Astăzi vorbim despre un subiect delicat: a treia sarcină după două nașteri prin cezariană. Acum mai bine de opt ani,când a venit pe lume prin operaţie cezariană întâiul meu născut, auzisem de câteva cazuri rare de trei copii ai aceleiaşi mame născuţi cu toţii prin această metodă. Ştiam că sunt posibile doar două operaţii de cezariană la o femeie, habar nu aveam de ce. În general, în România, mamele erau sfătuite să renunţe la al treilea copil şi să recurgă la avort (cel puţin după 1989). Aveam să aflu de-a lungul timpului că nu e chiar aşa, că tehnica operatorie s-a mai schimbat şi că ceea ce se practica demult pe scară largă în alte ţări, adică o a treia cezariană începe să devină un obicei şi la noi, cel puţin în spitalele mari.
Având în vedere riscurile impuse de o a treia sarcină după două cezariene, este recomandabil să vă adresaţi unor maternităţi bine dotate. La fel de important este să întrebaţi medicul despre a treia sarcină după două cezariene. Cu siguranţă, aveti deja un obstetrician de încredere, în urma consultaţiei, ar putea să vă încurajeze sau nu, în funcţie de starea voastră de sănătate precum şi a evoluţiei sarcinilor anterioare (naşterile premature în antecedente sunt considerate a fi un risc).
Sarcina prea timpurie după naşterea prin cezariană. Uneori se întâmplă ca sarcina să fie o surpriză, ba mai mult decât atât, să survină la mai puţin de un an de la ultima cezariană. Medicii recomandă în România cel puţin doi ani între o naştere prin cezariană şi următoarea concepţie; pe când în alte ţări, cum ar fi SUA, se recomandă doar 18 luni între o cezariană şi următoarea sarcină. Iată de ce ar fi mai bine să aşteptăm: Organismul are nevoie de timp să se vindece. Cicatricea uterină trebuie să se închidă complet fără a prezenta riscul unei ruperi la următoarea sarcină sau naştere. Iar mama trebuie să rezolve din vreme anumite carenţe cum ar fi anemia. Putem evita complicaţiile mai grave în sarcină şi la naştere cum ar fi ruptura uterină şi/sau naşterea prematură. Ambele pot pune în pericol de moarte atât mama cât şi fătul.
Studiile au arătat că riscul de ruptură uterină este mai mare în cazul unei cicatrici verticale, care din fericire nu se mai practică decât în cazuri de urgenţă în zilele noastre, decât în cazul celei joase transversale. Factorii care cresc riscul de ruptură uterină sunt următorii:-Istoric de mai mult de o cezariană;-Infecţie uterină la cezariana anterioară;-Vârsta mamei peste 30 de ani;-Distanţa între naşterile prin cezariană mai mică de 18 luni;-Medicul a folosit doar un rând de fire, nu două când a suturat uterul la cezariana anterioară.
Sarcina la scurt timp după cezariană este întotdeauna mai dificilă, durerile care apar de obicei în trimestrul 3, cum ar fi cele uterine (de ligament rotund al uterului) sau chiar contracţiile cauzate de oboseală, stat în picioare sau mers, apar mult mai devreme obligând gravida să-şi reducă drastic activitatea fizică obişnuită;Dar şi copilul poate suferi din cauza distanţei prea mici între sarcini. Unele studii au concluzionat că sarcinile survenite prea repede una după cealaltă cresc riscul de autism pentru al doilea născut. Ca mamă a unui prim născut cu autism, nu prea am încredere în astfel de studii care nu sunt deocamdată acceptate de toată comunitatea ştiinţifică.
Celelalte riscuri pentru copil şi demonstrate ştiinţific cauzate de pierderea de nutrienţi a mamei la sarcina anterioară sunt: greutate mică la naştere, greutate mică pentru vârsta gestaţională, naştere prematură. De fapt, copiii care se nasc după un istoric de operaţii repetate de cezariană ale mamei au risc de două ori mai mare de a avea nevoie de asistenţă medicală neonatală, decât al celor născuţi natural sau în cadrul primei sau celei de-a doua cezariene.
Cea de a treia sarcină a fost o surpriză şi pentru mine la 7 luni si jumătate după a doua cezariană. Pentru că medicul nu m-a descurajat, deşi ştiam amândoi că va fi greu, am refuzat să citesc despre riscuri, deşi îmi era clar că cel mai mare este de ruptură uterină şi/sau avort spontan sau naştere prematură. In aceste condiţii cea de-a treia sarcină este şi cea mai dificilă pentru mine. La aproape 20 de săptămâni de sarcină nu-mi mai pot ridica bebeluşul de 11 luni şi nouă kilograme în braţe, nu mai pot munci, nu mai pot umbla fără să mă opresc de durere după cinci minute, nu mă mai pot răsuci în pat de pe o parte pe cealaltă fără să mă doară, per total mă simt mai slăbită decât la primele două sarcini.
