Verificarea pierderilor de sânge.
Operația de cezariană programată durează, de regulă, între 30 și 45 de minute. În cazul intervențiilor de urgență, aceasta poate fi mai scurtă, iar extragerea copilului are loc în primele 5-10 minute de la începutul procedurii.
Dacă anestezia este locală, mama va fi conștientă, dar nu va simți durere. Este posibil să perceapă presiune sau mișcare în timpul extragerii copilului. Echipa medicală comunică permanent cu mama pentru a se asigura că aceasta se simte confortabil.
Recuperarea după cezariană
Nașterea prin cezariană este o intervenție chirurgicală majoră, iar recuperarea necesită timp și atenție. Procesul de vindecare diferă de la o mamă la alta, dar, în general, respectarea indicațiilor medicale poate preveni complicațiile și grăbi refacerea.
Etapele recuperării după cezariană
Perioada imediată postoperatorie (primele 24 de ore). În primele ore după operație, mama este monitorizată în secția de terapie intensivă sau de supraveghere postoperatorie. În această etapă te poți aștepta la:
- Durere: pacienta va simți disconfort în zona inciziei. Durerea poate fi mai accentuată în timpul mișcărilor bruște, al tusei sau al râsului.
- Îngrijirea plăgii: incizia este monitorizată pentru semne de infecție, iar pansamentele sunt schimbate conform recomandărilor medicului. Uneori, sunt utilizate bandaje speciale pentru susținerea zonei abdominale.
- Alăptarea: poziționarea corectă este esențială pentru a evita presiunea asupra abdomenului. O pernă specială pentru alăptat poate fi de ajutor.
Primele săptămâni de recuperare (2-6 săptămâni). Această perioadă este crucială pentru vindecarea completă. Este important să fie urmate cu strictețe sfaturile medicului:
- Activitate fizică: mișcarea ușoară este benefică, dar trebuie evitat efortul intens. Plimbările zilnice ajută la îmbunătățirea circulației și la prevenirea constipației.
- Ridicarea greutăților: în primele 6 săptămâni, este recomandat să nu se ridice mai mult decât greutatea copilului (aproximativ 3-5 kg).
- Durata durerii: durerea se reduce treptat și, în mod normal, dispare complet după 2-3 săptămâni. Totuși, unele femei pot simți sensibilitate la nivelul inciziei timp de câteva luni.
- Controlul medical: după aproximativ 6 săptămâni, este necesar un consult medical pentru a verifica vindecarea inciziei și sănătatea generală a mamei.
Restricții după cezariană
Pentru o recuperare optimă, este esențial să respecți anumite restricții:
- Ridicarea greutăților: nu ridica greutăți mai mari de 3-5 kg în primele 6 săptămâni. Ridicarea excesivă poate provoca dureri abdominale, întinderea mușchilor sau deschiderea inciziei.
- Efort fizic intens: evită sporturile solicitante, exercițiile abdominale sau alergarea până când medicul îți permite. Activitatea fizică intensă poate încetini vindecarea.
- Conducerea mașinii: în general, nu este recomandat să conduci timp de 2-4 săptămâni, deoarece mișcările bruște pot cauza durere sau pot afecta reflexele.
După operația de cezariană, medicul trebuie să facă o ecografie pentru a vedea dacă totul se vindecă corect. De asemenea, puteți consulta un kinetoterapeut sau uroginecolog.
Rana după operația de cezariană va fi acoperită cu un pansament steril. Amintește-ți să nu o înmoi. Aerul favorizează vindecarea rănilor în cazul cezarienei, așa că, ori de câte ori este posibil, expune-ți rana la aer având grijă să folosești lenjeria potrivită. Amintește-ți că lenjeria postpartum nu trebuie să fie prea strânsă și nu ar trebui să irite pielea. Poartă haine largi și aerisește rana, ori de câte ori este posibil.
Spală-ți cât mai des mâinile, mai ales după ce ai folosit toaleta. Amintește-ți că bacteriile se pot înmulți rapid în sângerările postpartum (lohie). Păstrează-ți rana curată, spălând-o de 2-3 ori pe zi. Folosește apă caldă și săpun și apoi usucă zona cu un prosop de hârtie. Apoi dezinfectează rana cu un antiseptic special.
De obicei, o cicatrice după cezariană are aproximativ 10-15 cm lungime. Poate fi plată sau ușor convexă, cu o ușoară nuanță roșie. În timp această roșeață va fi mai puțin vizibilă. De obicei, are o grosime de 3,5 mm și se află chiar deasupra simfizei pubiene (deasupra liniei părului pubian).
