Recent, am fost informaţi despre scăderea populaţiei României cu aproximativ 4.507 persoane pe lună, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.
Mai mult, un raport al Băncii Mondiale arată că în ţara noastră trăiesc momentan 19,9 milioane de oameni.
De la dr. Cu o experienţă de aproape 20 de ani în domeniu, acumulată atât în ţară, cât şi în străinătate, dr. Ioana Roşca precizează că numărul copiilor născuţi prematur a crescut foarte mult.
Cauzele şi contextul prematurităţii în România
Circa 80% din copilaşii cu probleme care au venit pe lume la Maternitatea Giuleşti provin din familii dezorganizate.
Situaţiile sunt dintre cele mai diverse: fie părinţii sunt necăsătoriţi, ori mamele au vârste sub 15 ani sau peste 35 de ani, fie partenerii sunt purtătorii unor boli.
„Mai este şi o problemă de educaţie sexuală, deoarece constat frecvent că ambii parteneri au avut o multitudine de relaţii.
În medie, 95% din naşterile premature sunt cauzate de infecţii la mamă.
Ca să nu mai zic de modul de viaţă: intoxicaţia cu metale, cu pesticide, stres.
Trebuie spus că aceste mame nu sunt neapărat needucate sau sărace.
Rolul educaţiei şi înţelegerea conservatoare a vieţii)
Un punct de vedere perpetuat din generaţie în generaţie este ca viitoarea mamă să se pregătească pentru a naşte un copil sănătos.
Maternitatea are chipul femeii împăcate cu ea însăşi, dedicată misiunii sale speciale pe pământ.
Sfatul doctoriţei Roşca pentru mame este de a sta cel puţin 6 luni cu nou-născutul, fiindcă astfel de momente sunt vitale, de ambele părţi, sunt rare şi imposibil de recuperat.
Importanţa atenţiei timpurii şi a interacţiunii
Până la vârsta de 2 ani, copilul nu are voie să privească la TV.
Fătul trebuie tratat cu seriozitate încă de la naştere.
Cei mici au nevoie de părinţi, de prezenţa şi atenţia lor, de mult dialog şi interacţiune.
„De la 4-5 ani îi putem întreba ce decizii importante să luăm în viaţă. Ei sunt pragmatici şi sunt capabili să ne ofere răspunsuri clare la întrebări importante.
Noi ne-am îndepărtat mult de divinitate, deci nu mai vedem lucrurile limpede.
Copilul este mult mai aproape de Dumnezeu. Aşadar, copiii trebuie trataţi ca nişte adulţi de când sunt foarte mici, încă din maternitate. Ei sunt firescul”, remarcă medicul pediatru.
Suferinţa, învăţăminte şi renaştere
Suferinţa cauzată de boala propriilor copii îi transformă pe părinţi.
Vin în maternitate pentru o bucurie şi când aşteptările le sunt contrazise, caută vinovaţi, explicaţii, cauze.
După care îşi concentrează toate resursele pentru a găsi soluţii.
„Suferinţa nu are rolul decât de a ne şlefui, de a ne creşte sufleteşte şi de a da naştere mai departe.
Din punctul meu de vedere, prematurii sunt puternici.
Suferinţa te face puternic, indiferent dacă eşti mare sau mic.
Mi-am dat seama că aceşti copii sunt şi mai aproape de Dumnezeu.
De la ei putem învăţa mult.
Botezul în clipe de incertitudine
În altă ordine de idei, dr. Ioana Roşca vorbeşte despre importanţa Botezului în clipele incerte din viaţa unui prematur.
„Dacă micuţii sunt la limita de supravieţuire, facem Botezul de urgenţă. Îi ajută enorm.
Pot aminti în contextul dat de Ilie. La el am văzut concret efectul Botezului.
Ilie a fost un sufleţel cu o patologie pulmonară foarte severă.
Medical vorbind, nu ar fi putut să fie roz, adică să aibă saturaţie în oxigen 97%.