Care sunt riscurile cezarienelor repetate? Apariţia aderenţelor chirurgicale. Fiecare operaţie abdominală creşte riscul formării de aderenţe (fibre de ţesut conjunctiv care cresc pe organe sau pe peretele abdominal). Fiecare operaţie de cezariană le poate spori numărul, acestea dau dureri şi pot să lipească organele unul de celălalt sau de peretele abdominal conducând pe termen lung spre complicaţii cum ar fi ocluzia intestinală şi chiar infertilitatea. Placenta praevia sau placenta accreta. Cu fiecare cezariană creste riscul de placenta praevia (placenta inserată extrem de jos acoperind parţial sau total colul uterin). Placenta accreta este altă complicaţie dată de inserarea prea adâncă a placentei în peretele uterin şi care nu se mai poate desprinde în timpul naşterii. Ambele anormalităţi ale placentei pot conduce la hemoragii care pun în pericol viaţa mamei şi a copilului. Peste 60% din cazurile de placenta accreta apar la femeile cu multiple cezariene, riscul este de la 0,24 % pentru femeile la prima cezariană si ajunge la 2,13 % la a 4-a cezariană conform unui studiu publicat în revista “Obstetrics and Gynecology” în iunie 2010. Histerectomia de urgenţăŞansele de a avea nevoie de o histerectomie de urgenţă la cezariană (de îndepărtare chirurgicală a uterului) sunt de 0,42 % la a doua cezariană şi ajung la 2,41 la a 4-a, conform aceluiaşi studiu. Hemoragie masivă Riscul de hemoragie creşte cu fiecare operaţie de cezariană, pierderi de sânge mari au loc la 3,3 % din cazurile aflate la a treia cezariană conform studiului “Complicaţii materne asociate cu cezarienele multiple”.
Cezariana este nașterea chirurgicală a unui copil printr-o incizie la nivelul abdomenului și uterului mamei. Este o operație majoră care prezintă o serie de riscuri, de aceea se face de obicei numai dacă este cea mai sigură opțiune pentru mamă și copil. Când se efectuează o cezariană, poate fi planificată sau efectuată în caz de urgență, dacă se crede că o naștere naturală este prea riscantă. Cezariana planificată se face de obicei din a 39-a săptămână de sarcină.
O cezariană poate fi efectuată, deoarece: copilul se află intr-o poziție anormală, mamă are o placentă slabă (placenta praevia), mamă are hipertensiune arterială legată de sarcină, mamă are anumite infecții, copilul nu primește suficient oxigen și nutrienți - uneori acest lucru poate însemna că bebelușul trebuie să se nască imediat, travaliul nu progresează sau există sângerări vaginale excesive. Dacă există timp pentru a planifica procedura, moașa sau medicul vor discuta despre beneficiile și riscurile unei cezariene în comparație cu o naștere normală. Cezariana la cerere nu este acceptabilă ca indicatie medicală în practica obstetricală.
Pregătirea preoperatorie. În cazul operatiilor cezariane planificate pregătirea operatorie este foarte importanta pentru ca aceasta poate influenţa evoluţia ulterioară a vindecării. Toaleta generală înainte de operație (dus) responsabilizează scăderea riscului de infecții, iar postul alimentar cu 6 ore înainte de intervenția planificată este necesar pentru a preveni reacțiile normale ale organismului în timpul anesteziei. Consultul anestezist trebuie să aibă loc cu 24 ore înaintea intervenției. În ziua operației vei fi internată în spital cu câteva ore înainte de procedură; vei discuta cu anestezistul despre tipul de anestezie.
Desfășurarea operației de cezariană. Administrarea anesteziei (spinală/epidurală cea mai frecvent), incizia abdominală transversală (Pfannenstiel) sau, în cazuri de urgență, verticală, iar apoi incizia uterină și extragerea copilului. Cordonul ombilical se sectionsază după aproximativ 1 minut pentru transferul sangelui placentar, iar placenta și membranele fetale sunt exilate. Ulterior, uterul se contractează cu ajutorul medicamentelor; sutura se face cu material resorbabil. Perioada postoperatorie include monitorizare, administrare analgezice, și încurajarea alăptării. Nou-născutul este adus mamei cât mai curând posibil.
Recuperarea după cezariană. Recuperarea este o etapă esențială: media șederii în spital este de aproximativ 3 sau 4 zile; suferința poate persista, iar revenirea la activități normale are loc treptat. Recomandările includ hidratarea, odihna, plimbări scurte, gestionarea durerii cu analgezice compatibile cu alăptarea, și monitorizarea plăgii. Este important să evitați efortul fizic intens în primele săptămâni. Controlul postoperator la 10-12 zile de la naștere este recomandat.
Numărul maxim de cezariane. Un număr mare de cezariane poate crește riscul complicațiilor în sarcinile viitoare, inclusiv aderențe, placenta accreta sau previa, rupturi uterine, nevoie de histerectomie, și alte complicații. Medicina actuală poate permite trei-cinci cezariane cu monitorizare atentă, dar decizia rămâne la medicul curant.
VBAC (nașterea vaginală după cezariană) de succes | Sfaturi pentru o naștere vaginală după cezariană
Nasterea vaginală după cezariană (NVDC). NVDC are avantaje ca revenire mai rapidă, risc mai mic de infecții și o durată de spitalizare mai scurtă. Riscurile includ ruptura uterină a cicatricei, posibile obstacole în travaliu și necesitatea unei cezariane de urgență. Beneficiile NVDC includ reducerea riscurilor de complicații asociate cu o nouă cezariană.
Nasterea naturală după cezariană poate fi posibilă, dar cu riscuri, iar gravidele trebuie să fie internate și monitorizate în sala de nașteri. Există două opțiuni principale după cezariană: NVDC sau cezariană repetată. Decizia se discută cu medicul obstetrician-ginecolog în funcție de situația individuală.
Numărul maxim de cezariane: nu există un număr universal stabilit, dar experți recomanda, în anumite centre, trei-cinci cezariane ca limită pentru o monitorizare atentă. Timpul dintre nașteri este discutat cu medicul și poate varia: între prima și a doua cezariană recomandarea este de minim 6 luni, între a doua și a treia aproximativ 1 an, iar între a treia și a patra aproximativ 2 ani, pentru o vindecare mai bună a uterului.
tags: #a #treia #cezariana #la #38 #de