În primele luni după naștere, evită orice exerciții fizice care implică efort major. Cu toate acestea, cicatricea ta are nevoie de ceva mobilizare. Poți începe cu un masaj. Acesta va îmbunătății elasticitatea pielii și va ajuta la reducerea aderențelor. Un masaj realizat corect, ajută la estomparea țesutului cicatricial în locuri nedorite, netezește cicatricile groase și ajută pielea să devină mai relaxată. Mai mult, uneori, în timpul procesului de vindecare, imperfecțiunile apar mai adânc sub piele, provocând inflamații. Pentru a vedea o îmbunătățire, ar trebui să vă masați constant cicatricea și zona din jurul acesteia. O poți face cu mâinile goale sau cu ajutorul unor aparate de masaj speciale. Doar apeși ușor și ferm pernuțele degetelor (sau un masaj special) pe cicatrice și în zona din jurul acesteia, folosind mișcări circulare mici. Presiunea va inhiba creșterea. De asemenea, puteți cumpăra geluri și creme pentru cicatrici de la farmacie.
Pe durata vindecarii cicatricilor, renunță la băile lungi. Înlocuiește-le cu un duș. Evită ridicarea obiectelor grele, deoarece îți poate încorda mușchii abdominali. Nu îți faceți griji dacă cicatricea prezintă mâncărime. Consultă-ți medicul dacă apare durere în zona cicatricii. Disconfortul timp de câteva săptămâni după operație este normal, dar este mai sigur să verifici dacă totul este în regulă. Umflarea și roșeața în jurul cicatricei pot indica o infecție.
Nașterea vaginală după cezariană (VBAC)
Experiența spitalului în nașterea după operația cezariană și analiza situațiilor în care nașterea pe cale vaginală este permisă.
Uterul cicatriceal rămâne cea mai frecventă indicație de operație cezariană în studiul nostru. Creșterea semnificativă a numărului de operații cezariene a determinat o revedere riguroasă a indicațiilor acestora, din cauza unor patologii noi, mai frecvente, specifice uterului cicatriceal, respectiv sarcina extrauterină pe cicatricea de operație cezariană și placenta accreta.
6 paciente cu uter cicatriceal au născut pe cale vaginală. Pacientele aveau între 25 și 35 de ani și erau motivate pentru aceasta; travaliul lor a fost spontan. Nu s-a înregistrat nici o hemoragie în post-partum și nici o complicație la aceste paciente.
Pacientele cu uter cicatriceal și naștere naturală au fost selecționate doar în funcție de dorința lor de a naște natural, pe baza anamnezei și a monitorizării sarcinii. Travaliul a fost spontan și s-a utilizat ocitocină pentru susținerea contracțiilor uterine. Nu s-a efectuat controlul cicatricei de operație cezariană în nici unul din cazuri.
Royal College of Obstetrics and Gynecology(1) a stipulat recomandări pentru nașterea în caz de uter cicatriceal. Se preferă cezariana dacă incizia uterină este altfel decât segmentară joasă, dacă există antecedent de rupturi uterine sau dacă se asociază cu alte indicații care impun cezariană (macrosomia fetală, placentă jos inserată etc). De asemenea, este contraindicată nașterea naturală în caz de uter cicatriceal la pacientele peste 40 de ani sau care au Indicele de Masă Corporală (BMI) peste 30. Toate pacientele din această serie au avut sub 40 de ani și nu au avut nașteri naturale în antecedente.
Guise și colab.(2), într-o metaanaliză pe 25 de ani, găsesc că rata de succes a nașterii vaginale după operație cezariană este mai mare la pacientele care au născut natural în antecedente (85-90%), faţă de 72-75% rata de succes în populația de utere cicatriceale. Majoritatea autorilor sunt de acord că riscul de ruptură uterină este cu 0,5-1,5% mai mare dacă se declanşează naşterea cu ocitocină şi prostaglandine(2,3). În această serie-pilot nu a existat declanşarea medicamentoasă a travaliului.
Mortalitatea maternă ar fi mai mică decât la ruptura uterină pe uterul fără cicatrice(3), în schimb mortalitatea perinatală este de 3 ori mai mare în caz de ruptură uterină a unui uter cicatriceal(3). Evoluţia nou-născuţilor din seria noastră a fost obişnuită. Toate pacientele au fost consiliate de către medicul curant şi travaliile au fost atent supravegheate.
În concluzie, uterul cicatriceal rămâne cea mai frecventă indicaţie de operaţie cezariană în studiul nostru. Creşterea numărului de naşteri naturale după operaţia cezariană ar putea avea loc după creşterea acordului pacientelor şi a stabilirii conduitei la nivel de ghiduri naţionale.
Complicații posibile
Ruptura uterină este o urgență medicală în obstetrică rară și foarte gravă, care poate surveni în timpul sarcinii, travaliului sau nașterii. Uterul este un organ muscular puternic, alcătuit din mai multe straturi de țesut, care are ca rol principal menținerea în siguranța a fătului pe durata sarcinii.