A fost botezat în urgenţă. Îl ajută enorm. În final, s-a prăpădit.
„Vă mai spun ceva: mama naşte, mama renaşte, ea se ocupă de copii. Şi, desigur, foloseşte cea mai frumoasă metodă din iubire: îl îngăduie pe copil orice ar face acesta.
Viaţa în Giuleşti: oameni, rugăciune şi profesionalism
Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a intrat în cap să cucerească lumea, de ce nu?
Dar în întâlnirea cu prietenii el începe să se vadă inferior, pentru că la primul contact cu lumea n-a biruit, şi se întoarce plângând la mama sa.
Asta îi spune mama: „tu eşti împărat, tu ai să cucereşti lumea!”.
Aşadar, mama îi dă continuu sentimentul de erou.
Nu ştiu dacă aţi citit o poezie scrisă de regina Elisabeta (care publica sub pseudonimul Carmen Sylva), soţia regelui Carol I: „De veţi auzi de un erou care a cucerit în războaie şi în urma lui a făcut dreptate, să ştiţi că a avut o mamă bună; De veţi auzi de un erou care a viersuit şi versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi înflăcărări de inimă, să ştiţi că a avut o mamă bună!”
Această imagine a mamei ca erou este adânc înrădăcinată în discuţiile despre viaţa copiilor prematuri.
În timp ce dumneavoastră citiţi aceste rânduri, cele mai curajoase mame, pe care le-am întâlnit în urmă cu câteva zile la Maternitatea Giuleşti, îşi leagănă pruncuţii, acasă, lângă bradul de Crăciun.
„Fericirea şi iubirea adevărată pe pământ este să dai viaţă unui suflet”, aveam să aflu de la Ana Maria Lina, o mămică tânără şi grijulie, căreia i se umpleau ochii cu boabe mari de lacrimi de fiecare dată când îşi privea nou-născutul.
Venirea pe lume a unei vieţi este o mare binecuvântare!
Secţia de neonatologie a Giuleşti
La Giuleşti, într-una din cele mai mari maternităţi din Capitală, acest sentiment poate fi trăit, pe viu, la cote intense.
Aici, viaţa se naşte şi renaşte. Se stinge. Holuri, taţi, bunici, emoţie, lacrimi de durere, lacrimi de fericire.
Halate albe, cearcăne adânci. Luminiţe-ornament. Călduţ. Curat. Saloane. Mămici cu bebeluşi în burtici.
Şi o zână bună, cu inimă de aur şi mâini de catifea, căreia sute de copii îi datorează existenţa. Este vorba despre dr. Ioana Roşca, medic primar neonatolog, specialist pediatru şi şef de secţie.
Un om şi un profesionist deosebit, cu aproape 20 de ani de experienţă în domeniu, care, din fericire, a rămas acasă, în ţară: „Am ales să nu plec în străinătate, deşi am avut această oportunitate. Am decis să lucrez pentru mamele şi copiii din România.
Aici, noi facem o terapie de nivel internaţional. Avem pacienţi din Anglia, Canada, Franţa pe care îi vedem, ca urmare a colaborării cu o seamă de colegi din străinătate.
Problema noastră, a românilor în general, este că ne subestimăm şi credem că alţii sunt mai buni decât noi, or nu este aşa”.
Sub privirea de azur liniştitor a doctoriţei Roşca, copilaşii aşezaţi în incubatoare, conectaţi la aparate din care ies tuburi şi firişoare, sunt în siguranţă.
„Ca femeie, dacă nu naşti un copil, ce rost ai pe pământ? Este foarte frumos să fii mamă. Abia aştept să mergem împreună acasă, de sărbători. Cu ajutorul lui Dumnezeu, aşa va fi”, a exprimat cu deplină convingere Ana Maria Lina, mămica lui Gabriel Dominic.
