Valul palatin: anatomie, malformații (palatoschizis) și opțiuni de diagnostic și tratament

Valul palatin (velul palatin) este partea moale a cerului gurii, situată posterior față de palatul dur, care separă cavitatea bucală de nazofaringe. Partea posterioară a palatului, care separă cavitatea bucală de nazofaringe (partea faringelui situată în spatele foselor nazale). Marginea posterioară a valului palatin prezintă în mijloc lueta (omușorul) și, de fiecare parte a acesteia, două pliuri, stâlpii palatini, de care sunt lipite amigdalele sau tonsilele palatine.

Anatomie și elemente importante

La nivelul cavității bucale, palatul dur este o componentă osoasă, localizată anterior, iar palatul moale reprezintă o formațiune musculară localizată posterior, care se continuă cu uvula. Lueta sau uvula reprezintă o formațiune de țesut muscular suspendată de extremitatea posterioară a valului palatin. Lueta bifidă reprezintă o malformație la nivelul luetei, caracterizată prin divizarea anormală a acesteia.

Definiție și forme clinice ale palatoschizisului

Palatoschizis sau sindromul gură de lup este o anomalie congenitală caracterizată printr-o despicătură la nivelul palatului dur și a valului palatin. Palatoschizis este o afecțiune congenitală, care se manifestă prin prezența unui defect de fuziune la nivelul palatului dur și al palatului moale. Sindromul gură de lup poate afecta palatul dur, porțiunea frontală osoasă din cerul gurii, sau palatul moale, porțiunea moale din spate, situație numită și despicătura vălului palatin.

Palatoschizis se poate asocia cu lipsa fuziunii buzei superioare. În acest caz, afecțiunea se va numi cheilopalatoschizis. Poate arăta ca o despicătură a palatului, câteodată și a buzei, care afectează una sau ambele părți ale feței sau ca o despicătură în cerul gurii care nu afectează aspectul feței. În cazuri mai rare, defectul apare numai în mușchii palatului moale, numindu-se despicătura vălului palatin, situație care poate trece adesea neobservată la naștere.

Epidemiologie și factori de risc

Boala gură de lup este printre cele mai frecvente malformații congenitale la care s-a demonstrat și existența unei componente ereditare. Astfel, riscul de a avea un bebeluș cu palatoschizis crește dacă unul dintre părinți sau o rudă a avut această afecțiune. În cele mai multe cazuri, nu poate fi identificată o cauză specifică pentru palatoschizis.

Semne și simptome

• Despicătura palatină vizibilă la naștere sau despicătură însoțită de despicătura buzei superioare.
• Probleme de alimentație la nou-născuți (dificultăți de supt) când există despicături care afectează mecanica suptului.
• Afectare a vorbirii în funcție de severitatea defectului palatin.
• Posibile probleme otologice și reflux nazal al fluxului alimentar în timpul hrănirii.

Diagnostic

De cele mai multe ori, despicătura palatină, care poate sau nu să fie însoțită și de despicătură la nivelul buzei superioare, este observată la naștere. În cazul în care despicătura palatului nu a fost detectată prin ecografie înainte de naștere, aceasta va fi diagnosticată postnatal, prin intermediul unui examen fizic atent al gurii, nasului și palatului.

Diagnosticul de palatoschizis poate fi pus prin intermediul unei ecografii de sarcină, o investigație imagistică neinvazivă, care utilizează unde sonore pentru a reda imagini ale fătului în curs de dezvoltare. În cazul prezenței unei despicături și la nivelul buzei superioare, diagnosticul poate fi pus încă din săptămânile 12-13 de sarcină, deoarece provoacă modificări la nivelul feței fătului. După ce ecografia prenatală a indicat existența acestei malformații, medicul obstetrician poate recomanda efectuarea unei proceduri prin care se prelevează o probă de lichid amniotic din uter, numită amniocenteză.

Sarcina trebuie monitorizată cu regularitate. De asemenea, palatoschizisul poate fi diagnosticat în timpul unui consult prenatal, prin ecografie de sarcină, pacientele care aleg nașterea la Maternitatea SANADOR beneficiind de servicii complete de monitorizare a sarcinii.

Complicații asociate

• Probleme de alimentație și creștere insuficientă la sugari din cauza dificultăților de supt.
• Tulburări de vorbire și dezvoltare a limbajului în absența tratamentului ortofon sau chirurgical adecvat.
• Otită medie recurentă și probleme auditive secundare disfuncției trompei lui Eustachio.
• Impact psihosocial legat de aspectul facial când buza este afectată.

Tratament și îngrijire multidisciplinară

Tratamentul pentru palatoschizis implică intervenții chirurgicale pentru repararea defectului și terapii specifice pentru îmbunătățirea condițiilor asociate. Intervenția chirurgicală pentru corectarea despicăturii palatine se bazează pe situația particulară a fiecărui copil în parte. După repararea inițială a despicăturii, pot fi recomandate intervenții ulterioare de chirurgie plastică, pentru a îmbunătăți vorbirea sau aspectul. În cazul în care există și o despicătură la nivelul buzei, la acesta se intervine prima dată, în primele 3 până la 6 luni de viață.