Naștere naturală după o naștere prin cezariană - încercarea de a naște vaginal după cezariană este asociată cu un risc mai mare de ruptură uterină. De aceea, această decizie trebuie luată sub îndrumarea medicului obstetrician, iar nașterea trebuie să decurgă sub supravegherea atentă a personalului medical, pregătit să intervină dacă apar complicații. Uterul după cezariană prezintă o zonă slăbită, corespunzătoare cicatricii formate, care este de obicei și zona afectată de ruptură. Inciziile efectuate transversal prezintă un risc mai scăzut în comparație cu cele verticale.
Antecedente de intervenții chirurgicale uterine - femeile care au suferit intervenții pentru îndepărtarea fibroamelor uterine prezintă un risc mai mare de a dezvolta o ruptură. Aceste proceduri pot slăbi peretele uterin, crescând vulnerabilitatea la ruptură.
Travaliu prelungit - un travaliu dificil poate supune uterul la o presiune mare, crescând riscul de ruptură. De asemenea, contracțiile uterine prea intense sau prea frecvente pot contribui la această complicație.
Utilizarea inducerii travaliului - inducerea travaliului cu medicamente poate crește riscul de ruptură uterină, mai ales dacă uterul nu răspunde adecvat la aceste substanțe.
Multiparitate - femeile care au mai multe nașteri anterioare au un risc mai mare de a dezvolta ruptură uterină.
Ruptura uterină este o complicație gravă, care poate avea consecințe grave pentru mama și copil.
- Sângerare masivă: Ruptura uterină poate duce la o hemoragie postpartum severă, care pune în pericol viața mamei.
- Distres fetal: Creierul fătului poate fi afectat sever și ireversibil, fiind posibil să se ajungă chiar la deces.
- Necroză uterină: În cazuri grave, ruptura uterină poate duce la moartea țesutului uterin, ceea ce poate necesita o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta țesutul afectat sau chiar îndepărtarea uterului (histerectomie).
Diagnosticul rupturii uterine implică evaluarea manifestărilor clinice cu care se confruntă pacienta, precum și utilizarea investigațiilor clinice și paraclinice.
- Examinare fizică - medicul va efectua o examinare fizică, pentru a evalua starea mamei și a fătului. Acest lucru poate include măsurarea tensiunii arteriale, monitorizarea contracțiilor uterine și verificarea sângerării vaginale.
- Ecografie de sarcină - poate fi utilizată pentru a evalua starea fătului și pentru a detecta semne de ruptură uterină. Investigația poate arăta dacă există lichid amniotic sau sânge în cavitatea abdominală, ceea ce poate indica o ruptură.
- Monitorizare electronică fetală (MEF) - pentru a evalua starea fătului, se poate utiliza monitorizarea electronică a ritmului cardiac fetal.
Sarcina trebuie monitorizată cu regularitate.
Tratamentul rupturii uterine depinde de gravitatea situației și de starea mamei și a fătului. De cele mai multe ori, este necesară o cezariană de urgență, pentru a salva viața mamei și a copilului. Diagnosticul și tratamentul precoce au un rol crucial în reducerea riscului de complicații grave asociate rupturii uterine.
În 5 cazuri, tranşa uterină a fost dehiscentă şi o histerectomie de necesitate a fost efectuată pentru placentă increta. 6 paciente cu uter cicatriceal au născut pe cale vaginală.
Complicaţiile cezarienelor pentru uter cicatriceal au fost: 5 cazuri de dehiscenţă a tranşei uterine descoperită intraoperator, 3 cazuri de hemoragii obstetricale şi un caz de infecţie urinară. Histerectomia de necesitate a fost efectuată într-un caz, din cauza placentei increta (uter cicatriceal post-miomectomie cu histerorafie mediană) şi într-un caz s-a efectuat ligatura bilaterală a arterelor uterine pentru atonie uterină cu hemoragie intraoperatorie.
Postpartum: Refacerea după naștere
Perioada postpartum sau de recuperare se referă la refacerea după naștere, când organele genitale revin la normal. Pierderea vaginală, „lohia”, provenită după naștere din uter, este un amestec de sânge, mucoasă uterină (decidua), leucocite și poate persista 6 săptămâni. În cazul în care lohiile conțin cheaguri mari sau își schimbă aspectul și mirosul, este semn de infecție postpartum.
Ridicarea din pat imediat după naștere o vei face treptat, cu ajutor, în funcție de starea generală, cu cât mai repede cu atât mai bine. E bine să bei ceva înainte de a te ridica din pat pentru prevenirea hipovolemiei. Mobilizarea precoce previne complicațiile pulmonare și tromboembolice, evită formarea cheagurilor (trombi) pe traiect venos, ajută lohiile să se elimine, în virtutea gravitației.