Altă tânără femeie, Maria, cu o strălucire ce iradia în jurul său, a exprimat cu voce clară: „Minunile există. Nouă ne-a dat Dumnezeu o fetiţă după 10 ani de aşteptare. Suntem fericiţi şi recunoscători”.
Conferinţă despre rezilienţă şi asumarea riscurilor
Nu am putut pleca din secţie fără să fac cunoştinţă cu „vedetele” liliputanilor. Cei dintâi luptători.
Stoica, zis şi Bătrânul, născut la doar 550 de grame. A provocat emoţii mari medicilor şi familiei, însă a trecut cu bine pragul critic, are deja 4 luni de viaţă şi urmează să fie externat cât mai curând.
Darius Marian, singurul supravieţuitor al unei sarcini gemelare, s-a grăbit să vină pe lume pe când ajunsese la 25 de săptămâni şi la o greutate de 600 de grame.
Timp de 21 de zile, a respirat ajutat de un aparat.
Nu cântărea mai mult de 900 de grame atunci, ceea ce îl recomandă ca fiind cel mai mic copil împărtăşit de părintele Ioan Emil Gheorghe, preotul de caritate al maternităţii.
Acum, Darius are 1.150 de grame, este dependent în continuare de oxigen şi de transfuzii, dar este stabilizat.
Mai multe şanse la viaţă pentru copiii născuţi prematuri
„Sunt momente când trăieşti iadul: trebuie să faci gestul salvator într-o fracţiune de secundă. Bineînţeles, sunt şi momente frumoase.
Îmi amintesc că într-un an, de Sfântul Nicolae, mă pregăteam să plec acasă, după 30 de ore de gardă. Un coleg, Nicolae, m-a rugat să mai rămân pentru masa aniversară. Tot restul vieţii lui depindea de o singură manevră a mea.
O colegă, medic rezident, mi-a zis cât de palidă şi încercănată arătam înainte de intervenţie şi cât de mult m-am transformat după aceea. Eram alt om.
Îmi dăduse viaţă acea reuşită. Practic, mi-am trăit învierea cu acel copil. Sunt situaţii critice, pe care nu le poţi trăi decât cu toată fiinţa, când #Doamne ajută$ sau #Doamne miluieşte$ rostit din inimă ajută enorm”, a mărturisit medicul Ioana Roşca.
Mamă spirituală a 15 fii duhovniceşti, dintre care un sfert sunt foşti pacienţi, distinsa doamnă este preţuită şi uşor recunoscută de părinţi şi copii oriunde ar merge.
Când vine vorba despre micuţii care trec la cele veşnice, doctoriţa a explicat: „Am foarte multe vieţi pe care le-am adus din lumea cealaltă, dar au fost şi cazuri pe care le-am pierdut.
Îi port pe toţi cu mine, chiar şi când nu sunt la spital.
Într-un salon apropiat, încă o minune se cerea a fi descoperită. Cristina urma să o nască, după 11 ani de aşteptare, pe Natalia Ioana.
Când medicii au epuizat toate variantele de tratament şi nu i-au mai oferit nici o garanţie că va putea avea urmaşi, „Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile. Speranţa nu moare, la Cel de Sus totul e posibil”, a dat asigurări mama Nataliei.
În aceeaşi cameră, altă mămică aştepta să îşi ţină copilul în braţe. Va trece peste problemele de sănătate, deoarece credinţa i-a rămas nezdruncinată, aşa că luptă: „E nevoie de o putere şi de o susţinere mai mare, de Sus, când forţa noastră omenească e depăşită. Voi avea un băieţel. Primul copil. Îl aştept să vină pe lume sănătos şi să fie binecuvântat”.
Tragedia din 2010 şi impactul asupra sistemului
16 august 2010, maternitatea Giuleşti. Şase bebeluşi au murit şi cinci au fost grav răniţi în cea mai mare tragedie dintr-un spital românesc.
Au urmat demisii, condamnări şi despăgubiri în valoare de patru milioane de euro pentru familiile copiilor.
Uimitor, la 5 ani de la incendiu, etajul doi al maternităţii arată ca o clinică privată.
