Retenția placentei este o afecțiune care poate apărea după nașterea vitelor, fiind mai des întâlnită în rândul rumegătoarelor. Deși placenta ar trebui să se elimine în decurs de 2-4 ore, uneori timpul poate crește până la 7-8 ore, iar dacă nu se elimină după 8 ore sau dacă apar semne de disconfort sau infecție, este necesară intervenția veterinară. Este important de menționat că extragerea manuală a placentei nu se efectuează decât dacă este indicată și efectuată de un medic veterinar. Retenția placentei poate reflecta o problemă sistemică în fermă, fie nutrițională, fie legată de gestionarea gestației.
Există contexte în care placenta poate părea vizibilă sau parțial prezentă în exterior, însă în practică, dacă o placentă nu iese în mod spontan, se impune evaluarea atentă a colului uterin și a poziției fătului pentru a determina dacă este vorba despre retenție completă sau incompletă. În special la vaci, retenția completă poate duce la foto cu membranele fetale vizibile la nivel genital sau în cavitatea uterină, iar descompunerea ulterioară poate genera miros neplăcut și risc septic. Acolo unde există atonie uterină, fluxul sanguin și contracțiile pot fi insuficiente, favorizând retenția placentei.
Factorii predispozanți includ condiții de detenție, lipsa exercițiului, epuizarea, obezitatea, carențele de minerale și vitamine, dar și fătarea dificilă, care poate distinde uterul și reduce forța contracțiilor. La vacile foarte productive sau în condiții de hrănire foarte concentrată, deficiențele de vitamine și minerale pot fi exacerbate de microclimatul nefavorabil din curte. De asemenea, tulburările metabolice profunde pot facilita retenția placentei, iar avorturile infecțioase pot fi asociate cu această condiție.
Simptomele și semnele de alarmă includ apatie, scăderea apetitului, temperatură crescută, secreții cu miros urât și, în cazuri avansate, semne de sepsis. În cazul iepelor, retenția placentei este însoțită de deprimare generală, febră, respirație accelerată, colaps și riscul de deces dacă nu se intervine prompt. Pentru vaci, dacă placenta nu iese după 8 ore sau dacă se observă materiale fetale într-un stadiu avansat, este indicată o evaluare veterinară și posibil tratament specific.
Tratamentul și măsurile terapeutice
Tratamentul trebuie să fie cuprinzător, orientat spre creșterea rezistenței organismului, refacerea tonusului uterin și prevenirea invaziei microorganismelor patogene. Injectarea intravenoasă trebuie să se realizeze foarte lent, iar dozele se ajustează în funcție de specie și de stadiul retenției. În majoritatea cazurilor, se poate utiliza terapii combinative cu agentul uterotonic, pentru a stimula contracțiile și despărțirea placentei, respectând principiul de a evita contracțiile spastice prin start cu doze mici.
Pe lângă tratamentele uterotonice (prostaglandine, oxitocină, ergot derivates), se poate aplica un protocol intern pentru creșterea tonusului general: soluții intravenoase de tip ASD f2, glucoză, urotropină și clorură de calciu 10% pentru a susține organismul și a detoxifica. Un sistem de tratament poate include, de asemenea, Ergofor intravenos și stimulent - Catozal intramuscular, în doze adecvate pe parcursul a 4 zile. În timpul sau după tratament, dacă animalul nu se simte bine, se poate administra un aport de apă cu melasă pentru a crește energia și a stimula lactația naturală.
Este important să se evite turnarea diferitelor soluții apoase în uter, deoarece acest lucru poate macera endometrul și poate afecta protecția locală a tractului reproductiv. Secția operativă a placentei este practic evitată în fermele moderne, datorită riscurilor și complicațiilor, preferându-se abordările conservatoare în majoritatea cazurilor, cu excepția situațiilor grave sau a probelor de sensibilitate clinică.
Pentru un interval de 5 zile, se poate administra un tratament cu antubacteriene spumoase injectate intrauuterin în doze de șoc înainte de respingerea spontană a placentei, în contextul autolizei carunculelor. Pe lângă terapia de bază, se folosesc resurse de suport, inclusiv transfuzie de sânge autolog (25-100 ml în serii) în funcție de starea animalului, iar în unele cazuri poate fi indicată administrarea intravenoasă de soluții energetice. Este strict interzisă introducerea unor soluții în uter care pot agrava endometrita sau afecta calitatea placentei.
Prevenția retenției placentei
Prevenția pornește de la menținerea unei stări corporale optime a vacilor în perioada de preconcepție și gestație, cu dietă echilibrată din punct de vedere nutrițional. În fermele cu baze furajere slabe, se recomandă administrarea intramusculară de seleniu (E-seleniu) cu 10 zile înainte de fătare sau produse echivalente, în doze corespunzătoare fiecărei specie. Menținerea unui nivel adecvat de vitamine și minerale, folosirea premixurilor și asigurarea unui aport de energie în timpul sarcinii contribuie la reducerea riscului de retenție.
O altă măsură preventivă este monitorizarea atentă a caprelor și oilor în timpul fătării: nu vă lipiți de a manipula placentele în mod manual, evitați orice traumă și apelați imediat la un veterinar în caz de necunoscut sau în potențiale complicații. Igiena, purtarea mănușilor și controlul strict al igienei în timpul examinării uterului sunt esențiale pentru minimizarea riscurilor de infecție care ar putea complica situația.
Ce să faci în primele 12-24 de ore
- Asigurați-vă că nu au rămas iedu în uter; dacă există dubii, consultați un veterinar și nu trageți de placentă.
- Capra/oina epuizată după fătare necesită hidratare și aport de energie; oferiți apă caldă cu melasă pentru a stimula oxitocina naturală.
- Aranjați o zonă curată în boxa de fătare pentru a reduce riscul infecțiilor și asigurați condiții de igienă optimă.
- Selecția managementului de lactație în perioada postnatale pentru a facilita eliminarea placentei și refacerea tonusului uterin.
În caz de retenție parțială sau completă, contactați imediat medicul veterinar pentru stabilirea dozelor și a protocolului de tratament adaptat speciei și stării animalului. Evitați autodiagnosticulul și tratamentul empiric, deoarece pot apărea complicații severe, inclusiv septicemie și infertilitate cronică.
Observații practice despre tratamentele specifice
Starea generală a animalului și prezența semnelor de afectare pot dicta necesitatea antibioticoterapiei sistemice în asociere cu fotonoterapia și suport energetic. În cazul în care placenta nu iese spontan, iar condiția este severă, intervenția veterinară este crucială pentru a evita complicațiile și a proteja fertilitatea viitoare a rasei.
Placenta reținută la vaci | cum să o gestionați și să o preveniți
tags: #vaca #care #nu #a #eliminat #placenta
Postări populare:
- Ghid despre plante medicinale recomandate pentru diabetul gestational: ceaiuri, tincturi și plante utile
- Articole esențiale pentru venirea bebelușului: listă completă
- Rețetă detaliată: Clătite americane fără zahăr, ideale pentru bebeluși
- Rolul echipei medicale în operația de cezariană
- Importanța foliculilor ovarieni în FIV: cum influențează sarcina procesul