Copiii cu boala gură de lup se pot confrunta cu o varietate de probleme, în funcție de severitatea despicăturii palatine. Tratamentul optim implică o echipă multidisciplinară: chirurgi pediatrici, chirurgi maxilo-faciali, otorinolaringologi, logopezi (terapeuți de vorbire), pediatri și consultanți în lactație pentru problemele de hrănire.

Intervenții chirurgicale

• Repararea palatului (palatoplastie) pentru restabilirea continuității musculare și a funcției faringo-palatină.
• Chirurgie plastică ulterioară pentru corectarea defectelor estetice și funcționale ale buzei sau nasului.

Terapie adjuvantă

• Intervenție logopedică pentru corectarea tulburărilor de vorbire.
• Monitorizare otologică și tratament pentru otite medii frecvente.
• Suport nutrițional și consiliere în alăptare pentru a asigura aportul caloric optim în primii luni.

Alăptarea și probleme conexe

Când bebelușii au palatoschizis sau despicături ale buzei, pot apărea dificultăți la atașarea la sân. Suptul este un reflex arhaic menit a-i asigura supraviețuirea nou-născutului. Practic, o secvență precisă de mișcări este înregistrată în creierul său pentru a-i permite să mănânce. Când introduci un biberon, suzetă sau protecție de silicon, suptul se va schimba, se va adapta, iar bebelușul nu va mai folosi mișcările adecvate necesare pentru a obține lapte de la sân.

Protecțiile pentru mameloane sau „apărătoare de mamelon” există de sute de ani. Protecțiile de silicon trebuie utilizate DOAR atunci când sunt recomandate de un consultant în alăptare! Protecțiile pentru mameloane vin în diferite forme și dimensiuni, astfel încât să vezi un consultant în alăptare. Când mamele se confruntau cu dificultăți în alăptare, optau pentru aceste protecții pentru mamelon, cu dorința de a salva alăptarea atunci când înțărcarea era iminentă.

Multe mame au avut succes folosind contactul piele cu piele și lăsarea bebelușului să-și găsească sânul folosindu-și instinctele. Când utilizezi o protecție pentru mamelon este important să înveți cum să o utilizezi corect. Aceasta implică, de obicei, o întâlnire față în față cu un consultant în lactație. Consultantul te va ajuta să te asiguri că bebelușul tău este bine atașat chiar și folosind protecția de silicon.

Recomandări practice pentru utilizarea protecțiilor de mamelon

1. Asigură-te că folosești mărimea potrivită; măsoară diametrul sfârcului atunci când acesta este stimulat.
2. Centrează vârful protecției peste mamelon, astfel încât sfârcul să fie orientat direct spre vârful protecției, apoi derulează încet marginile deasupra areolei.
3. Trebuie să existe un spațiu mic între sfârc și tunelul protecției; sfârcul trebuie să stea lejer, nu strâns.
4. Un consultant în alăptare te poate ajuta să te asiguri că bebelușul este bine atașat și că primește suficient lapte.

Nu este nevoie să sterilizezi de fiecare dată protecția de silicon. Cu mâinile curate, o poți clăti cu apă rece după utilizare, apoi o poți spăla cu apă fierbinte cu săpun special și o clătești foarte bine cu apă fierbinte. Se scurge, se usucă.

Alte afecțiuni și termeni conexi

Herpangina, o boală răspândită în special în rândul copiilor, este o afecțiune produsă de virusul Coxsackie de tip A, care determină apariția de vezicule și ulcerații la nivelul cavității bucale și al faringelui. Tremorul poate fi definit ca o mișcare involuntară oscilatorie, ritmică, produsă prin contracții sincrone, alternative sau neregulate ale mușchilor înervați reciproc. Sforăitul este un zgomot răgușit care se produce când respirația este parțial împiedicată în timpul somnului; când dormim, mușchii gâtului se destind și limba se lasă pe spate, devenind mai mare și mai grea.

Monitorizare, informații și suport

Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe diverse platforme au scop informativ și educațional. Ele nu pot substitui consultul medical direct și nici diagnosticul stabilit în urma investigațiilor și analizelor medicale. Nu aștepta apariția complicațiilor!

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Pacientele care aleg nașterea la Maternitatea SANADOR beneficiind de servicii complete de monitorizare a sarcinii.

tags: #val #palatin #inalt #diversificare

Postări populare:

• Descoperă serviciile moderne oferite de Usruf Wajdy în obstetrică-ginecologie
• Caietul de sarcini ca fundament al achizițiilor directe în autorități
• Stocarea sângelui și țesuturilor din cordonul ombilical: avantaje și pași
• Rolul social al Bisericii Maternității din Iași
• Informații esențiale despre expoziția pentru viitorii părinți