Primăria a renovat totul imediat după nenorocire, dar lipsa cadrelor medicale rămânea o mare problemă.
„Am facut memorandum, am trimis la minister, am fost ajutată de dr. Arafat. I-am spus: asta este situația, eu sunt după incendiu, ce fac? Am 45-49% medici angajați din cât ar trebui să am”, spune dr. Ioana Roşca, şefa secţiei de neonatologie de la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu”.
De cinci ani, Ioana Roşca conduce secţia de neonatologie. Îşi aminteşte şi acum ziua în care s-a produs dezastrul.
„Cu doamna asistentă Florentina Cârstea am mutat toţi acei copii în incubatoare închise și cred că trei din ei trăiesc, din cei care erau pe mese radiante”, îşi aminteşte medicul.
În plus, fără să ştie ce va urma, a externat 15 copii într-o singură zi, ceea ce nu se întâmpla aproape niciodată.
La câteva ore după ce a ieşit din tură, s-a întâmplat tragedia. „Am fost sunată de colegii de gardă și am venit, aici am fost cel puţin 10 medici neonatologi și noi am reanimat acești copii, au fost cel puțin zece asistente care ne-au ajutat”, povestește dr. Ioana Roşca.
După incendiu, dezamăgită de tot şi întristată, Ioana Roşca a acceptat oferta unui spital din Anglia. Era hotărâtă să nu mai lucreze în sistemul medical românesc.
Însă chiar înainte să plece, i-a fost propusă funcţia de şef de secţie la maternitatea Giuleşti, care urma să fie redeschisă. A acceptat, deşi ştia că nu-i va fi deloc uşor.
750 de grame la naștere și puține șanse de supraviețuire
La naştere, Tudor avea 750 de grame. Deşi avea extrem de puține şanse de supravieţuire, Ioana Roşca a făcut totul ca să îl salveze pe Tudor.
Starea lui era atât de gravă încât chiar dacă ar fi trăit, ar fi fost toată viaţa dependent de ajutorul părinţilor.
Cu toate acestea, băieţelul are acum trei ani şi jumătate şi este perfect sănătos.
„Pentru mine, doamna Roșca a fost, în momentul respectiv, cel mai mare ajutor pe care îl puteam primi de la un om”, spune Oana Miron, mama lui Tudor.
Mulţi părinţi şi bunici o au în gând în fiecare seară pe doctoriţa Roşca, iar copiii o vizitează mereu.
Ioana împlineşte luna viitoare 7 ani. Este un copil normal tot datorită doamnei doctor.
Avea mai puţin de un kilogram la naştere. A fost ţinută în incubator aproape 3 luni. „Doamna doctor Ioana Roșca ne-a fost întotdeauna alături, în primul rând omenește, pentru că eu, ca mamă, eram absolut disperată”, îşi aminteşte Anca Dumitrescu, mama Ioanei.
Pentru doamna doctor aceste cuvinte sunt prea mari şi spune că meritul nu este doar al ei. „Chiar dacă astăzi mai mult am apărut eu, vreau să specific că e o muncă în echipă. 24 de ore din 24, aceşti copii au nevoie de noi”, afirmă dr. Ioana Roşca.
În România, zece la sută dintre copii se nasc înainte de termen, iar numărul lor creşte de la an la an. Cu toate acestea, a fost nevoie de o tragedie pentru ca una dintre cele mai importante maternităţi din ţară să aibă standarde internaţionale.
tags: #ziua #prematurului #giulesti #rosca #ioana
Postări populare:
- Sănătatea Inimii în Viața Intrauterină
- Nodul sub brat în timpul sarcinii: cauze posibile și ce să aștepți
- Provocări și Soluții pentru Sarcinile Repetitive
- Carieră și viața personală a lui Alin Manole Gabriel Oprea: fiica, sarcina
- Facilități și echipă la Maternitatea Bucur din cadrul Spitalului Sf. Ioan