După nașterea prin operație cezariană, mobilizarea se face în trei timpi - întâi în poziție șezând, la marginea patului, apoi în poziție verticală, după care se fac primii pași, cu ajutor. Vei observa că sângele acumulat în vagin prin poziția orizontală se va exterioriza când te ridici, în virtutea gravitației.
Durerile după naștere se datorează contracțiilor și relaxărilor uterine, ajutând astfel uterul să involueze - ele pot fi mai atenuate la prima naștere și mai intense la nașterile următoare. Timp de câteva zile după naștere, pot persista dureri în regiunea perineală (porțiunea cuprinsă între vagin și rect), ele intensificându-se în cazul unei epiziotomii.
Trebuie să ți se facă toaleta perineală după fiecare scaun, cu apă oxigenată, soluție Cloramina, apoi cu o soluție diluată de Betadine, pentru prevenirea infecției, cel puțin de 2 ori pe zi.
Poți începe exercițiile Kegel (contractarea musculaturii perineale) imediat după nașterea naturală. După operația de cezariană se păstrează pansamentul abdominal adeziv pe plaga 24 de ore, cu controlul hemostazei. Dacă este îmbibat seros sau sanghinolent, se schimbă, după ce se efectuează mai întâi toaleta plăgii operatorii. Se suprima pansamentul după 24 de ore.
Angorjarea sânilor apare după naștere, de obicei între ziua a 2-a și a 4-a, când vorbim de așa zisa «furia laptelui». Sânii sunt mai grei, sensibili, tensionați și dureroși, plini de lapte.
A avea un copil necesită efort și consum de energie. Poți să te simți însetată, deshidratată, de aceea poți să bei ceai cu miere sau suc de fructe, pentru suport energetic și pentru a preveni hipotensiunea ortostatică.
După naștere poți să pierzi cam 8-10 kg în primele două săptămâni. Alimentația ta va fi asemănătoare cu cea din timpul sarcinii, bogată în proteine și vitamine, repartizată în mese mici și consistente, însoțită de fructe și legume proaspete, sucuri și lapte. Alăptarea arde 600-1000 calorii/zi, așa că, împreună cu un regim echilibrat și exercițiu, silueta ta se va ajusta considerabil în câteva luni. Nu ai nevoie de regimuri de slăbit; revenirea la greutatea inițială se va face progresiv, în timp.
De câte ori alăptezi, nu uita să ai aproape un pahar cu suc de fructe, cu apă plată sau cu lapte. Lichidele sunt foarte importante pentru perioada în care alăptezi, pentru a asigura echilibrul hidric și necesarul de lapte.
Odihnește-te ori de câte ori se poate, profită de momentul când doarme bebelușul sau când stă cu el câteva ore tati-cul.
Constipația poate fi de asemenea o problemă după naștere, deci este indicat să se consume multe lichide și, în general, alimentația să fie semisolida, dar consistenta, bogată în vitamine și nutrienți, fructe, fibre și vegetale proaspete. Se poate administra medicație de stimulare a peristaltismului intestinal.
Hemorozii - reprezintă o problemă frecventă în timpul sarcinii și după naștere. Ei pot să se reducă sau chiar să dispară după naștere.
Pot apărea începând cu a patra săptămână după naștere, până la 6-8 săptămâni.
De obicei, menstrele revin după oprirea alăptatului. Există o inhibiție temporară a funcției ovariene în timpul alăptării dar, odată relațiile sexuale reluate, există riscul de a rămâne însărcinată, chiar înainte de revenirea menstrelor.
Se face la aproximativ 6-8 săptămâni după naștere de către medicul obstetrician.
Reluarea activității sexuale - este indicată după vindecarea completă a leziunilor vaginale, a epiziotomiei sau a uterului după operația cezariană, iar medicul obstetrician și-a exprimat acordul. E important momentul în care te simți pregătită pentru asta, nu numai din punct de vedere fizic, ci mai ales, emoțional.
Depresia postnatală - tulburările psihiatrice în perioada de sarcină și cea de postpartum intră în cadrul generic al tulburărilor afective: tulburări psihotice, tulburări depresive de intensitate variabilă, tulburări anxioase, blues post-natal, baby blues sau „furia laptelui”. Ca urmare a schimbărilor hormonale, a stării de spirit, a emotivității crescute în această perioadă, poți avea stări depresive, de obicei de scurtă durată, care pot dispărea fără tratament.
Între a 4-a și a 8-a săptămână, datorită stresului, a oboselii marcate, provocate sau nu de problemele familiale, lipsa de înțelegere, sau lipsa de încredere în capacitatea de a face față responsabilităților noi, legate de creșterea unui copil, poate apărea depresia postnatală. În această situație se solicită consult medical.
